Programul italian al caselor de 1 euro a atras mii de cumpărători din întreaga lume, care visau la o viață nouă în locuri pitorești. În realitate, mulți descoperă că prețul de achiziție este singurul lucru avantajos din întregul proces, iar integrarea într-o comunitate aproape depopulată este mult mai dificilă decât pare, potrivit unei reportaj publicat de The Telegraph.
Când Barbara Markl a decis să cumpere o casă în Mussomeli, un mic oraș din Sicilia, era convinsă că își va petrece zilele într-un climat mediteranean blând, cu un cost accesibil. Doi ani mai târziu, recunoaște că realitatea a fost cu totul alta.
„Ar fi trebuit să mă documentez mai bine. Credeam că este cald tot timpul anului, însă aici ninge iarna. Majoritatea caselor nu au încălzire centrală, iar ușile și ferestrele sunt prost izolate”, spune femeia originară din Germania.
Experiența ei este una dintre multele povești care arată că programul italian al caselor de 1 euro este departe de imaginea idilică promovată pe internet.
Un sat devenit celebru datorită caselor de 1 euro
Mussomeli este unul dintre cele mai cunoscute exemple ale inițiativei lansate de autoritățile italiene pentru a salva localitățile afectate de depopulare. În ultimii ani, aici au fost vândute aproximativ 550 de locuințe către cumpărători din 18 țări.
Scopul era simplu: atragerea unor noi locuitori și revitalizarea economiei locale prin investiții în renovarea caselor abandonate.
La prima vedere, decorul pare desprins dintr-o carte poștală. Un castel normand domină orașul, iar centrul vechi este alcătuit din străzi înguste, pavate cu piatră, și clădiri istorice.
Însă liniștea este aproape apăsătoare.
Vizitatorii care ajung aici descoperă rapid că multe dintre străzi sunt pustii, iar viața orașului s-a mutat în cartierele noi, în timp ce centrul istoric rămâne aproape gol.
Localnicii: „Cumpără case, dar nu trăiesc aici”
Nu toți locuitorii privesc cu entuziasm succesul internațional al programului.
Mulți spun că noii proprietari vin doar câteva săptămâni pe an, iar casele rămân închise în restul timpului.
„Dacă ar închiria locuințele în loc să le cumpere, și localnicii ar avea de câștigat”, spune o femeie care locuiește în centrul vechi.
Actualul primar recunoaște că integrarea noilor veniți este una dintre cele mai mari provocări. Mulți cumpărători provin din Statele Unite sau Marea Britanie și nici măcar nu pot locui permanent în Italia din cauza regimului vizelor.
Pentru a reduce această distanță, autoritățile organizează evenimente dedicate noilor rezidenți, în care sunt prezentate tradițiile și cultura locală.
Casa costă un euro. Renovarea poate ajunge la 100.000 de euro
George Laing, un britanic stabilit în Mussomeli și devenit unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai programului pe rețelele sociale, spune că adevăratul cost începe abia după cumpărare.
El deține deja două case de 1 euro și își renovează singur proprietățile, estimând că va investi aproximativ 10.000 de euro în fiecare.
Nu toți sunt însă la fel de norocoși.
Proprietarii unei locuințe renovate pentru închiriere au cheltuit aproape 100.000 de euro, iar alte familii spun că numai refacerea acoperișului poate costa peste 20.000 de euro.
„Casele de 1 euro sunt, de fapt, niște gropi fără fund în care continui să investești bani”, rezumă George.
Probleme pe care cumpărătorii nu le iau în calcul
Renovarea unei case vechi într-un sat medieval înseamnă mult mai mult decât schimbarea instalațiilor.
Pe străzile înguste nu pot intra utilaje, iar evacuarea molozului devine o operațiune complicată și costisitoare.
Un cuplu britanic mutat definitiv în Mussomeli spune că a înțeles rapid că nu poți coordona lucrările de la distanță.
„Trebuie să locuiești aici. Altfel nu reușești să construiești relații cu oamenii și nu poți rezolva aproape nimic”.
Alți cumpărători au descoperit infiltrații, igrasie sau probleme structurale pe care nu le observaseră la prima vizită.
Comunitatea face diferența
Nu toate poveștile sunt însă negative.
Danny McCubbin, fost colaborator al lui Jamie Oliver, a cumpărat și el o casă de 1 euro cu intenția de a crea o bucătărie comunitară. Locuința s-a prăbușit înainte să înceapă renovarea, însă localnicii l-au ajutat oferindu-i un spațiu în piața centrală.
Astăzi, proiectul „The Good Kitchen” pregătește mese pentru persoanele vulnerabile și a devenit un loc de întâlnire între localnici și noii rezidenți.
„La început nimeni nu voia să intre. Apoi am invitat câteva bunici din oraș să gătească împreună cu copiii, iar de acolo totul s-a schimbat”, povestește McCubbin.
Visul italian vine cu multe compromisuri
Pentru cei care visează la o casă ieftină în Italia, mesajul celor care au trecut deja prin experiență este clar.
Prețul simbolic de un euro reprezintă doar începutul.
Urmează investiții consistente, ani de renovări, birocrație și efortul de a te integra într-o comunitate mică, în care relațiile personale contează la fel de mult ca banii.
În cele din urmă, succesul programului nu depinde doar de numărul caselor vândute, ci de oamenii dispuși să transforme aceste locuințe în adevărate cămine și să contribuie la renașterea unor comunități care, de zeci de ani, își pierd locuitorii.
Ştiri video recomandate
