Comisia Europeană pune pe masă cinci instrumente prin care vrea să protejeze industria europeană de avalanșa importurilor ieftine din China, de la diversificarea furnizorilor de componente critice și tarife sectoriale, până la utilizarea „bazookăi comerciale” – instrumentul anti-coerciție. Miza e uriașă: doar în primele patru luni ale anului, deficitul comercial al UE cu China a crescut cu 22 de miliarde de dolari. Comisarii europeni urmează să dezbată strategia pe 29 mai, într-un moment în care Beijingul amenință cu retorsiuni, iar statele membre rămân profund împărțite, scrie Euronews.
Pe fondul avalanșei de produse fabricate în China care inundă piața UE și amenință mii de locuri de muncă, Comisia Europeană își intensifică eforturile de a proteja producția europeană de riscurile generate de supraproducția Chinei.
Demersul vine în contextul în care datele vamale chineze au arătat că, în primele patru luni ale anului 2026, Beijingul a acumulat un excedent de 113 miliarde de dolari în relația cu UE-27, în creștere față de 91 de miliarde în aceeași perioadă a anului 2025. Excedentul s-a adâncit cu 22 de miliarde de dolari într-un an, în condițiile în care deficitul comercial al UE cu China ajunsese deja la 359,9 miliarde de euro în 2025.
Presiunea asupra Bruxellesului crește și pe fondul amenințărilor repetate ale Beijingului din ultimele săptămâni cu privire la mai multe legi europene care limitează accesul companiilor chineze pe piața unică.
Vineri, China a interzis și acestor companii să coopereze cu Comisia în cadrul investigațiilor privind subvențiile străine.
Pentru a aborda problema Chinei și a încerca să restabilească condiții echitabile de concurență, comisarii europeni urmează să dezbată subiectul pe 29 mai. Ce opțiuni are Europa pe masă?
1. Reducerea dependenței de componentele chineze
Financial Times a relatat luni că un plan de a obliga companiile europene să achiziționeze componente critice de la cel puțin trei furnizori diferiți este în pregătire la Comisia Europeană.
Ideea ar fi să se stabilească praguri de aproximativ 30-40% pentru ceea ce poate fi achiziționat de la un singur furnizor, restul urmând să fie aprovizionat de la cel puțin trei furnizori diferiți, care să nu provină toți din aceeași țară.
Propunerea vine după ce China a restricționat anul trecut exporturile de pământuri rare și cipuri, esențiale pentru industrii-cheie ale UE precum tehnologiile verzi, sectorul auto și apărarea.
2. Vizarea sectoarelor strategice cu tarife
În strategia de securitate economică prezentată în decembrie anul trecut, Comisia Europeană a mai spus că va prezenta noi instrumente până în septembrie 2026 pentru a consolida protecția industriei europene împotriva politicilor comerciale neloiale și a supracapacităților.
„Vom lupta cu dinții și cu unghiile pentru fiecare loc de muncă european, pentru fiecare companie europeană, pentru fiecare sector deschis, dacă vedem că sunt tratate incorect”, a declarat Maroš Šefčovič pentru Euronews.
O decizie de a impune noi cote și de a dubla tarifele la importurile globale de oțel, dominate de supracapacitățile chineze, a fost deja convenită de statele membre și de Parlamentul European în aprilie.
Acum, industria chimică este în centrul atenției. Importurile de produse chimice din China au crescut cu 81% în cinci ani. Însă sectorul chimic european depinde și de exporturi, inclusiv către China – a patra piață de export a industriei – ceea ce complică orice măsură care vizează Beijingul.
„Fiind o industrie orientată spre export, industria chimică europeană generează peste 30% din vânzări în afara UE. Asta creează un risc de retorsiune din partea țărilor terțe”, a declarat Philipp Sauer, expert în comerț la Cefic, grupul de lobby al industriei chimice europene, pentru Euronews.
3. Impunerea de taxe antidumping sau antisubvenție asupra importurilor
Comisia poate impune, de asemenea, taxe companiilor chineze atunci când prețurile de import scad sub cele la care acestea își vând produsele pe piața internă. De asemenea, poate investiga companiile suspectate că primesc subvenții neloiale.
Cu toate acestea, investigațiile pot dura până la 18 luni, iar dosarele se acumulează la DG Trade, direcția de comerț a Comisiei, care dispune de doar aproximativ 140 de funcționari pentru a le gestiona.
Sauer a precizat că între o treime și jumătate din toate investigațiile în curs sunt legate de sectorul chimic.
4. Utilizarea Instrumentului anti-coerciție
Instrumentul anti-coerciție este o armă de ultimă instanță – așa-numita „bazooka comercială” – care poate fi utilizat în cazuri de presiune economică exercitată de o țară terță și care ar permite UE să lovească China cu măsuri dure, precum restricționarea accesului la licențe sau la achizițiile publice din UE.
Însă utilizarea sa ar necesita susținerea unei majorități calificate a statelor membre, ceea ce nu este garantat.
Germania s-a opus tarifelor adoptate de UE în 2024 împotriva vehiculelor electrice chineze. Premierul spaniol Pedro Sánchez, care a vizitat China de patru ori în trei ani, susține, la rândul său, apropierea de Beijing, urmărind să atragă investiții chineze majore.
5. Unificarea statelor membre
În același timp, Bruxellesul se confruntă cu riscul ca strategia sa de decuplare să întâmpine o rezistență semnificativă din partea guvernelor naționale. Statele membre rămân împărțite cu privire la abordarea Chinei, ceea ce ar putea permite Beijingului să joace capitalele una împotriva celeilalte.
Astfel de divergențe apar deja în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (ICT), unde UE a propus un nou mecanism care impune eliminarea treptată a furnizorilor considerați cu risc ridicat, precum Huawei și ZTE, din industriile strategice, începând cu telecomunicațiile.
Propunerea, inclusă în reforma Actului european privind securitatea cibernetică, stârnește controverse în rândul mai multor guverne europene, în special Spania și Germania, care au colaborat îndelung cu echipamente chineze acum adânc integrate în infrastructura lor digitală.
Această strategie de reducere a riscurilor a ridicat și îngrijorări financiare, având în vedere că furnizorii chinezi tind să fie mult mai ieftini decât alternativele europene precum Ericsson și Nokia, parțial pentru că sunt subvenționați de Beijing.
Operatorii europeni de telecomunicații au cerut UE compensații financiare pentru înlocuirea echipamentelor chineze, după modelul programului american „rip and replace”, însă nici UE, nici guvernele naționale nu par dispuse să pună banii pe masă.
Cu alte cuvinte, decuplarea completă a UE de China ar putea avea costuri politice și economice ridicate.
Rămâne de văzut dacă țările europene sunt dispuse să le suporte.
Ştiri video recomandate
