În acordul-cadru pentru încheierea războiului dintre SUA și Iran este prevăzut un fond privat de 300 de miliarde de dolari pentru a stimula investițiile în Iran. „Peste jumătate din această sumă a fost deja alocată”, a declarat pentru Reuters o sursă cu cunoștințe directe despre acord.
„Fondul este conceput pentru a oferi ambelor părți un stimulent economic pentru a încheia un acord final care să pună capăt războiului”, a declarat sursa, care a vorbit sub condiția anonimatului deoarece planul nu a fost încă anunțat. Washingtonul și Teheranul se pregătesc să semneze acordul, vineri.
Se știa deja de existența fondului, dar Reuters a dezvăluit, pentru prima dată, că mai mult de jumătate din sumă a fost deja alocată și că aceasta va fi alcătuită în întregime de fonduri din sectorul privat.
Oficialii americani și iranieni au declarat că au convenit asupra unui cadru pentru a pune capăt războiului, care a început când forțele americane și israeliene au atacat Iranul pe 28 februarie, pentru a opri blocada americană asupra Iranului și pentru a redeschide Strâmtoarea Ormuz, o rută cheie de aprovizionare cu petrol și gaze la nivel mondial.
„Noul fond este un instrument de investiții private, nu un program de reconstrucție sau reparații și nu va include bani sau granturi guvernamentale”, a declarat sursa, adăugând că „firmele cu sediul în SUA, statele arabe din Golf, Asia, America de Sud și Africa au fost de acord să angajeze finanțare”.
Potrivit sursei, investițiile promise acoperă domeniile energiei, logisticii, producției și transportului.
O sursă iraniană de rang înalt a declarat pentru Reuters că Teheranul a solicitat inițial 400 de miliarde de dolari drept compensații pentru daunele de război de la SUA, dar Washingtonul a spus că nu le va oferi. Ideea fondului, care urmează să fie numit Fondul de Reconstrucție și Dezvoltare, a apărut atunci.
„Mecanismul prevede contribuția țărilor din regiune în diverse moduri”, a declarat sursa iraniană.
Fondul include împrumuturi, linii de credit sau finanțarea directă a reconstrucției siturilor avariate în război, inclusiv instalații precum complexul siderurgic Mobarakeh, rafinării, aeroporturi și restul infrastructurii afectată de conflict.
Iranul, una dintre cele mai mari economii din Orientul Mijlociu, nu a atras aproape nicio investiție străină directă semnificativă în ultimele patru decenii, fiind exclus de pe piețele globale de capital de valuri succesive de sancțiuni americane și internaționale.
Țara deține a doua cea mai mare rezervă dovedită de gaze naturale din lume și a patra cea mai mare rezervă dovedită de petrol.
De asemenea, are o populație tânără și educată de peste 92 de milioane de locuitori, o bază industrială diversificată și un potențial semnificativ neexploatat în sectoare variind de la petrochimie și minerit până la turism și agricultură.
„Fondul de investiții este complet separat de o cale paralelă de negociere privind ridicarea sancțiunilor americane și eliberarea activelor suverane iraniene blocate în străinătate”, a declarat sursa, descriind cele două drept „mecanisme financiare distincte, cu scopuri și termene diferite”.
Fondul nu va fi creat sau nu va deveni operațional până la încheierea unui acord final și satisfăcător. Memorandumul de înțelegere, odată semnat, este destinat să structureze procesul pe parcursul următoarelor 60 de zile.
„Va fi creat doar după semnarea acordului final. În aceste 60 de zile, administratorii fondului vor lucra cu iranienii și investitorii pentru a planifica și defini proiectele”, explică sursa.
O purtătoare de cuvânt a Casei Albe a făcut referire la un interviu acordat luni la CBS de vicepreședintele JD Vance, în care acesta a declarat că „Iranul ar putea obține acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari susținut de statele din Golf dacă respectă un acord cu Washingtonul, inclusiv dezmembrarea programului său nuclear, eliminarea stocului de materiale îmbogățite și acceptarea unui regim strict de inspecție și aplicare a legii”.
Sursa nu a precizat cum va fi administrat fondul sau de către cine, menționând că detaliile cheie urmează să fie stabilite. Sursa a menționat companii din Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Malaezia și Statele Unite printre cele care și-au asumat angajamente, dar a refuzat să ofere o listă completă.
Memorandumul de 60 de zile este un cadru, nu un acord final, iar negociatorii americani și iranieni sunt așteptați să lucreze pe mai multe direcții în această perioadă, acoperind probleme nucleare, sancțiuni și securitate regională.
