Europa încearcă să scape de dependența Visa și Mastercard, dar nu toată lumea este de acord

Sistemul de plăți din Europa este în pragul celei mai mari schimbări din ultimele decenii. Euro digital, care reprezintă o luptă aprigă între bănci și Bruxelles, se apropie de punctul culminant, iar rezultatul ar putea afecta modul în care europenii efectuează chiar și cele mai simple plăți zilnice. Euro digital este numerar electronic, susținut de Banca Centrală Europeană (BCE) și conceput pentru a servi alături de bancnote și de serviciile oferite de creditorii comerciali. Prin acest lucru, Europa încearcă să scape de sub controlul Visa și Mastercard, scrie Euronews.

Conform propunerii Comisiei Europene, utilizatorii ar primi un portofel digital, cu o limită de cheltuieli care nu a fost încă stabilită, care funcționează atât pentru plăți online, cât și offline, cu tranzacții concepute pentru a fi netrazabile.

Dacă legislația este adoptată înainte de sfârșitul anului 2026, aceasta ar putea fi disponibilă pentru plățile cu amănuntul până în 2029.

Imboldul este atât politic, cât și financiar.

Visa și Mastercard, ambele americane, reprezintă 61% din plățile cu cardul în zona euro și aproape toate tranzacțiile transfrontaliere, conform datelor BCE.

Revenirea președintelui american Donald Trump la Casa Albă și abordarea sa ostilă atât față de politica externă, cât și față de comerț au accelerat dezbaterea, iar la Consiliul European de la mijlocul lunii martie, liderii UE au stabilit un termen limită pentru aprobarea legislației înainte de sfârșitul anului 2026.

Mesajul transmis de Bruxelles și de instituțiile de pe întreg continentul este clar: Europa vrea să-și controleze propria monedă.

Contrastul cu alte economii majore este evident. SUA s-au mișcat în direcția opusă, promovând Legea GENIUS pentru a oferi criptomonedelor stabile private o bază de reglementare, în timp ce China și-a lansat deja yuanul digital la scară largă.

Europa trasează o cale de mijloc, susținută de stat, strict reglementată și concepută pentru a împiedica suveranitatea monetară să ajungă în mâini private.

Cine susține și cine respinge

Nu toată lumea este convinsă. Pe măsură ce legislația avansează, opoziția băncilor comerciale s-a intensificat. La un eveniment din industrie la Bruxelles, la mijlocul lunii aprilie, președintele Federației Bancare Franceze, Daniel Baal, a atacat direct proiectul.

„Euro digital pentru retail, așa cum este conceput în prezent, perturbă acest echilibru transformând banii băncii centrale într-un concurent direct al banilor băncilor comerciale”, a spus el.

Wero, platforma europeană de plăți susținută de bănci importante, este, de asemenea, precaută.

Directorul general al companiei, Martina Weimert, a recunoscut existența unei utilizări a plăților offline, dar a avertizat că statutul de monedă legală de plată, care ar obliga comercianții să accepte euro digital la fel cum trebuie să accepte numerar, ar crea o „denaturare a concurenței”.

Susținătorii spun că băncile nu înțeleg deloc ideea.

„E ca și cum numerarul nu ar exista, iar industria ar argumenta că este nedrept, deoarece comercianții trebuie să-l accepte, iar utilizatorii nu plătesc nicio taxă”, a spus Peter Norwood, cercetător la Finance Watch, o organizație non-profit europeană care își propune să reformeze finanțele în interesul public.

„Numerarul este un bun public. Acesta este scopul monedei euro digitale pentru a-l păstra în era digitală”, a subliniat el.

Fără statut legal de monedă, a susținut el, proiectul nu ar atinge niciodată masa critică.

„Dacă comercianții nu sunt obligați să o accepte, nu va avea o absorbție mare și nu va asigura disponibilitatea continuă a banilor publici”, a adăugat Norwood.

BCE încearcă să minimizeze tensiunile legate de moneda euro digitală, argumentând că sectorul privat va fi implicat în modelarea și gestionarea acesteia.

Banca spune că creditorii comerciali vor acționa ca furnizori finali de servicii și vor fi compensați pentru acest lucru.

Opoziția față de moneda digitală se extinde însă mult dincolo de sectorul bancar.

Susținătorii vieții private și activiștii pentru descentralizare și-au exprimat îngrijorarea că o monedă digitală emisă de stat ar putea oferi guvernelor o vizibilitate fără precedent asupra cheltuielilor cetățenilor și, potențial, puterea de a le restricționa.

Plafonarea planificată a deținerilor individuale nu a făcut prea mult pentru a atenua aceste temeri.

Vocile industriei cripto, deși o forță mai mică în Europa decât în ​​SUA, au reacționat și ele, precaute față de o monedă digitală care concurează cu alternative descentralizate, funcționând în același timp sub control instituțional deplin.

Cui îi aparține „soarta” monedei euro digital

Soarta monedei euro digital îi aparține acum în mare parte unei singure persoane: Fernando Navarrete Rojas, un europarlamentar spaniol de centru-dreapta din Partidul Popular European (PPE), care coordonează dosarul în Parlamentul European, singura instituție a UE care nu l-a avansat încă.

El nu a răspuns solicitărilor de comentarii din partea Euronews.

Conduita sa în negocierile parlamentare, discursurile sale publice și aparițiile sale la evenimente din industrie sugerează o preferință pentru soluțiile din sectorul privat în detrimentul monedei euro digital.

Navarrete are o vastă experiență în sectorul bancar. A deținut mai multe funcții de nivel înalt la Banca Spaniei și a fost director financiar la Institutul de Credit Oficial din Spania.

De asemenea, a condus politicile economice și publice la Fundația pentru Analiză și Studii Sociale (FAES), un grup de experți de dreapta legat de fostul prim-ministru spaniol Jose Maria Aznar Lopez.

Conform înregistrărilor ședințelor sale publice, acesta a ținut peste 100 de întâlniri dedicate în mod special monedei euro digital de când a preluat dosarul în decembrie 2024.

Având în vedere că guvernele UE susțin puternic proiectul, bătălia va fi câștigată sau pierdută în Parlament.

La un eveniment din industrie organizat la mijlocul lunii aprilie de Federația Bancară Franceză, Navarrete a fost sincer în privința scepticismului său, descriind moneda euro digital ca nefiind o prioritate urgentă.

„Îmi pare rău că am început poate cu părțile nu cele mai urgente ale clădirii”, a spus el. El a precizat că favorizează sectorul privat, descriindu-l ca fiind „mult mai eficient”.

Și, la fel ca băncile comerciale, el a avertizat că statutul de monedă legală de plată, pe care l-a numit „armă atomică”, ar putea submina fatal alternativele private.

„Chiar dacă (euro digital) nu este bun, ești obligat să-l folosești”, a spus el.

Potrivit mai multor persoane familiarizate cu negocierile, europarlamentarul spaniol a folosit întâlniri cu ușile închise pentru a încetini procesul, impunându-și opiniile în text și militând intens pentru o concesie cheie: limitarea monedei euro digitale doar la utilizarea offline, pe motiv că o versiune online ar concura direct cu Wero, Visa, Mastercard și alți jucători privați.

Întâlnirile au devenit din ce în ce mai polarizate. Pe de o parte, socialiștii (S&D), liberalii (Renew Europe), Verzii și Stânga au susținut în mare măsură propunerea Comisiei.

Pe de altă parte, Navarrete, reprezentând PPE, a adoptat o poziție minoritară opusă, la care s-au alăturat ocazional partide de extremă dreapta, deși prezența lor a fost inconsistentă.

Două persoane familiarizate cu negocierile au descris comportamentul său ca fiind imprevizibil și hotărât să amâne legislația.

Ministrul german de finanțe, Lars Klingbeil, a declarat în februarie că cei care se opun monedei euro digital dăunează Europei, un mesaj direct adresat lui Navarrete și grupului PPE, care este divizat în legătură cu acest dosar.