Ghețarul Bossons din Valea Chamonix, în Franța, dă noi semne ale unei retrageri rapide, pe măsură ce al doilea val de căldură al anului 2026 cuprinde părți din Europa, scrie Euronews.
Noi imagini aeriene scot la iveală o pierdere masivă de gheață pe întreaga suprafață a ghețarului, care coboară din masivul Mont Blanc, deasupra popularei stațiuni alpine Chamonix. Din gheață se văd curgând șuvoaie de apă rezultate din topire, în timp ce o gaură mare, apărută în limba inferioară a ghețarului în 2025, rămâne în continuare vizibilă.
Bossons este unul dintre cei mai joși ghețari din Europa și are cea mai mare diferență de altitudine dintre toți ghețarii alpini de pe continent. Se întinde pe aproximativ 7,5 km lungime, cu o suprafață de circa 10 km², și e ușor de zărit chiar de pe șoseaua care intră în Valea Chamonix. Tocmai această poziție joasă îl face deosebit de vulnerabil la căldură – și, totodată, unul dintre cele mai vizibile simboluri ale topirii ghețarilor din întreaga lume. Wikipedia
Fenomenul nu este nou, dar ritmul s-a accelerat dramatic. În vara lui 2025, un alt val de căldură transformase deja munții din jurul Mont Blanc-ului într-un peisaj de gheață dezgolită. „Brutal” a fost termenul folosit de Xavier Cailhol, doctorand în științele mediului și ghid montan, pentru a descrie impactul căldurii pe care l-a văzut într-o expediție recentă în masivul Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Europa de Vest. „Am început să fac schi de tură pe Mont Blanc în iunie, cu 40 de centimetri de zăpadă pudră. Am ajuns pe ghețari complet goi, chiar și la altitudini mari, precum vârful Midi, la 3.700 de metri”, a povestit el, pentru France 24.
Stratul de zăpadă protejează gheața de dedesubt, reflectând lumina soarelui. Or, fără el, „peste 3.200 de metri, e mai uscat decât orice am mai văzut vreodată”, avertiza Cailhol.
Datele pe termen lung confirmă tabloul. Ghețarii din masivul Mont Blanc au pierdut mai mult de jumătate din volumul lor din 1850 încoace, iar din 1980 s-au mai topit încă 10–20%, cu o accelerare pronunțată în ultimii ani.
În cazul vecinului mai cunoscut al Bossons-ului, Mer de Glace – cel mai mare ghețar al Franței –, retragerea a fost de aproape un kilometru, iar subțierea de peste 160 de metri în ultimii 35 de ani.
Fenomenul depășește cu mult granițele Franței. Cinci dintre ultimii șase ani au cunoscut cea mai rapidă retragere a ghețarilor înregistrată vreodată, iar intervalul 2022–2024 a marcat cea mai mare pierdere de masă glaciară pe trei ani din istoria măsurătorilor. Potrivit Serviciului Mondial de Monitorizare a Ghețarilor (WGMS), între 2000 și 2023 ghețarii lumii au pierdut 5% din gheața rămasă, însă în Europa Centrală pierderea se apropie de 40% - cea mai mare din lume.
Dincolo de imaginea spectaculoasă a gheții care se prăbușește, topirea are consecințe concrete pentru comunitățile montane. Ghețarii funcționează ca adevărate rezervoare naturale de apă, iar dispariția lor amenință deja aprovizionarea.
Vara trecută, refugiile montane din Alpii francezi s-au confruntat cu lipsa apei chiar înainte de startul sezonului turistic, fiindcă zăpada și ghețarii s-au topit cu aproape o lună mai devreme decât de obicei. „Totul s-a uscat”, spunea Noemie Dagan, administratoarea refugiului Selle, aflat la 2.673 de metri altitudine, al cărui câmp de zăpadă care îl alimentează cu apă arăta deja ca la sfârșit de iulie sau început de august.
Topirea aduce și pericole noi. Pe măsură ce gheața se retrage, se formează lacuri glaciare în spatele unor baraje naturale instabile, care riscă să se rupă brusc, provocând inundații în văile de dedesubt. Pierderea permafrostului destabilizează totodată versanții, punând în pericol cablurile, refugiile și structurile de protecție construite cândva pe ipoteze despre stabilitatea solului și a gheții care nu mai sunt valabile azi.
Pentru localnici, ghețarul Bossons rămâne un memento permanent. Topirea lui se vede limpede din Chamonix, transformându-l într-o oglindă a ceea ce li se întâmplă ghețarilor de pretutindeni. Iar dacă tendința actuală continuă, oamenii de știință avertizează că ghețarii ar putea să dispară aproape complet până în anul 2100.
Ştiri video recomandate
