Lacul Powell, al doilea cel mai mare rezervor de apă din Statele Unite, a scăzut la cel mai mic nivel înregistrat vreodată. Lacul este o sursă de apă și electricitate pentru milioane de oameni din vestul țării, iar autoritățile se tem că, dacă seceta va continua, nivelul apei va scădea până la pragul critic de la care hidrocentrala nu va mai putea produce energie, scrie CNN.
Secarea lacului Powell este doar cel mai recent semn al crizei alarmante în care se află Râul Colorado, afectat de seceta extremă.
Nivelul lacului a coborât sâmbătă la cel mai mic nivel înregistrat vreodată. Acum e la aproximativ aproximativ 9 metri distanță până la nivelul la care barajul nu va mai putea produce energie hidroelectrică.
Acest record negativ vine la nouă zile după ce Lacul Mead, aflat în aval și cel mai mare rezervor de apă al SUA, a atins cel mai mic nivel al său de când a fost umplut în urmă cu nouă decenii.
„Suntem într-o situație fără precedent”, a spus Jack Schmidts, directorul Centrului pentru Studiul Râului Colorado de la Universitatea de Stat din Utah.
Lacurile Mead și Powell, care sunt în esență un singur rezervor gigantic separat de Marele Canion, conțin puțin sub 60% din cantitatea totală de apă stocată în prezent în bazinul râului Colorado. Scăderea fără precedent a acestor întinderi vaste de apă, care se tot reduc de peste 20 de ani, scoate în evidență starea critică a râului care le alimentează.
Cunoscut drept „sângele care dă viață” sud-vestului, Râul Colorado izvorăște din Munții Stâncoși, fii alimentat de topirea stratului de zăpadă, și se varsă în Golful California, în Mexic. Este sursă de apă pentru circa 40 de milioane de oameni și irigă aproximativ 2 milioane de hectare de teren arabil de-a lungul a șapte state: California, Arizona, Nevada, New Mexico, Wyoming, Colorado și Utah.
Seceta provocată de schimbările climatice, temperaturile tot mai ridicate, la care se adaugă ani de zile în care apa a fost folosită intensiv, au dus la micșorarea râului cu aproximativ 20% din 2000 încoace. Iar lacurile Mead și Powell au fost puternic afectate.
Lacul Powell, întins pe statele americane Arizona și Utah, s-a format în spatele barajului Glen Canyon, construit în anii 1950. Rezervorul uriaș a început să se umple în 1963 și a avut nevoie de 17 ani pentru a ajunge la nivelul maxim de 1.128 de metri deasupra nivelului mării.
Adesea, americanii spun despre acest lac că este ca un „cont în bancă”, care poate fi accesat atunci în vremuri de secetă pentru a trimite resurse în aval către orașe, ferme și afaceri.
Nivelul rezervorului a fluctuat dintotdeauna. În fiecare an, între lunile mai și iulie, acesta crește datorită scurgerilor provenite din topirea zăpezii. Apoi scădea în restul anului, lăsând pe malurile stâncoase formațiuni distincte cunoscute drept „inele de cadă”.
Însă în acest an, la fel ca în mulți dintre anii recenți, Powell a suferit din cauza lipsei zăpezii. Iarna trecută, de exemplu, a fost una dintre cele mai secetoase și mai călduroase înregistrate vreodată în vestul SUA.
O îngrijorare puternică este legată de impactul pe care îl va avea asupra producției de energie. Forța râului Colorado pune în mișcare cele opt turbine uriașe de pe barajul Glen Canyon, producând suficientă energie în fiecare an pentru a alimenta aproximativ 500.000 de locuințe. De această energie depind statele Colorado, Utah, Wyoming, New Mexico, Arizona, Nevada și Nebraska.
Rezervorul se îndreaptă acum spre nivelul de „bazin minim de producție”, situat la 1.064 metri, când nivelul apei va fi prea scăzut pentru a pune turbinele în mișcare și a genera electricitate.
Foto: John Locher/AP via CNN Newsource
Acest punct critic „înfricoșător” va atins chiar anul acesta dacă nu sunt luate „măsuri extraordinare”, a declarat Brad Udall, cercetător principal în domeniul apei și climei la Universitatea de Stat din Colorado. Printre acestea se numără reducerea cantității de apă eliberate din Lacul Powell și din zonele situate în amonte, a adăugat el.
Cel mai alarmant scenariu ar presupune ca Lacul Powell să ajungă la nivelul de „fond mort”, care este 1.027 de metri. În acel moment, apa nu ar mai putea curge deloc în aval de baraj.
„Este foarte greu să ne imaginăm așa ceva. M-aș aștepta la măsuri drastice pentru reducerea consumului de apă, astfel încât să prevenim acest lucru. Dar cine știe?”, a declarat Schmidt, de la Universitatea de Stat din Utah.
Un purtător de cuvânt al agenției care gestionează resursele de apă, barajele și energie hidroelectrică din SUA a declarat că instituția și Departamentul de Interne rămân „hotărâte să reducă riscul colectiv ca atât Lacul Powell, cât și Lacul Mead să coboare sub nivelurile critice, pentru a proteja infrastructura esențială și a continua să răspundă nevoilor de apă și energie hidroelectrică ale bazinului”.
În prezent, experții nu cred că există riscul ca oamenii să rămână fără apă la robinet.
Criza de pe râul Colorado evoluează lent, iar mulți administratori ai resurselor de apă au luat măsuri pentru a se pregăti.
Orașe precum Phoenix și Tucson „sunt extrem de conștiente că se află primele pe lista pentru reduceri” și au luat măsuri pentru a se asigura că dispun de rezerve alternative suficiente pentru a acoperi cererea, a declarat Sarah Porter, directoarea Centrului Kyl pentru Politici privind Apa de la Universitatea de Stat din Arizona.
Însă, în timp ce orașele își pot permite să plătească pentru surse alternative de apă, acest lucru ar putea fi mai dificil pentru comunitățile indigene și pentru comunitățile mai mici de-a lungul râului Colorado, a adăugat ea.
Nivelul istoric de scăzut al Lacului Powell este înregistrat în timp ce cele șapte state care împart resursele de apă ale râului Colorado așteaptă să afle ce reduceri vor fi impuse. După ce ani de negocieri tensionate între state nu au dus la un acord, autoritățile federale au intervenit și se așteaptă să publice în următoarele zile un plan care va specifica exact reducerile ce vor trebui aplicate de state până în 2028.
Există speranțe că fenomenul climatic El Nino, care tinde să aducă ploi și ninsori mai frecvente în sud-vestul SUA, ar putea ajuta. Însă experții avertizează că va fi nevoie de mai mult decât o singură iarnă foarte umedă pentru a scoate râul Colorado din criză.
„Nici măcar un strat de zăpadă record în această iarnă nu va fi suficient pentru a ne scoate din zona de pericol”, a declarat Porter.
