De la facturile la combustibil pentru încălzirea locuințelor din Yorkshire, până la închiderea unor școli din Pakistan, pentru a reduce costurile, consecințele financiare ale războiului din Orientul Mijlociu se resimt deja puternic. Este din ce în ce mai clar că impactul represaliilor Teheranului, menite să provoace perturbări economice și daune, s-ar putea să nu fie trecător. Mai mult, este şi inegal, notează BBC.
Pe lângă mulţi oameni e care riscă să fie afectaţi grav, există și unii care beneficiază. Așadar, cine sunt?
Câștigătorii: Norvegia, Canada și Rusia
În ciuda tuturor eforturilor de a căuta energie regenerabilă, rămânem în continuare extrem de dependenți de petrol și gaze. Rezervele abundente tind să promită bogății mari, motiv pentru care țițeiul a fost etichetat drept „aur negru”. Când prețurile cresc, producătorii sunt de obicei încasați, în timp ce utilizatorii sunt în pierdere, scrie sursa amintită.
Dar nu este un șoc obișnuit al prețului petrolului. Orientul Mijlociu rămâne inima aprovizionării, Strâmtoarea Ormuz fiind principala arteră. Impactul unui blocaj de facto și al atacurilor asupra infrastructurii energetice din regiune a lovit puternic producătorii din Golf, precum Qatar și Arabia Saudită, deoarece Teheranul vizează aliații Americii.
După ce Rusia a invadat Ucraina în 2022 și când multe țări au încercat să renunțe la dependența de gazul rusesc, Norvegia a reușit să își intensifice producția și să profite de situație.
Între timp, ministrul canadian al Energiei, Tim Hodgson, s-a grăbit să își prezinte națiunea drept „un producător de energie stabil, fiabil, previzibil și bazat pe valori”, dar există semne de întrebare cu privire la cât de mult poate crește producția.
În schimb, Rusia ar putea fi cel mai mare câștigător. Pe măsură ce Washingtonul relaxează regulile pentru a atenua criza globală a aprovizionării, vânzările de țiței ale Rusiei către India au crescut cu 50%.
Unele estimări spun că Moscova ar putea câștiga cu până la 5 miliarde de dolari mai mult până la sfârșitul lunii martie și ar putea fi pe drumul cel bun pentru cel mai mare an de venituri din combustibil din 2022. America riscă să ofere Moscovei un câștig neașteptat în detrimentul națiunilor din Golf. Există și alți potențiali câștigători.
Pe măsură ce unele țări își intensifică utilizarea cărbunelui, aceasta este o oportunitate tentantă pentru marii exportatori, cum ar fi Indonezia, deoarece prețul acestui combustibil crește și el.
Învinșii: SUA, Marea Britanie și Europa
Dar ce se întâmplă cu SUA? Președintele Donald Trump spune că atunci când petrolul crește, SUA „câștigă mulți bani”. Cu siguranță, producătorii americani de petrol ar putea fi pe cale să obțină venituri suplimentare de zeci de miliarde de dolari în acest an, dacă prețurile țițeiului rămân în jurul nivelurilor actuale.
Dar asta nu face din SUA un câștigător clar. În primul rând, pentru că unii producători sunt puternic expuși la perturbări în Orientul Mijlociu. ExxonMobil, de exemplu, are operațiuni în centrul industrial Ras Laffan din Qatar, unde producția a fost oprită de la începutul lunii martie și care a fost acum lovit de atacuri cu rachete iraniene, provocând „pagube extinse”.
În al doilea rând, după ani de reducere a capacității în fața scăderii prețurilor en-gros, mulți producători de șist nu își pot crește rapid producția.
Economiștii de la Oxford Economics avertizează că, dacă prețurile petrolului ar crește la 140 de dolari, și ar rămâne la acest nivel, economia riscă să se contracte.
Desigur, americanii nu sunt singurii care se confruntă cu această vulnerabilitate. Dependența consumatorilor europeni - și a celor din Marea Britanie în special - de gazele importate înseamnă un risc mai mare pentru creștere.
Și acest lucru s-ar întâmpla prin impactul asupra inflației: evoluțiile pieței din ultimele săptămâni ar putea adăuga aproximativ 0,5% la inflație mai târziu în cursul anului, dacă sunt menținute, deoarece creșterile de prețuri se reflectă în articole precum îngrășămintele și costurile de transport.
Vestea bună este că, devenind mai eficient energetic de-a lungul anilor, Occidentul în general este mai rezistent la șocurile prețurilor la energie decât în trecut.
Dar, de exemplu, petrolul și gazele reprezintă mai mult de jumătate din consumul de energie din Marea Britanie, șoferii, facturile la încălzirea locuințelor și cele pentru sectoarele mari consumatoare de energie, cum ar fi industria prelucrătoare, rămân expuse.
Răspunsul piețelor de obligațiuni la riscul unei inflații mai mari amenință să adauge miliarde la costurile țărilor deja îndatorate.
Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie
Însă, firește, cea mai mare amenințare imediată a fost pentru clienții obișnuiți ai petrolului și gazelor lichide care curg spre est prin Strâmtoarea Ormuz.
Asia își obține 59% din țițeiul din Orientul Mijlociu, Coreea de Sud și până la 70%. Pe măsură ce acțiunile de acolo au scăzut din cauza perturbărilor și a preocupărilor legate de costuri, politicienii au avertizat, de asemenea, cu privire la riscul pentru industria de cipuri a țării.
Coreea de Sud produce mai mult de jumătate din cipurile de memorie din lume. În alte părți, raționalizarea combustibilului, săptămânile de lucru de patru zile și închiderea şcolilor se numără printre măsurile introduse de țări precum Sri Lanka, Bangladesh și Filipine.
Însă cei mai mari consumatori de energie de pe continent au fost oarecum izolați, prin planificare și diplomație. China are rezerve pentru câteva luni bune și, se pare, și-a intensificat achizițiile din Iran.
Același lucru este valabil și pentru India, care profită și ea de această undă verde temporară pentru a se îndrepta către Rusia.
Ceea ce se va întâmpla exact va depinde, desigur, de evoluțiile viitoare ale acestui conflict. Dar este puțin probabil, deoarece a elaborat o strategie înainte de a începe atacurile asupra Iranului, ca SUA să fi prevăzut pe deplin unele dintre aceste consecințe economice.
Și dacă războiul este prelungit, cu atât este mai mare riscul nu doar de daune aduse țărilor, ci de propagare la nivel global.
Ştiri video recomandate
