Creșterea accelerată a prețurilor petrolului după izbucnirea războiului cu Iranul este de așteptat să afecteze China mai puțin decât în anii trecuți, întrucât țara are stocuri mari de țiței și și-a diversificat sursele de energie, inclusiv prin investiții în energie regenerabilă.
După ce prețul petrolului a depășit pragul de 100 de dolari pe baril pentru prima dată în ultimii patru ani, econimiștii au apreciat că China ar putea fi „mai puțin sensibilă la o închidere prelungită a Strâmtorii Ormuz decât multe alte economii asiatice”.
„China a acumulat unele dintre cele mai mari rezerve strategice și comerciale de țiței din lume”, au spus analiștii, adăugând că „tranziția rapidă către vehicule electrice și energie regenerabilă oferă o protecție structurală suplimentară”.
China deținea, în ianuarie, stocuri de țiței estimate la 1,2 miliarde de barili. Acest volum echivalează cu rezerve pentru aproximativ trei până la patru luni, ceea ce va întârzia impactul economic, a declarat luni Rush Doshi, director al China Strategy Initiative din cadrul Council on Foreign Relations, la emisiunea „Squawk Box Asia” de la CNBC.
„China a folosit ultimii 20 de ani pentru a-și reduce parțial dependența de fluxurile maritime de petrol”, a spus Doshi, subliniind că noile conducte terestre și diversificarea parțială către energia regenerabilă fac ca țara să mai depindă acum de Strâmtoarea Ormuz doar pentru aproximativ 40% până la 50% din importurile sale maritime de petrol.
Până în 2030, China vrea să crească ponderea combustibililor nefosili în consumul total de energie la 25%, de la 21,7% în 2025.
Strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Marea Arabiei și de rutele maritime globale. Potrivit Kpler, aproximativ 31% din fluxurile mondiale de petrol transportat pe mare au trecut anul trecut pe acolo, adică în jur de 13 milioane de barili de țiței pe zi. Totuși, transporturile de petrol care traversează strâmtoarea reprezintă doar 6,6% din consumul total de energie al Chinei, potrivit economistului-șef pentru China al Nomura, Ting Lu. Importurile de gaze naturale pe această rută mai adaugă încă 0,6%, a spus el.
Această schimbare sunt rezultatul a două decenii de tranziție strategică, care au pus China într-o poziție aparte pe piețele energetice globale.
Statele Unite sunt cel mai mare consumator de petrol din lume, urmate de China și India, potrivit Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), înființată în 1960 pentru coordonarea ofertei globale de petrol. Însă China este cel mai mare importator de țiței, cumpărând aproape dublu față de SUA, în timp ce India ocupă locul al treilea, arată datele OPEC.
Dintre cele trei, India este cea mai dependentă de importurile de produse petroliere, acestea reprezentând un sfert din consumul său total, potrivit unei analize CNBC pe baza datelor din 2023 ale U.S. Energy Information Administration.
China se situa la 14%, în timp ce SUA își produceau cea mai mare parte a necesarului de produse petroliere, potrivit datelor din 2023, care includ și „alte lichide” în categoria petrolului.
În timp ce SUA și-au majorat producția internă de petrol în ultimul deceniu, China și-a diversificat rapid sursele de energie. Energia regenerabilă, fără a include energia nucleară și hidroenergia, a reprezentat 1,2% din consumul total de energie al Chinei în 2023, în creștere de la 0,2% în urmă cu două decenii, potrivit calculelor CNBC pe baza datelor Agenției Internaționale pentru Energie.
India și SUA au înregistrat în 2023 o pondere mult mai redusă a energiei regenerabile, de doar 0,2% fiecare.
Deocamdată, procentul rămâne mic. Însă creșterea ponderii energiei regenerabile în sistemul energetic al Chinei are implicații globale. Extinderea vehiculelor electrice în China, mai ales în segmentul camioanelor, a redus deja cererea implicită de petrol cu peste 1 milion de barili pe zi, a arătat Rhodium Group în iulie 2025.
Firma de cercetare estima că această cifră va crește cu aproximativ 600.000 de barili pe zi în următoarele 12 luni.
În prezent, mai mult de jumătate dintre autoturismele noi vândute în China sunt vehicule cu energie nouă, ceea ce înseamnă că se bazează mai mult pe baterii decât pe benzină.
„În condițiile în care cererea de combustibil pentru transportul rutier dă deja semne de plafonare, iar capacitatea de producție din surse regenerabile se extinde rapid, sensibilitatea Chinei la fluctuațiile prețului petrolului este în scădere de la un an la altul”, au spus analiștii OCBC. „În timp, electrificarea transportului și extinderea producției de energie din surse regenerabile vor proteja și mai mult economia de șocurile legate de petrol.”
Petrolul și gazele naturale reprezintă doar 4% din mixul de producție a energiei electrice din China, mult sub ponderea de 40% până la 50% întâlnită în multe economii asiatice, au mai spus analiștii.
Electricitatea, produsă în mare parte din cărbune și într-o măsură tot mai mare din surse regenerabile, reprezintă acum o parte tot mai mare din consumul total de energie al Chinei, potrivit think tank-ului energetic Ember.
Combustibilii fosili rămân totuși dominanți
Energia regenerabilă a acoperit aproximativ 80% din noua cerere de energie electrică a Chinei în 2024, arată Ember.
Totuși, cărbunele rămâne o sursă importantă de energie în țară, chiar dacă se află într-o perioadă de stagnare. În 2023, China a fost cel mai mare producător și consumator de cărbune din lume, în ciuda eforturilor de reducere a emisiilor de carbon.
Sancțiunile americane impuse Iranului au făcut, de asemenea, din China unul dintre puținii cumpărători ai petrolului iranian.
Iranul a reprezentat aproximativ 20% din importurile de petrol ale Chinei, deși o mare parte din acest volum ar putea fi înlocuită în principal prin creșterea importurilor de petrol din Rusia, a spus Ano Kuhanathan, șeful departamentului de cercetare corporativă de la Allianz Trade.
Riscul mai mare vine din cele aproximativ 5 milioane de barili de petrol pe zi pe care China îi importă din alte state din Orientul Mijlociu prin Strâmtoarea Ormuz, a spus Kuhanathan.
Pe măsură ce războiul cu Iranul intră în a doua săptămână, nu e clar când se va încheia conflictul. „Un astfel de șoc ar consolida, cel mai probabil, direcția pe care China merge deja, mai degrabă decât să o schimbe”, a spus Muyi Yang, analist senior pe energie pentru Asia la Ember. „Acest lucru scoate în evidență riscurile unei dependențe puternice de petrolul și gazele importate. De aceea, tranziția nu înseamnă doar mai multe capacități eoliene și solare, ci și decarbonizarea întregii economii”, a adăugat ea.
Totuși, schimbarea nu se produce ușor. Industria combustibililor fosili din China este dominată de companii de stat, care tind să fie mai puțin dinamice decât rivalii lor din sectorul privat.
China ar putea, de asemenea, să continue să-și mărească rezervele de țiței. U.S. Energy Information Administration a estimat în februarie că China își va extinde stocurile strategice cu aproximativ 1 milion de barili pe zi în 2026.
Importurile de țiței ale Chinei au scăzut cu aproape 2% în 2024, potrivit Wind Information. Însă, pe măsură ce tensiunile din Orientul Mijlociu au început să crească anul trecut, importurile chineze de țiței au urcat cu 4,6%, atingând un nivel record de aproximativ 580 de milioane de tone metrice. „China este expusă în mod semnificativ, dar are mai multă flexibilitate”, a declarat anterior pentru CNBC Go Katayama, analist principal de insight la Kpler.
Ştiri video recomandate
