Unul dintre cei mai mari producători chinezi de mașini electrice, SAIC Motor, vrea să construiască o fabrică lângă Ferrol, orașul-port din nordul Spaniei care găzduiește de trei secole arsenalul și șantierele Marinei spaniole. Proiectul promite peste 1.000 de locuri de muncă unui oraș lovit de declin industrial, șomaj și scăderea populației, iar localnicii îl privesc ca pe o salvare. În schimb, presa spaniolă a relatat că Ministerul Apărării se teme că fabrica ar putea fi folosită de China pentru a spiona bazele navale din apropiere, unde sunt ancorate nave dotate cu sisteme americane de interceptare a rachetelor, scrie The New York Times.
Orașul-port Ferrol a fost multă vreme sinonim cu apărarea națională a Spaniei.
După ce Marina spaniolă și-a construit arsenalul și șantierele navale în portul aproape inexpugnabil al orașului, în secolul al XVIII-lea, Ferrolul a cunoscut o adevărată explozie. Inginerii navali au construit străzi elegante, străjuite de balcoane din sticlă care au devenit invidia întregului nord-vest al Spaniei, iar peste mai bine de un secol, aici avea să se nască viitorul dictator al țării, Francisco Franco, fiul unui ofițer de marină.
Acum, orașul, marcat de multă vreme de declinul industrial, de șomaj și de scăderea populației, a ajuns să fie cunoscut pentru primirea călduroasă pe care o oferă industriei chineze care vrea să intre în Spania și în Europa de Vest.
În iunie, SAIC Motor, unul dintre cei mai mari producători chinezi de vehicule electrice, a ales un port liniștit de lângă Ferrol drept amplasament pentru o fabrică importantă. Proiectul, care ar urma să creeze peste 1.000 de locuri de muncă, a fost primit cu entuziasm în tot orașul.
Reacția reflectă un consens național mai larg privind nevoia de investiții chinezești, chiar în plină campanie electorală tensionată, în care politicienii se ceartă pe alte teme.
Guvernul de stânga al lui Pedro Sánchez ar urma să aprobe acordul înainte de alegerile din 29 noiembrie. Dacă nu o va face, se așteaptă ca un nou guvern conservator să îl aprobe. În ambele variante, Ferrolul va deveni cel mai recent oraș spaniol care își pariază viitorul economic pe găzduirea unor companii chinezești compatibile cu accentul pe care Spania îl pune pe tehnologiile verzi.
Producători chinezi de baterii, de panouri solare și alte companii din domeniul energiei regenerabile apar peste tot în Spania, unde investițiile chinezești în vehicule electrice au crescut în ultimul an mai repede decât oriunde altundeva în Europa.
Fabrica propusă la Ferrol ilustrează compromisul dintre oportunitățile economice pe termen scurt și riscurile pe termen lung pe care aceste investiții chinezești le aduc Europei.
În această vară, presa spaniolă a relatat că serviciile de securitate ale țării se temeau că China ar putea folosi fabrica pentru spionaj. Ministrul apărării a refuzat să comenteze aceste informații, iar guvernul regional le-a respins rapid ca fiind inexacte.
Au rămas însă întrebări serioase: va ajunge prezența tot mai mare a Chinei, mai ales într-una dintre zonele militare de bază ale Spaniei, să facă țara prea dependentă de lanțurile de aprovizionare, de materialele și de tehnologia chinezească? Și vor deveni firmele spaniole locale mai vulnerabile în fața concurenței chineze?
Aceste temeri i-au determinat pe liderii altor mari puteri europene, precum Germania, să le îngreuneze firmelor chinezești instalarea pe teritoriul lor.
„Întrebarea este ce preț suntem dispuși să plătim pentru a avea aceste relații avantajoase cu China”, spune Rafael Dezcallar, până de curând ambasadorul Spaniei în China.
În Ferrol, un oraș de aproximativ 65.000 de locuitori, oamenii nu prea văd vreun dezavantaj. Ei privesc fabrica drept o oportunitate de aur pentru renaștere, după decenii în care Marina spaniolă și-a mutat o parte din flotă mai la sud, iar concurența asiatică a erodat industria construcțiilor navale, ceea ce a dus la dispariția locurilor de muncă și la prăbușirea populației.
„Bine, fabrica e din China. Și ce diferență face?”, spune Rosi Vásquez, 68 de ani, în timp ce trece cu cumpărăturile pe lângă unul dintre zecile de magazine închise din oraș. „Ar însemna locuri de muncă pentru toată lumea”.
Investiția promite „o schimbare radicală în ceea ce privește natura orașului“, potrivit lui Alfredo Martín García, istoric la Universitatea din León, care a studiat Ferrolul, orașul său natal. „Schimbă dinamica istorică pe care Ferrolul a avut-o în ultimii 300 de ani”.
Susținătorii proiectului spun că fabrica ar fi și un colac de salvare pentru industria auto spaniolă.
Spania nu are un brand auto propriu competitiv, dar produce mașini pe benzină pentru constructori din alte țări, în mod tradițional europeni și americani. Această activitate reprezintă 10% din PIB-ul țării, aproape cât turismul, iar Spania este al doilea cel mai mare exportator de mașini din Europa, după Germania.
În fața riscului de a pierde această industrie odată cu trecerea la vehiculele electrice, oficialii spanioli speră că fabricile chinezești le vor oferi muncitorilor spanioli know-how-ul tehnologic necesar pentru a deveni indispensabili în noile lanțuri de producție verde ale continentului.
Unii se tem însă că China va ține secrete față de muncitori componentele-cheie ale tehnologiei. Asta ar adânci dezechilibrul de putere dintre China și Spania, care are deja un deficit comercial istoric de mare în relația cu Beijingul, dublat în ultimii șase ani.
Mulți se tem că Ferrolul va fi folosit doar ca fabrică de asamblare sau ca depozit de mașini, pentru a ocoli taxele vamale ridicate impuse importurilor chinezești în Europa.
Dezcallar spune că, atunci când oficialii guvernamentali l-au întrebat despre fabrica SAIC de la Ferrol, „insist că trebuie să existe un transfer de tehnologie”, pentru că Spania nu își poate permite să găzduiască doar fabrici chinezești de asamblare.
El susține că, spre deosebire de Ungaria, care a fost multă vreme una dintre destinațiile preferate ale Chinei în Europa, Spania este aliniată la obiectivele și interesele Uniunii Europene și este dispusă să denunțe dezechilibrele comerciale incorecte și încălcările drepturilor omului comise de Beijing.
Fostul ambasador a mai spus că Spania nu este nicidecum o excepție, având în vedere că o mare parte din Europa „luptă pentru același lucru”: o injecție de energie venită din investițiile chinezești.
Deși proiectul de la Ferrol se bucură de sprijin din partea întregului spectru politic, unii se întreabă dacă Sánchez nu s-a apropiat prea mult de China.
Premierul a fost la Beijing de patru ori în patru ani și s-a lăudat în aprilie că „am ridicat dialogul politic cu China la cel mai înalt nivel din ultimii cincizeci și trei de ani”.
Dezcallar, care l-a informat pe Sánchez în chestiuni legate de China, spune că premierul, unul dintre cei mai vocali critici la nivel mondial ai loviturilor lui Trump asupra Iranului și ai politicii sale privind imigrația, nu s-a orientat spre Beijing ca înlocuitor pentru Washington.
„Deocamdată”, spune Dezcallar, nu există o alternativă la Statele Unite, deși „valorile noastre fundamentale sunt puse sub semnul întrebării de unele politici americane”.
Unele acorduri au stârnit însă îngrijorare la Washington.
În 2025, comisiile pentru informații ale Camerei Reprezentanților și Senatului SUA au cerut o reevaluare a acordurilor de schimb de informații clasificate cu Spania, după ce Madridul a contractat gigantul chinez al telecomunicațiilor Huawei, considerat un risc de securitate de către Washington, pentru clasificarea digitală și stocarea comunicațiilor interceptate de poliție.
Guvernul de stânga de la Madrid a insistat că sistemul nu prezintă niciun risc ca China să extragă informațiile, care țineau de anchete judiciare, nu de contrainformații.
Nu toată lumea este însă convinsă.
„Unde naiba ai mai văzut ca China să aibă acces la înregistrări importante ale poliției?”, se întreabă Fidel Sendagorta, fost înalt oficial al Ministerului de Externe în timpul guvernării Sánchez.
El spune că acest contract a fost „foarte simbolic pentru cât de mult era dispus guvernul spaniol să-i ofere Chinei ca să primească ceva înapoi. Și ce este acest ceva?”, s-a întrebat el.
În august, El País, unul dintre cele mai importante cotidiene de centru-stânga, a relatat că Ministerul Apărării și-a exprimat îngrijorarea că serviciile de informații chineze ar putea folosi fabrica de la Ferrol pentru a spiona bazele navale spaniole care găzduiesc nave dotate cu sisteme americane de interceptare a rachetelor.
Alfonso Rueda, liderul conservator al regiunii Galicia, din care face parte Ferrolul, s-a plâns că Ministerul Apărării l-a surprins cu „aceste declarații”, iar ulterior biroul său a transmis într-un comunicat că ministerul i-a informat că raportul său privind fabrica de mașini „va fi favorabil”. Ministerul Apărării și un reprezentant al SAIC au refuzat să comenteze.
Localnicii, inclusiv primarul Ferrolului, au sugerat că informația a fost lansată de orașele-port vecine, invidioase, și puțini și-au exprimat îngrijorarea.
Ieșind din biserica principală a orașului, aflată lângă un cuirasat ancorat, preotul Pedro Rodríguez Paz, în vârstă de 77 de ani, a salutat fabrica drept o șansă de a reveni la o „epocă de aur”, plină de muncitori, cu „clădiri noi și mai multe botezuri”.
Mesaje la fel de optimiste răsunau în muzeele navale ale orașului, în arsenalul păzit, în restaurantele cu caracatiță și pe străzile degradate din jurul casei natale a lui Franco.
„Important e să fie de lucru și bani. E vorba de o salvare”, spune María José Valle Leivas, 43 de ani, în librăria ei. „Toată lumea de aici își dorește asta”.
