Niciun alt american nu a fost atât de implicat, atâţia ani, cu aşa multe acţiuni ale CIA, ca Richard Helms. Povestea lui este, practic, povestea CIA. În descrierea extraordinarei sale cariere, autorul cărţii de faţă a scris prima istorie completă a CIA. Biblioteca Congresului SUA are în catalogul ei peste 200 de cărţi despre CIA, cele mai multe dintre ele scrise de foşti salariaţi, dar cartea de faţă deţine o poziţie privilegiată faţă de celelalte.
Motivul ţine de faptul că este o lucrare necenzurată, iar autorul ei este acuzat de critici pentru prezentarea lui Helms într-o formulă prea dură. Thomas Powers nu a fost obligat să prezinte manuscrisul acestei cărţi spre examinare şi aprobare şefilor de la CIA, cum a fost cazul celorlalţi autori care au lucrat acolo. Rezultanta acestei situaţii este că imaginea în care apare CIA în această lucrare este mai obiectivă, mai completă şi mai revelatoare decât tot ce s-a scris anterior. Cel puţin acestea sunt calificativele date cărţii de faţă (The man who kept the secrets – Richard Helms and The CIA) de către editura Alfred Knopf, care a îndrăznit publicarea ei. Autorul cărţii, Thomas Powers, este jurnalist la United Press International (UPI) şi laureat al premiului Pulitzer pentru cartea sa precedentă, Diana: The marking of a terrorist.
Scandalul Watergate şi demiterea directorului CIA, Richard Helms
În galeria directorilor CIA, de la înfiinţare şi până azi, Richard Helms ocupă un loc central şi privilegiat. Primul motiv este acela că a fost promovat din interior la funcţia supremă pentru merite profesionale, în timp ce majoritatea celorlalţi directori-generali ai CIA a fost reprezentată de oameni aduşi din afara instituţiei, pe considerente cunoscute doar de preşedintele SUA. În acest context, cel mai edificator exemplu este cel dat de preşedintele Gerald Ford, care, la instalarea sa la Casa Albă, a numit la conducerea CIA pe politicianul George Herbert Bush, tatăl ultimului preşedinte republican al SUA – un om fără experienţă în domeniul spionajului extern.
Un alt motiv de distincţie pentru Helms, comparativ cu ceilalţi directori, este modul în care acesta a ţinut piept asaltului Casei Albe asupra CIA de a-l salva pe preşedintele Nixon şi pe oamenii lui apropiaţi din scandalul intrat în istorie sub numele Watergate. Concret vorbind, Nixon, prin asistenţii lui de la Casa Albă (John Dean, Haldeman etc.), încerca să obţină de la CIA milioane de dolari în bani gheaţă cu care să cumpere tăcerea celor prinşi în flagrant în efracţia de la Watergate şi arestaţi de FBI. Helms a făcut senzaţie prin refuzul său de a implica CIA în orice operaţiune de acoperire a ilegalităţilor comise de Nixon şi de oamenii lui. Fiind o anchetă federală în plină desfăşurare pe plan intern, Helms a considerat în mod corect că este de competenţa poliţiei federale FBI şi că nu are vreo legătură cu spionajul extern. Pentru acest gest temerar, Helms va plăti cu funcţia sa, fiind demis de Nixon şi expediat la Teheran ca şef al misiunii diplomatice americane din capitala Iranului.
Şefi de stat ucişi din ordinul preşedinţilor americani
Al treilea motiv de celebritate dobândit de Helms a fost modul în care s-a comportat după demiterea sa de la CIA şi mai ales după demisia lui Nixon de la Casa Albă. Helms a fost anchetat dur de către o comisie a Congresului american prezidată de senatorul Frank Church, care îi cerea lui Helms să dezvăluie toate ilegalităţile comise de CIA sub conducerea sa, în special în Chile, unde preşedintele ales democratic, Salvador Allende, a fost răsturnat de la putere din ordinul lui Nixon.
Continuarea pe historia.ro
