În dezbaterile de la Bruxelles și în campaniile naționale, un refren recurent de luni de zile a fost acela că "finanțarea Ucrainei costă pur și simplu prea mult" pentru Uniunea Europeană. Cifrele, însă, spun o poveste diferită: UE plătește în prezent aproximativ aceeași sumă pe care ar plăti-o dacă Rusia ar câștiga războiul și ar duce lupta la NATO, conform proiecțiilor: un scenariu în care ar exista riscuri mult mai mari. Ţara care a donat cel mai mult Ucrainei este Danemarca, cu 3.03% din PIB, iar România a contribuit cu 0.2%, scrie publicaţia Eu NeighboursEast.
Unul dintre marile avantaje ale jurnalismului transfrontalier este acela că ne permite să ilustrăm impactul politicii asupra vieții de zi cu zi a europenilor din mai multe perspective simultan. Un bun exemplu este cât de diferit prezintă mass-media povara financiară a sprijinirii Ucrainei cetățenilor irlandezi și maghiari. În timp ce partenerul irlandez al PULSE, The Journal , demontează cu cifre detaliate mitul conform căruia "finanțarea Ucrainei a costat Irlanda miliarde de euro", site-ul de știri maghiar Origo spune că "a cheltui bani pentru Ucraina este ca și cum i-ai turna într-un sac care curge", o imagine tipică a modului în care mass-media aliniată la guvern vizează sensibilitățile publicului lor.
La un nivel mai general, însă, se conturează o tendință la nivel european: tot mai mulți politicieni fac campanii electorale pe baza afirmației că povara financiară a războiului din Ucraina este nesustenabilă. Toate acestea se întâmplă într-un moment decisiv, când Europa trebuie să își asume întreaga responsabilitate pentru finanțarea unui război din Ucraina care se apropie încet de durata celor două războaie mondiale, pe măsură ce Washingtonul se retrage în fundal. Acest lucru, la rândul său, pune la încercare aprig abilitățile de negociere politică ale liderilor UE, împreună cu cadrele juridice ale UE.
Cine ajută Ucraina?
Datele actualizate din sistemul de urmărire a sprijinului pentru Ucraina al Institutului Kiel arată că Ungaria cheltuiește relativ puțin pentru sprijinirea Ucrainei. Acest lucru contrastează puternic cu statele baltice, relativ mai puțin bogate, și cu țările nordice, care suportă cea mai mare povară în raport cu PIB-ul lor. Polonia, Republica Cehă și Slovacia sunt, de asemenea, excepțional de generoase în "banda de mijloc", în timp ce, în termeni absoluți, Germania și Franța oferă cel mai mare sprijin.
În rândul creditorilor și donatorilor internaționali, există însă un consens larg cu privire la urgența garantării unui sprijin continuu pentru Ucraina. În declarația sa din 26 noiembrie 2025, Fondul Monetar Internațional (FMI) spune că "acțiunea promptă din partea donatorilor este indispensabilă pentru a evita dificultățile de lichiditate".
FMI subliniază, de asemenea, că nevoile de finanțare fiscală și externă ale Ucrainei sunt mari și că riscurile sunt "excepțional de mari" din cauza duratei și intensității războiului și a fluctuațiilor sprijinului donatorilor. Între timp, Banca Mondială oferă o cifră concretă, estimând nevoile de finanțare externă ale Ucrainei pentru 2025 la 37 de miliarde de euro - cu alte cuvinte, asigurarea finanțării de la începutul anului 2026 este urgentă.
Cifre noi de la Institutul Kiel trag, de asemenea, un semnal de alarmă cu privire la scăderea drastică a sprijinului militar și de apărare în 2025. Ucraina se confruntă cu unul dintre anii cu cele mai puține decizii noi privind ajutorul de la izbucnirea războiului în 2022. Europa a alocat Ucrainei doar aproximativ 4,2 miliarde de euro în ajutor militar nou - mult prea puțin pentru a compensa oprirea sprijinului SUA, avertizează analiza Institutului Kiel. În același timp, disparitățile din Europa s-au adâncit. Franța, Germania și Regatul Unit și-au mărit semnificativ alocările, dar în termeni relativi, acestea sunt încă în urma țărilor nordice. Prin contrast, Italia și Spania au contribuit doar minim.
De asemenea, merită menționat faptul că Germania oferă cele mai mari fonduri pentru sisteme de apărare aeriană și tancuri, în timp ce Polonia, Republica Cehă și statele baltice au livrat cele mai mari cantități de arme grele.
În ceea ce privește Irlanda, la începutul acestei luni, Taoiseach-ul Michael Martin a anunțat un sprijin financiar suplimentar de 125 de milioane de euro pentru Ucraina, ca parte a unei noi foi de parcurs pentru parteneriatul cu Irlanda pentru următorii cinci ani.
Această foaie de parcurs include alocarea a încă 100 de milioane de euro pentru sprijin militar neletal, alte 100 de milioane de euro fiind anunțate anterior, și 25 de milioane de euro pentru a sprijini restaurarea și protejarea infrastructurii energetice a Ucrainei.
Guvernul irlandez anunțase deja anul acesta un sprijin umanitar și de stabilizare în valoare de aproximativ 35,4 milioane de euro. În alte părți, costurile refugiaților din Europa apasă deosebit de mult asupra Germaniei, Poloniei, României și Republicii Cehe.
Ce arată cifrele
Conform unei analize din octombrie 2025 realizate de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), instituțiile UE și cele 27 de state membre, împreună, sub numele de "Echipa Europa", au mobilizat aproximativ 177,5 miliarde de euro sub formă de sprijin financiar, militar și umanitar pentru Ucraina din februarie 2022.
Totuşi, cea mai mare valoare din PIB alocată Ucrainei este de 3.03%, din partea Danemarcei. România a contribuit cu 0.2% din PIB.
Aceasta include asistența macrofinanciară și facilitatea de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina pentru perioada 2024-2027, din care 38,27 miliarde de euro reprezintă sprijin bugetar direct, în principal prin împrumuturi concesionale. La aceasta se adaugă asistența militară, pe care EPRS o estimează la aproximativ 63-65 de miliarde de euro, dacă se includ livrările către statele membre și plățile din cadrul Instrumentului European pentru Pace (EPF).
În cele din urmă, sprijinul acordat refugiaților este elementul pe care publicul îl asociază rareori direct cu Ucraina, însă, pe baza datelor din sistemul de urmărire a sprijinului acordat Ucrainei al Institutului Kiel, EPRS estimează că cheltuielile statelor membre ale UE legate de refugiați sunt de aproximativ 155 de miliarde de euro între începutul anului 2022 și august 2025.
Dacă toate acestea sunt adunate – programele bugetare ale UE, ajutorul militar și costurile refugiaților – „prețul” Ucrainei pentru UE până în prezent este de ordinul a 330 de miliarde de euro pe o perioadă de 3,5 ani. Pe bază anuală, aceasta reprezintă aproximativ 90-100 de miliarde de euro, în timp ce PIB-ul UE-27 în 2024 a fost cu mult peste 15.000 de miliarde de euro – ceea ce înseamnă că factura se ridică la aproximativ 0,6-0,7 puncte procentuale din producția economică pe an.
BEI și BERD: "Economia de dezvoltare în timp de război a UE"
Dincolo de elementele bugetare clasice, nu trebuie uitat faptul că instituțiile financiare ale UE sunt, de asemenea, actori cheie în finanțarea Ucrainei. Conform unei declarații din iulie 2025 a Grupului Băncii Europene de Investiții (BEI), de la începutul invaziei rusești, aceasta a mobilizat 3,6 miliarde de euro sub formă de sprijin și împrumuturi pentru Ucraina – în principal pentru infrastructura energetică, transporturi și finanțarea IMM-urilor.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) este cel mai mare investitor instituțional al Ucrainei în timpul războiului: la Conferința de Redresare a Ucrainei din 2025 de la Roma, aceasta a raportat o finanțare din timpul războiului care a ajuns la 7,6 miliarde de euro și își propune să mențină un nivel anual de 1,5-2 miliarde de euro .
Aceste cifre nu reprezintă "investiții de lux suplimentar", ci în primul rând centrale electrice, poduri, sisteme urbane de încălzire centralizată, puncte de trecere a frontierei și supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii – cu alte cuvinte, tot ceea ce fără de care o țară din prima linie ar deveni rapid un vecin permanent instabil, aflat în colaps.
Europa vs. SUA: Cine plătește cu adevărat pentru războiul Ucrainei?
În contextul dezbaterii transatlantice "cine plătește mai mult?", cele mai recente date arată că, la începutul acestui an, Europa a trecut de la statutul de pasager la cel de principal finanțator. Potrivit Institutului Kiel, din 2022, instituțiile UE și statele membre au angajat împreună aproximativ 165,7 miliarde de euro în sprijinul Ucrainei, în timp ce Statele Unite au oferit aproximativ 130,6 miliarde de euro.
EPRS subliniază, de asemenea, că până în 2025, Echipa Europa depășise Statele Unite în ceea ce privește sprijinul financiar, umanitar și militar total alocat.
În ceea ce privește echipamentele militare, statele membre ale UE au alocat Ucrainei anul acesta puțin mai mult decât Washingtonul: 65,1 miliarde de euro, comparativ cu 64,6 miliarde de euro din partea SUA, alături de alte 32,8 miliarde de euro în angajamente europene.
Tabloul este însă mai nuanțat, întrucât o parte mai mare din sprijinul SUA constă în granturi, în timp ce aproximativ 75% din finanțarea UE ia forma unor împrumuturi concesionale cu perioade lungi de grație și subvenții la dobândă. Desigur, acest lucru înseamnă costuri imediate mai mici, dar UE își asumă un risc financiar pe termen lung mai mare - parțial pe baza așteptării că împrumuturile vor fi rambursate în cele din urmă din active rusești îngheţate sau din "împrumuturi pentru reparații de război".
Ce ar costa mai mult: O victorie a Ucrainei sau o ofensivă a Rusiei?
Paradoxal, cel mai puternic argument împotriva afirmației că "finanțarea Ucrainei este prea scumpă" este acela de a sublinia cât de costisitor ar fi să nu plătești.
Un studiu recent realizat de firma norvegiană de analiză Corisk, finanțată din fonduri civile și de Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaționale (NUPI) oferă un cadru clar prin compararea a două scenarii:
- Scenariul 1 – Victorie (parțială) a Rusiei: Moscova împinge frontul spre vest, Ucraina este obligată să accepte o "pace proastă" și pierde până la jumătate din teritoriul său. Conform studiului, acest lucru ar impune Europei costuri sociale și legate de refugiați între 524 și 952 de miliarde de euro pe parcursul a patru ani, plus cheltuieli suplimentare pentru apărare, ceea ce ar aduce factura totală la 1,2-1,6 trilioane de euro.
- Scenariul 2 – Victoria Ucrainei: Europa înarmează Ucraina (1.500-2.500 de tancuri, 2.000-3.000 de sisteme de artilerie, până la 8 milioane de drone, apărare aeriană modernă), permițându-i acesteia să respingă forțele rusești și să forțeze Kremlinul să încheie o pace favorabilă. Cercetătorii estimează costul la 522-838 de miliarde de euro pe o perioadă de patru ani – aproximativ jumătate din ceea ce ar plăti Europa în cazul unei victorii a Rusiei.
Studiul presupune, de asemenea, un rol redus pentru Statele Unite, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a poverii – ca și în prezent – ar cădea asupra Europei.
Cât ar costa dacă Rusia ar ataca un stat membru NATO?
Nu există un calcul oficial direct al UE privind costul unui război NATO real, dar există estimări aproximative despre ceea ce ar necesita apărarea europeană chiar și în cazul unei retrageri a SUA.
Conform unei analize din 2025 realizate de think tank-ul Bruegel, cu sediul la Bruxelles, dacă Europa ar trebui să descurajeze Rusia fără Statele Unite, ar avea nevoie de cel puțin 300.000 de soldați suplimentari și de aproximativ 250 de miliarde de euro în cheltuieli suplimentare pentru apărare anual în următorii ani.
Conform studiului norvegian, cheltuielile suplimentare pentru apărare menite să consolideze flancul estic al NATO în cazul unui război rusesc împotriva NATO ar ridica costurile totale ale Europei în cadrul Scenariului 1 la 1,2–1,6 trilioane de euro.
Numai această sumă depășește deja suma totală cheltuită în prezent de UE pentru sprijinirea Ucrainei – iar acest calcul nu include nici măcar potențiala distrugere a infrastructurii în teatrele de operațiuni baltice sau scandinave și nici noile valuri de refugiați.
Ştiri video recomandate
