Invazia masivă de migranți care a început joi în exclava spaniolă Ceuta ar putea reprezenta cea mai mare tentativă de trecere ilegală a frontierei Uniunii Europene într-o perioadă atât de scurtă de timp, relatează Euronews.
Ultimele estimări ale guvernului spaniol indică un număr de aproximativ 60.000 de migranți veniți din Maroc, care au forțat intrarea în orașul spaniol nord-african.
Majoritatea lor au venit pe mare.
Ei au înotat din orașul de frontieră marocan Fnideq și au reușit să ajungă pe mai multe plaje din Ceuta, în special pe El Tarajal, care este una dintre cele mai apropiate de graniță.
Cel puțin 34 de morți în criza migranților din Ceuta
Cel puțin 34 de persoane au murit în timpul tentativei de trecere a frontierei.
Multe au fost prinse într-o învălmășeală, în timp ce încercau să depășească gardurile digului de frontieră.
Într-un discurs adresat națiunii, prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez a numit evenimentul „un atac la adresa integrității teritoriale a țării”, care „merită cea mai energică și mai vocală condamnare”.
Sanchez a dat vina pe traficanții de migranți.
Premierul a menționat o hotărâre din iulie a Curții Supreme Spaniole, pe care grupările de trafic de persoane ar fi interpretat-o în mod eronat drept interdicție de returnare fără proces prealabil a migranților care sosesc pe mare.
Ce s-a întâmplat în timpul precedentelor crize din Ceuta
Ceuta a trecut printr-o încercare similară în 2021, când aproximativ 10.000 de migranți au pătruns pe teritoriul spaniol în doar 48 de ore, între 17 și 18 mai.
La acea vreme, o măsură de „relaxare” a măsurilor la frontieră, dispusă de autoritățile din Maroc, a fost interpretată în Europa ca formă de represalii politice față de decizia Spaniei, de a-i permite intrarea în țară pentru tratament medical lui Brahim Ghali, liderul frontului pro-independență din Sahara Occidentală.
Euronews notează că, în ultimele decenii, Europa a fost martora altor momente de criză legate de migranți, care au avut în principal legătură cu războiul.
Războiul din Siria, gaz pe foc pentru migrația în Europa
Astfel, ultima criză majoră a avut loc în 2015 și 2016, în urma războiului civil din Siria.
La momentul respectiv, Ungaria devenise una dintre principalele țări de tranzit, cu aproape 400.000 de treceri ilegale raportate în 2015, în principal de pe ruta Balcanilor de Vest.
Această realitate a determinat Budapesta să ridice un gard înalt de patru metri la granița sa de sud cu Serbia.
Însă sosirile zilnice la vârful exodului provocat de războiul din Siria, între 4.000 și peste 8.000 de oameni, nu se apropie nici pe departe apropiate de situația cu care se confruntă Ceuta începând de joi.
Tot în același an, 2015, insula greacă Lesbos a fost, la rândul ei, supusă unei presiuni de circa o jumătate de milion de sosiri ale migranților, conform Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, UNHCR.
Grecia s-a confruntat cu o altă provocare majoră în 2020, când Turcia a anunțat că nu-i va mai împiedica pe migranții sirieni să ajungă în Europa.
Autoritățile turce au precizat că au deschis granița pentru 80.000 de migranți, care s-au îndreptat apoi spre Grecia de-a lungul râului Evros.
Fluxurile migratorii au durat o lună, ducând la escaladarea tensiunilor între Atena și Ankara.
Alte frontiere europene sub presiune
În urma invaziei Ucrainei de către Rusia, noi fluxuri de migranți ilegali în UE, vizând în principal Polonia, Letonia și Lituania, au început să vină din Belarus.
Bruxelles-ul l-a acuzat pe liderul autocrat Aleksandr Lukașenko, aliatul lui Vladimir Putin, că a relaxat controlul la granițe în contextul războiului hibrid purtat de Moscova în Europa.
În 2025, Frontex, agenția UE pentru controlul frontierelor, a anunțat că detectat aproape 11.000 de treceri ilegale ale frontierei.
Din acest punct de vedere, Italia s-a aflat adesea în prima linie.
Una dintre cele mai notabile creșteri din ultimii ani a avut loc în Lampedusa, o mică insulă între Tunisia și Sicilia, unde 7.000 de migranți au sosit în doar două zile, în septembrie 2023.
Euronews notează și un alt moment critic întipărit în memoria colectivă a italienilor: în 1991, o navă a ajuns la Bari transportând aproximativ 20.000 de refugiați albanezi, în urma prăbușirii regimului comunist al țării.
