Un amendament de un singur rând introdus în Bugetul Italiei pentru 2026 a reactivat întrebarea despre cine deține controlul asupra rezervelor de aur ale țării, în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari. Așadar, Italia dezbate din nou o veche și explozivă temă politică: cui aparțin, de fapt, și cine decide soarta rezervelor de aur ale țării: Banca Italiei sau poporul?
Disputa a reapărut în timpul analizei Bugetului pe 2026, miercuri, în Senat, unde un mic, dar simbolic amendament a trecut controlului parlamentar, scrie Euronews. Măsura, introdusă de Lucio Malan, parlamentar al Fratelli d’Italia (Frații Italiei), partidul premierului Giorgia Meloni, prevede că „rezervele de aur gestionate și deținute de Banca Italiei aparțin Statului, în numele poporului italian”.
În cadrul aceleiași dezbateri, alte 105 amendamente au fost respinse.
Italia deține aproximativ 2.452 tone metrice de aur în rezerve, al treilea cel mai mare tezaur național de acest tip din lume, după Statele Unite și Germania. O mare parte este depozitată la Roma, restul aflându-se la Fort Knox, în Statele Unite, la Londra și la Berna.
Deși a fost întotdeauna de la sine înțeles că aceste rezerve există pentru beneficiul națiunii, ele sunt consemnate oficial în bilanțul Băncii Italiei.
În cadrul structurii Eurosistemului, băncile centrale naționale, precum Banca d’Italia, operează alături de, și sub coordonarea, Băncii Centrale Europene. Ele pun în aplicare politica monetară a BCE, gestionează partea lor din rezervele oficiale ale zonei euro și își mențin autonomia de bilanț. Nu primesc însă instrucțiuni de la guvernele naționale.
Aurul este tratat ca instrument de stabilitate monetară, nu ca resursă fiscală. Acest cadru juridic înseamnă că aurul nu poate fi transferat în bugetul de stat și nici folosit pentru finanțarea cheltuielilor publice fără a încălca regulile europene privind independența băncilor centrale și interdicția finanțării monetare a deficitului.
Dacă, ipotetic, banca centrală italiană ar acționa la instrucțiunile guvernului de la Roma și și-ar lichida rezervele de aur, acest lucru ar fi considerat o amenințare la adresa stabilității monedei comune.
Amendamentul în sine nu încearcă o astfel de transferare, dar includerea sa în legea bugetului a ridicat semne de întrebare în Italia, în rândul economiștilor care notează că legea anuală a bugetului nu este, în mod normal, locul pentru declarații de principiu privind regimul de proprietate instituțională.
Dreapta politică, din care face parte Malan, susține de mult timp că banca, ai cărei acționari includ bănci comerciale și companii de asigurări, nu ar trebui să fie percepută drept „proprietarul” a ceea ce ei consideră a fi ultima garanție a suveranității.
Dezbaterile privind rezervele de aur ale Italiei reapar periodic de peste două decenii
Aceste dezbateri sunt adesea alimentate de partide naționaliste sau de extremă dreapta, cu viziuni eurosceptice. Fratelli d’Italia și Liga (Lega) au avansat anterior idei legate de „proprietatea populară” asupra rezervelor sau de o supraveghere parlamentară sporită.
Lega a încercat, de asemenea, să promoveze un amendament prin care să finanțeze viitoare reduceri de taxe prin vânzarea participației Italiei la Mecanismul European de Stabilitate (MES), amendament respins pe motiv că nu avea o acoperire financiară adecvată.
MES este fondul de salvare al zonei euro, constituit din active netranzacționabile, creat în timpul crizei datoriilor suverane din 2012 pentru a acorda împrumuturi de urgență statelor membre aflate în dificultate financiară, fiecare țară participantă contribuind cu capital și deținând acțiuni care nu pot fi ușor lichidate.
Între timp, liderii coaliției s-au întâlnit cu premierul Giorgia Meloni la Palazzo Chigi pentru a discuta viitorul pachet bugetar, al cărui conținut va defini modul în care o economie-cheie, dar adesea instabilă din zona euro, își va finanța nevoile în următorul an fiscal.
Ştiri video recomandate
