De ce Trump a ales-o pe vicepreședinta lui Maduro, Delcy Rodriguez, să conducă Venezuela, în locul laureatei Premiului Nobel

După evenimentele de weekendul trecut din Caracas, care au dus la capturarea lui Nicolas Maduro, întrebările s-au înmulțit, dar una revine obsesiv: de ce tocmai Delcy Rodriguez? Cum a ajuns femeia pe care oficialii americani o numesc acum șefa „autorităților interimare” din Venezuela să fie aleasă pentru acest rol? Ce are Delcy Rodriguez, cunoscută ca mâna dreaptă a lui Maduro, de a atras atenția administrației Trump? Și de ce a decis Washingtonul să o lase la putere, în loc să o sprijine pe lidera opoziției, Maria Corina Machado, a cărei mișcare este considerată pe scară largă drept câștigătoarea alegerilor prezidențiale din 2024? Răspunsul, potrivit unui fost ambasador al SUA în Venezuela, este simplu. „Au ales stabilitatea în locul democrației”, spune Charles Shapiro, care a fost ambasadorul lui George W. Bush la Caracas între 2002 și 2004, scrie BBC.

„Au păstrat regimul dictatorial la loc, doar fără dictator. Călăii sunt încă acolo. Cred că este extrem de riscant.”, a adăugat el.

Dar alternativa, care ar fi presupus o schimbare totală de regim și sprijinirea mișcării de opoziție a lui Machado, ar fi adus și alte pericole, inclusiv posibile lupte interne între figuri ale opoziției și venezuelenii care au votat pentru Maduro.

În conferința sa de presă de sâmbătă dimineață, președintele Trump i-a șocat pe mulți observatori, respingând-o pe laureata Premiului Nobel pentru Pace, Machado, în favoarea lui Rodriguez. 

„Am fost foarte surprins să aud descalificarea Maríei Corina Machado de către președintele Trump”, spune Kevin Whitaker, fost adjunct al șefului misiunii la ambasada SUA din Caracas. „Mișcarea ei a fost aleasă masiv… și, astfel, descalificând-o pe Machado, practic a descalificat întreaga mișcare.”

Viteza și aparenta ușurință cu care Maduro a fost înlăturat, iar Rodriguez instalată, i-au făcut pe unii observatori să speculeze că fosta vicepreședintă ar fi putut fi implicată în plan.

„Cred că spune multe faptul că noi am mers doar după Maduro, iar vicepreședinta a supraviețuit. E evident că au existat surse la nivel înalt. Prima mea speculație a fost că acele surse la nivel înalt erau în biroul vicepreședintei, dacă nu chiar vicepreședinta însăși.”, spune Lindsay Moran, fost ofițer CIA.

Dar Phil Gunson, analist senior la International Crisis Group, care locuiește în Caracas, spune că nu e loc de teoria conspirației, având în vedere că o putere enormă rămâne în mâinile ministrului apărării al Venezuelei, generalul Vladimir Padrino López, și ale ministrului de interne radical, Diosdado Cabello, ambii aliați loiali ai lui Maduro. „De ce l-ar trăda pe Maduro, lăsându-se fără apărare, pe plan intern, în fața băieților care chiar controlează armele?”, întreabă Gunson.

În schimb, decizia de a o susține pe Rodriguez a venit după avertismente că instalarea lui Machado ar putea provoca un nivel periculos de instabilitate. În octombrie, un raport al ICG avertiza că „Washingtonul ar trebui să se ferească de schimbarea de regim”.

„Riscurile de violență în orice scenariu post-Maduro nu ar trebui minimalizate”, spunea raportul, susținând că elemente ale forțelor de securitate ar putea declanșa un război de gherilă împotriva noilor autorități. „Îi avertizam pe oameni din administrație: asta nu va funcționa”, spune Gunson. „Va fi haos violent, va fi vina voastră și o să vă aparțină.”

Luni, Wall Street Journal a relatat despre existența unei evaluări clasificate a serviciilor de informații americane care ajungea la aceleași concluzii și stabilea că membri ai regimului Maduro, inclusiv Rodriguez, erau într-o poziție mai bună pentru a conduce un guvern temporar. Casa Albă nu a comentat public raportul, dar a transmis clar că intenționează să colaboreze cu Rodríguez.

„Asta trădează un anumit realism dur, pragmatic, din partea administrației Trump”, spune Henry Ziemer, membru în programul pentru Americi din cadrul Center for Strategic and International Studies din Washington.

Dar provocările, spune el, abia au început. „Capturarea lui Maduro a fost partea ușoară. Reconstrucția mai amplă a Venezuelei, obiectivele legate de petrol, droguri și democrație… vor avea nevoie de mult mai mult timp ca să se concretizeze.”

Deocamdată, însă, Rodríguez pare să fie cineva cu care administrația Trump simte că poate lucra. „A fost, într-o oarecare măsură, o reformatoare economică”, spune Gunson. „Înțelege nevoia de deschidere economică și nu este împotriva ideii de a readuce capital străin.”

Ziemer este de acord că Rodriguez s-ar putea să nu aibă dificultăți în a face pe plac Washingtonului când vine vorba de a întinde covorul roșu companiilor americane de petrol, de a oferi o cooperare mai mare în lupta antidrog și chiar de a reduce relațiile Venezuelei cu Cuba, China și Rusia, mai ales dacă asta înseamnă o ridicare treptată a sancțiunilor americane.

„Cred că poate livra asta”, spune el. „Dar dacă SUA cer progrese reale către o tranziție democratică, asta devine mult mai greu.”

În acest moment, nu pare ca aceasta să fie sus pe lista de priorități a Washingtonului.

În declarații pentru presă de miercuri, secretarul de stat Marco Rubio a vorbit despre un plan în trei etape pentru Venezuela, care începe cu stabilizarea țării și comercializarea a 30–50 de milioane de barili de petrol sub supraveghere americană. Planul ar urma să ducă la ceea ce Rubio a numit „un proces de reconciliere”, inclusiv amnistii pentru forțele de opoziție, eliberarea deținuților politici și reconstrucția societății civile. „A treia fază, desigur, va fi una de tranziție”, a spus el, fără să ofere detalii.

Articolul 233 din Constituția Venezuelei cere organizarea de noi alegeri în termen de 30 de zile dacă un președinte devine „permanent indisponibil pentru a-și exercita funcția”, lucru care ar părea să se aplice unei situații în care Maduro zace într-o închisoare din New York, așteptând procesul.

Dar, într-un interviu pentru NBC News de luni, președintele Trump a spus că alegerile nu sunt o urgență. „Trebuie să reparăm țara mai întâi”, a spus el. „Nu poți avea alegeri.”

Gunson spune că decizia Washingtonului de a nu merge pe termen scurt pe schimbare de regim ar putea avea sens, dar absența unei perspective pe termen mediu sau lung este dezamăgitoare. „Trump poate obține ceva din asta, dar venezuelenii nu”, spune el.  

În condițiile în care administrația Trump promovează ideea ca marile companii petroliere internaționale să reinvestească în infrastructura petrolieră coruptă și în declin a Venezuelei, Gunson spune că realitatea ar putea fi mai complicată.

„Nimeni nu va veni aici cu zecile de miliarde de dolari necesare… ca să înceapă procesul de redresare dacă guvernul este ilegitim și nu există stat de drept”, spune el.

Când fostul dictator venezuelean Hugo Chávez l-a desemnat pe Nicolás Maduro drept succesor, cu puțin înainte de moartea sa din 2013, mișcarea a fost descrisă drept „dedazo”-ul lui Chávez, o indicare a unei persoane, care ocolește procesul democratic normal. Ambasadorul Shapiro vede un paralelism cu ascensiunea la putere a lui Delcy Rodríguez. „Acesta este dedazo-ul lui Trump”, spune el.