Economia Cubei este în „cădere liberă”, iar țara trece prin cea mai gravă criză din ultimii 67 de ani, scrie The New York Times. Oamenii se programează cu trei săptămîni înainte ca să cumpere benzină, pensia nu ajunge pentru a cumpăra un carton de ouă, iar penele de curent durează zilnic și câte 20 de ore. Un bărbat a povestit că s-a înscris la rând pentru benzină acum trei luni și abia a ajuns pe locul 5.052.
Deși țara a trecut, în ultimele decenii, prin episoade periodice de migrație în masă, lipsa de alimente și tulburări sociale, cubanezii nu au trăit niciodată un colaps economic atât de puternic.
„Eu, care m-am născut acolo, eu, care trăiesc acolo, vă spun: N-a fost niciodată atât de rău ca acum, pentru că s-au adunat mulți factori”, a spus Omar Everleny Pérez, 64 de ani, economist din Havana.
În timp ce oficiali ai administrației Trump se felicită pentru o victorie militară „triumfătoare” în Venezuela, în care președintele Nicolas Maduro a fost capturat, iar Statele Unite au revendicat controlul asupra țării sud-americane, atenția s-a îndreptat acum către Cuba, care a avut o relație apropiată cu președintele încarcerat și care depindea de petrolul pe care acesta îl trimitea. Despre Cuba, Trump a spus duminică că „se prăbușește complet”.
Odalis Reyes vede cu ochii ei dovezile degradării Cubei. De la fereastra sufrageriei ei mici, Odalis Reyes, croitoreasă în Havana, privește spre scheletul ruginit al unei centrale electrice care odinioară furniza curent cartierului ei sărac, la marginea zonei turistice populare din capitală.
„Multe ore fără electricitate, multe, multe - 14, 15 ore”, a spus dna Reyes, 56 de ani. „Asta te îngrozește, te îngrozește, pentru că ti-e teamă că mâncarea o să se strice, și acesta e cel mai greu lucru de suportat. Nici nu mai știm cum o să ne descurcăm”, a adăugat ea.
Un bărbat s-a înscris la coadă pentru benzină acum trei luni și acum e pe locul 5.052
În ultimii ani, cubanezii se plângeau că rațiile lunare de orez, fasole și alte alimente de bază primite pe cartele guvernamentale ajungeau doar 10 zile. Acum, cartelele sunt practic inutile, pentru că în magazinele de rații ale statului alimentele se găsesc rar.
Ca să cumpere benzină, oamenii trebuie să folosească o aplicație pentru a-și face o programare, cu cel puțin trei săptămâni înainte. Un locuitor din Havana a spus că s-a înscris la coadă acum trei luni și că acum este pe locul 5.052.
Lipsa benzinei a blocat ridicarea gunoiului, ceea ce a provocat focare de boli transmise de țânțari, precum dengue și chikungunya. Medicamentele sunt aproape imposibil de găsit, dacă nu ai rude în străinătate care să le trimită.
Penele de curent au agravat o situație deja sumbră, mai ales în provinciile din afara capitalei, unde se poate ajunge și la 20 de ore pe zi fără electricitate. „E întuneric, oamenii sunt bolnavi și nu au medicamente”, a spus Pérez.
Situația economică din Cuba a fost mereu dificilă. A fost deosebit de gravă în perioada de la mijlocul anilor ’90, cunoscută drept „perioada specială”, care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice, sprijinul care ținuse Cuba pe linia de plutire.
Guvernul cubanez a pus constant dificultățile economice pe seama embargoului comercial american, vechi de decenii, despre care susține că îi blochează posibilitatea de a face afaceri pe piața globală și de a obține bani lichizi, atât de necesari. Sancțiunile economice impuse de administrații republicane, care, potrivit oficialilor, exclud alimentele și medicamentele, au făcut lucrurile și mai grele, spun reprezentanții guvernului.
„Corectarea problemelor și relansarea economiei nu sunt un slogan”, a spus președintele Miguel Díaz-Canel într-un discurs luna trecută. „Este o luptă concretă pentru stabilitate în viața de zi cu zi, astfel încât salariile să fie suficiente, să existe mâncare pe masă, să se termine penele de curent, să fie relansat transportul, să funcționeze școlile, spitalele și serviciile de bază la calitatea pe care o merităm.”
La finalul trimestrului al treilea din anul trecut, produsul intern brut al țării scăzuse cu peste 4%, a spus președintele; inflația creștea vertiginos, iar livrările de alimente raționalizate nu erau asigurate.
Experții spun că nu e clar cât de mare va fi impactul căderii lui Maduro asupra Cubei, pe măsură ce administrația Trump exercită mai mult control asupra industriei petroliere de stat a Venezuelei. Când Hugo Chávez era președinte, ținea Cuba pe linia de plutire cu aproximativ 90.000 de barili de petrol pe zi. În ultimul trimestru din 2025, Cuba a primit doar 35.000.
Penele de curent au lovit industrii precum producția de nichel, deoarece fabricile se opresc atunci când nu există energie.
O altă industrie crucială, turismul, a avut de asemenea de suferit în ultimii ani. Înainte de pandemia de Covid, patru milioane de persoane pe an vizitau Cuba; acum vin două milioane, spun economiștii.
Emilio Interián Rodríguez, parlamentar cubanez și președintele unei cooperative agricole, a ținut un discurs tăios în care a cerut reforme în agricultură și mai multă inițiativă privată. Declarația a fost făcută în plenul Adunării Naționale. „Datorită microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii, astăzi avem mai multe lucruri, și datorită microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii obținem astăzi rezultate în multe domenii pe care nu le-am obținut niciodată înainte”, a spus el.
Pensia e 7 dolari, iar un carton de ouă 8 dolari
Experții sunt de acord că, deși politicile SUA au afectat Cuba, planificarea proastă a resurselor și proasta gestionare sunt, de asemenea, de vină pentru problemele economice ale țării. Eforturile de a permite funcționarea afacerilor private s-au blocat în taxele împovărătoare.
Întreprinderile private, cunoscute drept MiPyMEs, au fost legalizate în 2021 și au devenit o gură de oxigen în Cuba, au spus Pérez și alți locuitori.
Unele magazine private seamănă cu lanțuri de supermarketuri din Statele Unite. Însă prețurile din magazinele private sunt exorbitante, mai ales pentru oamenii care câștigă salarii în moneda locală. O pensie lunară tipică este de 3.000 de pesos, mai puțin de 7 dolari, în timp ce un carton cu 30 de ouă costă 3.600 de pesos, adică 8 dolari.
„Există mâncare, și din plin, dar prețurile sunt incredibile”, a spus dl Pérez. „Nimeni cu un salariu, nici măcar un doctor, nu prea poate cumpăra din magazinele acelea.”
Aproximativ o treime dintre cubanezi primesc ajutor financiar din străinătate, iar unii câștigă dolari în sectorul privat. Dar cam o treime, în special pensionarii, trăiesc în sărăcie, a spus Pérez.
Condițiile grele de trai au dus la protestele spontane în masă din 2021, însă o represiune dură a guvernului a înăbușit manifestațiile.
Colapsul financiar al Cubei a alimentat un exod extraordinar. Aproximativ 2,75 milioane de cubanezi au părăsit țara din 2020, potrivit lui Juan Carlos Albizu-Campos, demograf cubanez. Deși populația oficială este de circa 9,7 milioane, Albizu-Campos spune că 8,25 milioane ar fi o cifră mai apropiată de realitate.
Yoan Nazabal, 32 de ani, barman și șofer de taxi în Havana, a spus că soția lui a născut prin cezariană acum șase luni și a fost șocat să afle ce li se cerea să aducă la spital. „A trebuit să ne aducem singuri cateterul la spital!”, a spus el. „Toată lumea vorbește despre cât de grozav este sistemul nostru medical și despre faptul că e gratuit. Medicii noștri sunt de primă clasă. Dar nu au resurse cu care să-și facă treaba.”
Ştiri video recomandate
