După luni întregi de ezitări și dispute interne, Europa transmite cele mai puternice semnale de până acum că este pregătită să discute direct cu Rusia, atât pentru a pune capăt invaziei la scară largă din Ucraina, cât și pentru a decide viitoarea arhitectură de securitate a continentului, scrie Euronews.
Președintele finlandez Alexander Stubb și premierul norvegian Jonas Gahr Støre au luat-o înaintea celorlalți și au avut o convorbire telefonică cu președintele rus Vladimir Putin, în care au discutat despre reluarea iminentă a procesului de pace.
Deși Stubb și Støre nu aveau un mandat să vorbească în numele Europei – au făcut-o în calitate de „lideri ai țărilor lor” –, inițiativa lor de marți i-a transformat imediat pe cei doi lideri nordici în principalii interlocutori ai Moscovei.
În comunicatul său, Kremlinul a precizat că cei trei lideri „au convenit să mențină pe viitor un contact telefonic direct”.
În paralel, Comisia Europeană și Consiliul European pregătesc o echipă comună de înalți oficiali care să participe la următoarea rundă de negocieri, programată la începutul lunii noiembrie, la Abu Dhabi. Data exactă nu a fost încă anunțată.
Bjoern Seibert, influentul șef de cabinet al președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, este văzut drept favorit pentru a conduce delegația.
„Suntem ferm angajați nu doar să punem capăt războiului, ci și să obținem o pace justă și durabilă. Acesta este obiectivul nostru și aceasta este poziția pe care o apărăm în negocierile în curs”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.
Este remarcabil faptul că Bruxelles-ul își declară acum deschis intenția ca viitoarele negocieri să aibă loc într-un format multilateral, ceea ce ar însemna ca europenii, ucrainenii, americanii și rușii să stea la aceeași masă, în același timp.
Așa ceva nu s-a mai întâmplat până acum în procesul de pace. Până în prezent, Statele Unite au fost cele care au discutat în principal cu Rusia, cu întâlniri trilaterale ocazionale la care a participat și Ucraina.
(Kievul și Moscova au, în paralel, un canal separat pentru eliberarea prizonierilor de război.)
Și mai remarcabil este faptul că Rusia nu a respins categoric participarea europenilor, așa cum a făcut-o în repetate rânduri în trecut. De data aceasta, pare chiar să și-o dorească.
„Nu este suficient să vorbim doar cu Kievul. Trebuie să vorbim cu întreaga Europă, care sprijină pe deplin Kievul“, a declarat săptămâna trecută Iuri Ușakov, consilier apropiat al lui Putin.
Un consens greu de atins
Ruperea izolării diplomatice impuse în februarie 2022 și reluarea dialogului direct cu Rusia a fost multă vreme un subiect care i-a dezbinat pe liderii europeni.
Dezbaterea a revenit în prim-plan la începutul acestui an, când președintele francez Emmanuel Macron și premierul italian Giorgia Meloni s-au pronunțat, unul după altul, în favoarea acestei idei.
Propunerea de a numi un emisar special european a declanșat imediat un val de nume vehiculate pentru acest post.
Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Luxemburg și Slovacia au susținut treptat această strategie, argumentând că miza este prea mare pentru ca Europa să lipsească de la masa negocierilor.
În schimb, Germania, Polonia, Suedia, Danemarca și statele baltice s-au opus, avertizând că pozițiile Rusiei au rămas la fel de maximaliste ca în prima zi a războiului.
Lipsa de consens a devenit evidentă în iunie, când președintele Consiliului European, António Costa, a deschis în mod neașteptat un canal de comunicare cu Kremlinul. Decizia lui Costa a provocat reacții politice dure și a fost pusă discret pe pauză.
Convorbirea lui Stubb și Støre cu Putin a stârnit, la rândul ei, nedumerire în unele cercuri.
„Sunt foarte sceptică față de această inițiativă independentă a Norvegiei și Finlandei“, a declarat premierul danez Mette Frederiksen, într-un rar moment de dezbinare între țările nordice. „Sincer, nu știu ce cred ei că se poate obține astfel”.
Premierul polonez Donald Tusk i-a sfătuit pe Stubb și Støre să fie „vigilenți” și să procedeze cu prudență în noul lor dialog cu Putin.
Pentru europeni, abordarea americană are o problemă de fond, pentru că ignoră obsesia lui Putin pentru cuceriri teritoriale, motivul principal pentru care a declanșat invazia. Niciun acord, oricât de avantajos ar fi, nu poate înlocui în mintea lui Putin anihilarea Ucrainei, spun ei.
Sentimentul de urgență este amplificat de blocada din Marea Neagră, care a perturbat lanțurile de aprovizionare la nivel global, dar și de iarna care se apropie în Ucraina și pe care Rusia plănuiește să o facă insuportabilă. Cele două crize riscă să declanșeze un val de migrație către Europa.
Nevoia unui armistițiu, chiar și unul limitat la Marea Neagră și la infrastructura energetică, nu a fost niciodată mai presantă din februarie 2022 încoace. Este sigur că Putin va cere relaxarea suplimentară a sancțiunilor în schimbul oricărui gest pe care îl consideră o concesie.
Acest lucru explică, în parte, de ce Europa, după luni de ezitări, este acum dispusă să își asume un rol mai important și să discute direct cu Rusia: prezența la masa negocierilor a devenit indispensabilă pentru a apăra poziția Ucrainei, tot mai fragilă, pentru a contrabalansa abordarea americană, tot mai îndrăzneață, și pentru a proteja interesele europene, tot mai marginalizate.
Støre a spus-o, de altfel, explicit atunci când și-a apărat convorbirea cu Putin.
„Dacă cineva consideră că situația actuală – în care comunicarea dintre administrația americană și Moscova este singurul canal prin care se discută despre Ucraina în afara Ucrainei – este singura cale posibilă, are dreptul la această opinie”, a declarat el. „Eu cred că este important să se audă și alte voci”.
