FT: Cursa pentru înlocuirea lui Emmanuel Macron se aglomerează

Cursa prezidențială franceză din 2027 va fi una dintre cele mai impredictibile din istorie, grație numărului mare de prezidențiabili care vor să-i urmeze lui Emmanuel Macron la Palatul Elysee, relatează FT. Totuși, candidatul extremiștilor de la RN rămâne favorit să ajungă în turul doi de pe primul loc.

Deși campania nu va începe propriu-zis decât de-abia din toamnă, politicienii de pe tot spectrul politic francez au început deja să-și anunțe candidaturile. Mulți sunt deja formal în cursă.

În contextul amenințărilor de securitate tot mai dese de la Washington, direcția uneia dintre cele mai importante țări europene este urmărită cu atenție.

Pentru Uniunea Europeană, succesorul lui Macron – un politician pro-european, pro-business, de centru, în funcție din 2017 – va fi extrem de important.

Extrema dreaptă e pe val în Franța

Marine Le Pen, extremista de dreapta care a fost contracandidata lui Macron și în 2017 și în 2022, o simpatizantă a lui Putin, ar putea să candideze și de această dată, dacă scapă de problemele cu justiția. În caz contrar, extremiștii de la RN vor fi reprezentați de locotenentul lui Le Pen, mai tânărul Jordan Bardella.

Oricare dintre ei ar fi candidatul, sondajele arată că ar avea șanse mari să intre în turul al doilea al alegerilor de pe primul loc.

„Cu excepția cazului în care vom avea o mare surpriză, candidatul RN va fi în al doilea tur”, spune Jerome Fourquet, sondator la Ifop și autor de cărți pe teme sociologice.

„Dacă vor fi mulți candidați, pragul pentru a ajunge în turul doi va fi mai mic decât în mod obișnuit, iar asta ar putea să însemne un deznodământ neașteptat”.

Pentru a putea câștiga președinția franceză după două eșecuri consecutive, extremiștii de la RN vor avea nevoie de un candidat „ușor” în turul al doilea.

Politicienii mainstream și establishment-ul de business vor vrea să evite o finală între candidatul RN și candidatul extremei-stângi – Jean-Luc Melenchon – un capitalist eurosceptic care vrea să scoată Franța din NATO.

Dar pentru a preveni un astfel de deznodământ, politicienii moderați vor trebui să ajungă la un consens – dacă politicienii de cedntru și de centru-dreapta nu se vor retrage în favoarea unui pro-european până în aprilie, șansele ca reprezentanul extremei-drepte să câștige cresc puternic.

Iar dacă extrem de fragmentata stângă moderată nu se unește în jurul unui singur candidat, există șansa să rateze din nou final. Stânga moderată nu a mai avut candidat în alegerile prezidențiale din 2012.

Cursă „aglomerată”

Cursa se află într-o etapă pe care Mao Zedong a descris-o cândva prin formula „să lăsăm o sută de flori să înflorească” — una în care o multitudine de candidați cu șanse reduse își marchează poziția pentru viitor sau încearcă să își mențină partidele relevante. Sondatorii avertizează că pretendenți timpurii care păreau bine plasați cu un an înainte au dispărut adesea din prim-plan.

Fourquet s-a declarat încrezător că numărul candidaților se va reduce până în octombrie. El a spus că actuala înmulțire a candidaturilor vine din dorința politicienilor de a-l imita pe Macron, care a câștigat în 2017 ca tânăr outsider, cu un partid nou.

Un alt factor este faptul că socialiștii de stânga și republicanii de dreapta, odinioară dominanți și care au alternat la putere timp de decenii, sunt prea slabi pentru a-și impune candidații și sunt presați de ascensiunea extremelor.

„Mulți dintre cei care spun acum că vor să candideze se gândesc: «De ce nu eu?», exact cum a făcut Macron”, a spus Fourquet.

Unul dintre ei este Gabriel Attal, fostul premier al lui Macron, în vârstă de 37 de ani, care a preluat conducerea partidului său, Renaissance. El nu și-a anunțat încă candidatura, dar este de așteptat să o facă.

Însă el concurează cu Edouard Philippe, mai de dreapta, fostul premier al lui Macron între 2017 și 2020, care în prezent este primar al orașului Le Havre.

Cele mai multe sondaje îl plasează pe Philippe pe locul al doilea, cu aproximativ 20%. Un sondaj Elabe de la sfârșitul lunii martie îl arăta învingându-i la limită pe Bardella sau pe Le Pen într-un tur doi ipotetic. Philippe a promis să se concentreze pe repararea finanțelor publice degradate ale Franței, pe investiții în educație și pe reformarea pensiilor.

Philippe și Attal negociază pentru turul doi

În ciuda neînțelegerilor dintre ei, Philippe și Attal au deschis un canal discret de comunicare pentru a discuta cum ar putea ajunge la un singur candidat. Persoane apropiate celor doi spun că au convenit să se confrunte până la începutul anului viitor, iar apoi să vadă cine este cel mai bine plasat pentru a candida.

Arnaud Pericard, purtătorul de cuvânt al partidului Horizons al lui Philippe, a spus că șeful său și Attal vor da dovadă de „simț al responsabilității” și vor decide cine se retrage „pentru a preveni ireversibilul, și anume un tur doi între cei doi candidați extremiști”.

Deocamdată, Attal și Philippe încearcă să se distanțeze de Macron, în condițiile în care criticii îi prezintă drept simple prelungiri ale președintelui și îi consideră responsabili pentru eșecurile sale politice și economice.

Philippe a lansat anul trecut un apel surprinzător ca Macron să demisioneze înainte de termen, pentru a debloca impasul politic, în timp ce Attal și-a folosit noua carte pentru a critica decizia neinspirată a președintelui de a convoca alegeri anticipate în 2024, pe care le-au pierdut.

Dar „le va fi greu să îi convingă pe alegători că s-au rupt de președinte”, a spus Fourquet.

Franța își alege președintele în două tururi, primii doi candidați ca scor avansând în turul decisiv. Zicala spune că francezii votează cu inima în primul tur, iar apoi cu mintea, pentru a elimina persoana pe care o antipatizează în al doilea — o dinamică ce va fi testată din nou dacă RN ajunge în turul decisiv.

Extrema dreaptă, încă divizată între Le Pen și Bardella

Marine Le Pen are în prezent interdicție de a candida pentru funcții publice, în urma unei condamnări pentru deturnare de fonduri europene. Ea susține că este nevinovată, iar o decizie în apel este așteptată pe 7 iulie și va stabili dacă poate candida. Liderul RN, Bardella, a promis că îi va lua locul dacă va fi cazul.

RN a consolidat spectrul extremei drepte, chiar dacă unii candidați marginali, precum Eric Zemmour, încă ar vrea să candideze.

Pe stânga, cursa este foarte aglomerată, ceea ce îl avantajează pe Melenchon, al cărui bazin electoral este de cel puțin 10%. Sondajele arată că un candidat RN ar câștiga detașat turul doi împotriva lui Melenchon, aflat acum la a patra încercare de a ajunge la Elysee.

În 2022, politicianul de extremă stânga a fost aproape să ajungă în turul doi împotriva lui Macron, obținând 22% din voturi, față de 23% pentru Le Pen.

„Diviziunile interne din partide fac să existe o multitudine de candidați și este o confuzie totală. Pentru noi, lucrurile sunt simple”, a spus Melenchon, într-un atac la adresa rivalilor săi de stânga, atunci când și-a anunțat candidatura la începutul acestei luni.

Liderul socialist Olivier Faure, politicianul independent de stânga Raphael Glucksmann, lidera Verzilor, Marine Tondelier, și comunistul Fabien Roussel încearcă să încheie un acord pentru un candidat comun.

Astfel de înțelegeri i-au ajutat să triumfe în curse strânse pentru primăriile din Paris și Marsilia, la începutul acestui an. Ei nu au făcut prea multe progrese, pe fondul dezacordurilor privind felul și momentul în care ar trebui ales un asemenea candidat.

Organizarea de alegeri preliminare este văzută drept o „mașinărie de fabricat perdanți”, în condițiile în care competițiile anterioare au scos la iveală slăbiciuni, în loc să confere legitimitate.

Liderul LR, Retailleau, a eliminat mai mulți potențiali rivali organizând un vot mai simplu, închis, pe care l-a câștigat fără dificultate, iar Attal este așteptat să facă același lucru în Renaissance.

Pierre Jouvet, un lider socialist de rang înalt care îl susține pe Faure, a spus că centru-stânga trebuie să se unească pentru a-l ține departe de putere pe Melenchon. Printre numeroșii aspiranți ai stângii la președinție se numără și fostul președinte François Hollande, care încearcă o revenire.

Căutarea unității a suferit un nou recul vineri, când numărul doi al lui Faure în Partidul Socialist a declanșat o rebeliune, creând o nouă ruptură în interiorul stângii.

„Este cu adevărat complicat pentru noi să fim atât de divizați”, a spus Jouvet. „Trebuie să încetăm să mai fim cea mai tâmpită stângă din lume”.