Ideea, concepută pentru prima dată cu ani în urmă, este de a construi o conductă submarină din Turcia până la cel mai mare zăcământ de gaze naturale offshore din Israel, Leviathan. Gazul ar urma să curgă către Turcia și către vecinii din sudul Europei care doresc să se desprindă de Rusia,
Preşedintele Turciei, Tayyip Erdogan, a declarat săptămâna trecută că o cooperare în domeniul gazelor reprezintă „unul din cei mai importanţi paşi pe care îi putem face împreună pentru legăturile bilaterale”, adăugând că este gata să îşi trimită miniştrii în Israel pentru relansarea proiectului gazoductului.
Un înalt oficial turc a declarat pentru Reuters că discuțiile au continuat de când președintele israelian Isaac Herzog a vizitat Ankara la începutul acestei luni și ar putea urma „decizii concrete” în lunile următoare cu privire la ruta propusă și la entitățile participante.
Oficialii din industrie sunt însă mai circumspecți, spunând că restricțiile de producție și geopolitica ar putea bloca acest proiect.
Câmpul de gaze Leviathan aprovizionează deja Israelul, Iordania și Egiptul. Proprietarii săi - Chevron (CVX.N) și firmele israeliene NewMed Energy and Ratio Oil (RATIp.TA) - plănuiesc să crească producția de la 12 la 21 de miliarde de metri cubi (BCM) pe an.
Prin comparație, Uniunea Europeană a importat anul trecut 155 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc, acoperind aproape 40% din consumul său.
O mare parte din producția suplimentară de gaz va fi lichefiată și exportată pe nave către Europa sau Orientul Îndepărtat, potrivit NewMed. Directorul său executiv a declarat luna trecută că și Turcia ar putea deveni o destinație, dar trebuie să se angajeze să construiască conducta.
Ministrul israelian al Energiei, Karine Elharrar, a declarat duminică pentru Ynet News că multe considerente nu au fost încă discutate, inclusiv cele financiare.
„Trebuie să fie fezabil din punct de vedere economic, ceea ce nu este evident”, a spus Karine Elharrar.
Un pod energetic
Turcia consumă aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an și importă aproape întreaga cantitate, în principal prin conducte din Rusia, Iran şi Azerbaidjan. În plus, Turcia este bine plasată pentru a deveni un hub de transport de gaze în regiune.
„Turcia este foarte interesantă, atât pentru consumul său intern, cât şi în calitate de canal spre ţările din sudul Europei”, a spus un înalt oficial din sectorul gazelor israeliene.
Problema, a spus oficialul, este că au existat deja două rute propuse pentru aprovizionarea suplimentară de la Leviathan: prin centralele GNL existente în Egipt sau o instalație GNL plutitoare planificată.
„Dacă Turcia răspunde rapid, atunci poate fi o a treia alternativă”, a spus oficialul.
Conducta ar urma să parcurgă 500-550 km, iar construcţia sa ar costa până la 1,5 miliarde, făcând-o mai gestionabilă decât conducta de 6 miliarde de euro propusă de EastMed pentru a conecta Israelul de Cipru, Grecia și Italia.
Cu toate acestea, orice linie submarină ar trebui să traverseze fie apele Ciprului, pe care Ankara nu-l recunoaște, fie ale Siriei, cu care Ankara nu are relații diplomatice și a sprijinit rebelii care luptă împotriva guvernului de la Damasc.
Aceasta ar complica atât construcţia, cât şi finanţarea, dacă Turcia vrea să deţină o participaţie directă la conductă, susţine Gokhan Yardim, un consultant din industria de gaze din Turcia care, în ultimele două decenii, a lucrat la evaluarea unor posibile conducte de gaze.
