Alegerile generale din Italia de anul viitor o pun pe Giorgia Meloni în fața unei dileme dificile. Prim-ministra italiană a încercat să-și creeze, în ultimii ani, imaginea de politiciană moderată, mai ales pe plan extern, guvernând într-o manieră pe care mulți au considerat-o mai degrabă conservatoare clasică decât de extremă dreapta. Acum, însă, scrie Politico, Giorgia Meloni nu vrea să fie „bătută la propriul joc”.
Un nou rival, din aceeași familie politică post-fascistă din care provine și șefa guvernului italian, a apărut și ar putea să-i pună probleme Giorgiei Meloni. De aceea, se poate vedea o schimbare de abordare la vârful guvernului Italiei, care începe să adopte din nou un ton mai dur pe teme de migrație și securitate.
Guvernul lui Meloni a fost primul din UE care a atacat guvernul spaniol pe tema crizei migranților din Ceuta, iar toată discuția a degenerat rapid într-un scandal diplomatic de proporții, cu amenințări și ultimatumuri de ambele părți.
În primă fază, Italia a suspendat spațiul Schengen la aeroporturi pentru Spania, anunțând că măsura va rămâne în vigoare până pe 15 august. De cealaltă parte, Spania a dat un „ultimatum” guvernului de la Roma să renunțe la măsură până cel târziu duminică, 9 august.
Ce a urmat a fost un întreg scandal și război al declarațiilor între guvernele de la Roma și Madrid. Meloni i-a transmis lui Sanchez că „nu primește ordine”, în timp ce Spania a răspuns în oglindă la măsurile Italiei și a impus propriile restricții asupra călătorilor italieni.
„Nu vom ceda un milimetru pe tema migrației ilegale. Apărarea frontierelor noastre, oprirea traficanților și asigurarea repatrierii eficiente – acestea vor rămâne parte a politicii acestui guvern”, a transmis cancelaria de la Roma, după scandalul cu Spania, în timp ce aliații săi au pornit o ofensivă pe rețelele sociale contra guvernului de la Madrid.
Scandalul diplomatic post-Ceuta
Scandalul cu Spania este cel mai recent semnal că lidera italiană încearcă să facă tot ce este posibil pentru a-și mobiliza votul și bazinul electorat dur în fața unei noi amenințări politice acasă.
Este vorba de Roberto Vannacci, un fost aliat de extremă dreapta, fost general și europarlamentar, care și-a făcut un nou partid extremist și o va contracandida la viitoarele alegeri.
Partidul „Viitorul Național” (FN), rupt din formațiunea Liga a lui Matteo Salvini, a început să „prindă aripi” în sondaje și deja a depășit partidul lui Salvini. Nu doar atât, FN câștigă teren și în fața Forza Italia, un alt partid de dreapta din coaliția guvernamentală a lui Meloni.
Meloni însăși provine din aceeași tradiție politică post-fascistă și, deși și-a moderat discursul în ultimii ani, șefa guvernului italian rămâne tributară originilor sale politice.
„Nu există niciun dubiu că există o îngrijorare cu privire la competiția pe care o creează FN”, spune Marco Tarchi, un politolog italian care cochetează cu politicile de dreapta.
„Se vede o înăsprire a tonului. Marile probleme – securitatea, imigrația, identitatea – toate sunt aceleași ca înainte”.
În timpul campaniei electorale care a adus-o la putere în 2022, Meloni a promis să combată imigrația ilegală prin instituirea unei blocade navale în largul coastelor Italiei. Deși proiectul nu s-a concretizat în cele din urmă, guvernul Meloni a deschis în Albania centre de detenție în care sunt găzduiți migranții pe durata procesării cererilor lor de azil.
Vannacci, care își construiește campania în jurul securității și al unei politici dure în domeniul imigrației, cere o soluție mai radicală: „remigrația”, un plan ale cărui detalii nu au fost încă prezentate și care ar urmări încurajarea migranților să se întoarcă în țările de origine.
Criza din Ceuta, în timpul căreia zeci de mii de migranți au trecut din Maroc în exclava spaniolă și aproape 100 de persoane au murit, i-a oferit lui Meloni ocazia să arate că lupta împotriva migrației ilegale rămâne o prioritate absolută pentru guvernul său.
Reacția lui Meloni a fost „pur și simplu rezultatul unor calcule politice interne”, a declarat Giorgio Gori, eurodeputat din partea Partidului Democrat. Prim-ministra italiană încearcă să își consolideze electoratul „arătând că rămâne fidelă sloganurilor și propagandei dreptei privind migrația și nu numai”.
Pentru Giovanni Orsina, directorul departamentului de științe politice al Universității Luiss Guido Carli din Roma, prioritatea lui Meloni în acest moment este „ca Frații Italiei (partidul lui Meloni) să nu înceapă și el să piardă voturi”, în perspectiva unei posibile alianțe cu Vannacci înainte sau după alegerile de anul viitor.
„Vannacci a crescut mult în sondaje, mai ales în ultimele două luni”, a declarat Lorenzo Pregliasco, de la compania de sondare YouTrend, menționând că Futuro Nazionale depășește 7% în sondaje.
„Fără Vannacci, centru-dreapta ar putea pierde viitoarele alegeri”, a spus el. „Aceste șapte puncte contează foarte mult”.
Efectul Vannacci
Nicola Procaccini, un apropiat al lui Meloni și copreședinte al grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), respinge ideea că prim-ministra își modifică politicile pentru a se proteja de ascensiunea lui Vannacci.
„Se află în aceeași poziție în care s-a aflat întotdeauna”, a declarat el. „Pur și simplu nu este fascista rasistă și xenofobă drept care a fost prezentată atunci când a ajuns pentru prima dată la putere. Și nu este nici acum”.
Meloni se confruntă și cu o contestare a sprijinului său pentru Ucraina, atât Liga, cât și Vannacci pledând pentru o atitudine mai conciliantă față de Kremlin, opunându-se ajutorului militar acordat Ucrainei și respingând creșterea cheltuielilor pentru apărare.
Deși Meloni s-a prezentat drept o susținătoare fermă a Ucrainei, dependența sa de sprijinul Ligii a făcut ca Italia să contribuie cu doar trei miliarde de euro în patru ani, echivalentul a aproximativ un euro pe lună pentru fiecare cetățean italian, mai puțin decât prețul unui espresso.
Italia a refuzat, de asemenea, să se alăture programului NATO PURL (Lista cerințelor prioritare ale Ucrainei), un mecanism pentru achiziționarea de armament creat vara trecută, după ce Donald Trump a încetat să mai asume noi angajamente de ajutor militar pentru Ucraina.
Ucraina este domeniul în care există adevărata diferență dintre Meloni și Vannacci, a susținut Tarchi, profesor la Universitatea din Florența și considerat figura centrală a unei mișcări cunoscute drept „Noua Dreaptă”.
„În rest, diferența dintre ei este exagerată artificial, prin retorică și poziționări publice, din motive tactice”, a spus el.
Aliații lui Meloni nu au exclus o alianță cu Vannacci, dar spun că posibilitatea acesteia va depinde de poziția lui în chestiuni fundamentale, precum politica externă.
Dacă va încerca „să poziționeze Italia alături de Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, atunci, în mod evident, nu putem fi împreună”, a declarat Procaccini. „Dacă, în schimb, alege Occidentul, democrațiile, statele occidentale, democrațiile liberale occidentale, atunci cu siguranță putem fi împreună”.
