Un raport oficial al Uniunii Europene avertizează conducerea blocului că Europa se îndreaptă spre o eră a încălzirii extreme și că trebuie făcute planuri detaliate pentru a ne adapta la aceste schimbări, relatează Politico.
Uniunea Europeană trebuie să-și schițeze niște planuri concrete pentru ca adaptarea la viața pe un continent care va fi cu 4 grade Celsius mai cald, au spus, marți, consilierii științifici ai blocului.
Conducerea politică a blocului trebuie să înțeleagă că lumea se îndreaptă spre o încălzire catastrofală a temperaturilor, dincolo de țintele agreate pe baza acordului climatic de la Paris. Viața va fi puternic perturbată, din această cauză, pentru europeni.
„Clima europeană se schimbă cu viteză. Nu e vorba de un risc abstract sau îndepărtat”, spune Ottmar Edenhofer, președintele comitetului de consiliere științifică pe tema schimbărilor climatice.
Schimbările climatice versus „febra dereglementării”
Din cauză că planeta se încălzește tot mai mult, fenomenele meteo extreme precum inundațiile și seceta vor deveni o amenințare recurentă la adresa societăților, economiilor și ecosistemelor europene.
În ultimii ani, zeci de mii de europeni au murit din cauza valurilor de căldură, iar alte sute au murit din cauza inundațiilor fluviale. De asemenea, „factura” anuală pentru reparații necesare după dezastre climatice a ajuns la o medie e 45 de miliarde de euro.
Eforturile UE de a se pregăti și pentru probleme actuale dar și viitoare generate de încălzirea globală sunt insuficiente și prea fragmentate. Blocului îi lipsește o viziune coerentă, a adăugat Edenhofer, citat de Politico.
„Uniunii Europene îi lipsește o înțelegere comună a nevoii de a se pregăti la nivel colectiv. Asta duce la evaluări insuficiente care subminează managementul de risc”, a adăugat el.
Comitetul crede că blocul ar trebui să se pregătească pe baza asumpției că teritoriul european va fi cu 4 grade Celsius mai cald față de perioada pre-industrială până în 2100.
Și guvernul francez are în vedere un plan de acțiune pentru o țintă de temperaturi similară.
Pe lângă unificarea eforturilor, comitetul recomandă alte măsuri – de la stabilirea de ținte obligatorii până la planificarea bugetelor multi-anuale în funcție de riscurile climatice.
În acest context, propunerile comitetului se lovesc de principalul obstacol din acest moment – „febra dereglementării” care a cuprins instituțiile europene.
Comitetul a mustrat Comisia pentru că și-a slăbit singură măsurile anti-schimbări climatice. Chiar și așa, recomandările acestei agenții, un consorțiu de cercetători de rang înalt care funcționează pe baza legii europene, au deseori o mare influență la Bruxelles.
Raportul său din 2023, în care a fost recomandată o țintă de reducere a emisiilor de cel puțin 90 la sută până în 2040 a jucat un rol important în a determina instituțiile europene să preia acest obiectiv.
Adaptarea pentru supraviețuire
Deși Uniunea Europeană are o legislație robustă în vigoare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, nu există nici ținte, nici politice pentru adaptarea la temperaturi uriașe.
Asta și pentru că e complicat să creezi o listă de politici și măsuri pentru impact climatic în 27 de țări, care să aibă efecte și de-a lungul granițelor, dar și în interiorul lor.
Sudul Europei, de exemplu, e în fața unor riscuri mult mai mari decât nordul, în timp ce țările cu ieșire la mare se confruntă cu provocări diferite față de cele închise pe continent sau cu lanțuri muntoase mari.
De asemenea, eforturile de ameliorare a crizei climatice prin reducerea emisiilor au primit mai multă atenție și investiții pentru că ele caută să elimine cauza principală a schimbării climatice – activitatea industrială. De cealaltă parte, măsurile de adaptare caută să găsească soluții la simptome.
Cercetătorii insistă că e nevoie de ambele abordări – „Succesul eforturilor de ameliorare este critic pentru a opri creșterile temperaturilor și pentru a înțelege magnitudinea riscurilor globale. Adaptarea poate să reducă riscurile climatice și distugerile cauzate de încălzire”, spune Edenhofer.
De exemplu, episoadele de secetă din sudul Europei vor deveni mai frecvente și mai intense cu cât cresc temperaturile la nivel global. Conform ONU, peste o treime din populația regiunii va avea probleme cu accesul la apă la o încălzire de două grade, în timp ce la trei grade acest număr se dublează.
Măsurile de adaptare în acest caz includ trecerea la cultivarea legumelor și fructelor rezistente la secetă sau o gestionare mai bună a folosirii apei. Cu cât se înrăutățește mai mult situația, cu atât există pericolul ca sectoarele economice și regiunile nu se vor mai putea adapta.
Pentru moment, Uniunea Europeană nu are decât o vagă strategie de adaptare din 2021. Majoritatea țărilor UE au planuri de adaptare sau legi cu elemente relevante, dar unele agenții ale blocului au avertizat că reglementarea radical diferită de la o țară la alta pune în pericol efortul comun.
Cel mai pesimist scenariu
Măsurile care sunt luate în prezent, strategiile și obiectivele curente nu sunt suficiente, avertizează comitetul.
Printre cele cinci recomandări, oamenii de știință cer ca UE să elaboreze o viziune coerentă, cu „ținte de adaptare specifice fiecărui sector, de exemplu pentru 2030 și 2040”, și să identifice modalități de gestionare a costurilor economice tot mai mari ale dezastrelor climatice, de exemplu prin mecanisme bugetare și de asigurare.
Aceasta trebuie să se bazeze pe un scenariu de referință comun, spun cercetătorii, recomandând ca UE să se pregătească pentru o încălzire globală între 2,8 grade și 3,3 grade — în concordanță cu proiecțiile care „indică aproximativ 4 grade de încălzire pentru Europa”, a declarat Edenhofer.
„Principiul precauției” impune ca UE să se pregătească pentru acest scenariu și ar trebui, de asemenea, să își „testeze la stres” planificarea în raport cu scenarii de încălzire chiar mai ridicată, a spus Edenhofer, având în vedere incertitudinile legate de eforturile globale de reducere a emisiilor.
Statele Unite își schimbă în mod vizibil direcția în prezent în ceea ce privește planurile de reducere a emisiilor. Raportul a criticat, de asemenea, inițiativa comisiei de dereglementare.
Primul pachet omnibus al Comisiei, destinat simplificării legislației de mediu, a exceptat majoritatea companiilor din UE de la obligația de a raporta riscurile pe care schimbările climatice le reprezintă pentru modelele lor de afaceri, de exemplu. Potrivit cercetătorilor, acest lucru „ar putea slăbi supravegherea și gestionarea riscurilor climatice în economia UE în ansamblu”.