Alegerile parlamentare de luna viitoare din Republica Moldova au pus din nou țara vecină pe radarul nefast al regimului de la Kremlin, care a pornit o adevărată ofensivă a propagandei și dezinformării împotriva guvernului de la Chișinău, pe care și-l dorește înlocuit din octombrie cu un guvern obedient format din interpușii Kremlinului. Am discutat cu Ion Tăbârță, analist și comentator politic din Republica Moldova, despre războiul hibrid al Rusiei în țară, dar și de provocările care ar putea să apară după alegerile parlamentare sau după summit-ul Trump-Putin de vineri.
Adrian Dumitru: Astăzi am plăcerea să discut cu domnul Ion Tăbârță, este analist și comentator politic și cercetător din Republica Moldova, subiectul principal de discuția va fi războiul hibrid al Rusiei în Republica Moldova. Prima întrebare pe care aș vrea să v-o adresez, domnule Tăbârță, este legată de alegerile din această toamnă pentru că o serie de oficiali de la Chișinău deja și-au exprimat niște îngriorări și au vorbit despre felul în care regimul de la Kremlin acționează din ce în ce mai agresiv în această perioadă. Printre ei s-au numărat inclusiv președinta Maia Sandu și șeful poliției din R. Moldova, Viorel Cernăuțeanu. Întrebarea este ce ne puteți spune dumneavoastră din informațiile pe care le aveți, din cum se văd lucrurile la Chișinău?
Ion Tăbârță: Noi, în esență, suntem deprinși cu astfel de atacuri ale Federației Ruse. Federația Rusă, începând cu anul 2009 în permanență a pus presiune asupra Republicii Moldova. Începând cu 2009, pentru că anume atunci parcursul european a devenit cursul de bază al guvernărilor de la Chișinău, iar în 2024, în urma referendumului, parcursul european al Republicii Moldova a devenit și o prevedere constituțională. Dar, începând cu 2009, desigur cu anumite abateri, din anumite situații, Federația Rusă constant a pus presiune asupra Republicii Moldova. Pe lângă tradiționala dezinformare și tradiționalii actori pro-ruși care există aici în Republica Moldova și pe care Rusia i-a alimentat și întreținut în permanență, Federația Rusă a lovit în Republica Moldova prin toate pârghiile pe care le avea la dispoziție.
Începând cu acele embargouri la produsele agro-alimentare și viticole moldovenești exportate pe piața rusească, continuând cu presiunile energetice. Chiar tentative de a lăsa Republica Moldova fără gaze naturale, fără curent... În permanență astfel de presiuni au fost din partea Federației Ruse.
Acum, în ultima perioadă se vede, într-adevăr o activare a ceea ce noi numim elemente hibride subiective, dacă putem să le spunem așa, pentru că le avem pe cele hibride obiective, cum ar fi embargoul sau presiunea economică sau aceeași pârghie energetică. În cazul dat, se încearcă prin dezinformare și manipulare care capătă proporții și prin folosirea tuturor elementelor politice din Republica Moldova, se încearcă deturnarea parcursul european al Republicii Moldova și schimbarea guvernării. Se recurge la mijloace de toate felurile – inclusiv la corupere electorală directă.
Mai nou, Șor a chemat la nesubordonare publică sau nesubordonare față de autorități, chemând lumea să protesteze pentru 3000 de dolari să iasă la proteste continue contra guvernării. Sunt evidente aceste tentative ale Federației Ruse de a tensiona situația social-politică din Republica Moldova, în ajunul alegerilor parlamentare, prin toate instrumentele pe care le deține aici la noi.
„Evghenia Guțul e prezentată de propagandă ca o Ioana D'Arc a Moldovei”
Adrian Dumitru: Vedeți o sofisticare a metodelor? Noi am vorbit și anul trecut când au fost celelalte alegeri, prezidențialele și referendumul pentru aderarea la Uniunea Europeană și întrebarea este dacă cumva s-au schimbat, dacă e vreo sofisticare a metodelor folosite de Rusia sau folosește exact aceleași metode.
Ion Tăbârță: Folosește exact aceleași metode dar sau mai corect spus, la metode la care a recurs anterior nu a renunțat dar încearcă să le completeze – manipularea și dezinformarea au rămas, actorii pro-ruși au rămas, desigur dacă ne referim la manipularea și dezinformarea cum au căpătat proporții extraordinare, Federația Rusă vine cu etichetări directe, dure la adresa actualei guvernări, la adresa președintelui Maia Sandu, chiar încearcă să identifice anumite instrumente care să amplifice această manipulare și dezinformare și răspândirea narațiunilor ruse acuzative la adesa guvernării de la Chișinău.
Spre exemplu, acum, victima regimului, așa-numita victimă a „regimului Sandu-PAS” este Evghenia Guțul, bașcanul autonomiei găgăuze care, recent, a fost condamnată în prima instanță la șapte ani de închisoare pentru activitatea sa de finanțare ilegală în cadrul partidului ȘOR în perioada 2019-2021 dacă nu greșesc. Însă, ei nu vorbesc deloc despre finanțarea ilegală sau de activitatea ei neconformă legii, dar o prezintă eroizând-o ca fiind vreo Ioana D’Arc de Moldova, că este reprimată opoziția, că se încalcă drepturile autonomiei găgăuze și este evident că narațiunile pe care le promovează Rusia în permanență în ultima perioadă în Republica Moldova, cum ar fi „abaterea de la democrație” sau „regres democratic”, „regim autoritar”, „furarea alegerilor” și multe de felul acesta... Aceste narațiuni sunt amplificate sau se încearcă amplificarea lor cu exemple concrete și anume cu Evghenia Guțul. Sunt folosite aceste persoane pentru a da consistență acestor acuzații la adresa Republicii Moldova.
Dacă ne referim la partidele politice – da, sigur că Federația Rusă are în continuare proiecte politice dar ea încearcă să le grupeze, să le canalizeze. Avem partidele politice moldovenești pro-ruse tradiționale – Socialiștii, comuniștii. Acum, aceste partide care și așa formau un bloc, începând cu alegerile din 2021, se încearcă să se fortifice cu două formațiuni care sunt în solda lui Ilan Șor, sau în rețeaua ȘOR. Anume, partidul Inima Moldovei, condus de fostul bașcan Irina Vlah și partidul Viitorul Moldovei, condus de ex-premierul Vasile Tarlev.
Acest bloc, mai nou numit „Blocul Patriotic” este, practic, un compromis impus de Moscova, de Serghei Kirienko. Acest bloc, format din aceste patru partide, prin el se încearcă să se grupeze, să se consolideze electoratul de stânga din Republica Moldova. El era dispersat între diverse partidulețe pro-ruse sau numite „stataliste”, „suveraniste”. Acum, în mod evident, se vede consolidarea acestui electorat.
O altă formațiune sau un alt bloc – așa-numitul bloc, cum l-a numit doamna președinte Maia Sandu după Consiliul Suprem de Securitate, sub steag-fals european – un bloc ghidat de Moscova este „Alternativa”, format atât din Mișcarea Alternativa Națională a primarului Ion Ceban (primarul Chișinăului – n. red.), care se declară pro-europeană, dar și din politicieni din centrul sau din stânga politicului moldovenesc, cum ar fi același Alexandr Stoianoglo, contracandidatul Maiei Sandu la alegerile prezidențiale, Ion Chicu, fost premier din timpul lui Dodon și președintele Partidului Dezvoltării și Consolidării Moldovei, dar și Mark Tkaciuc, care este cunoscut pentru viziunile sale neomarxiste de stânga și pro-ruse, fostă emință cenușie a lui Vladimir Voronin, în timpul conducerii autoritare a acestuia.
Acest bloc se declară pro-european și spune că este pentru suveranitate, neutralitate dar pentru parcursul european al Republicii Moldova. Sunt mari dubii că acest bloc ar fi într-adevăr unul pro-european. În plus, mai avem așa numitele partide populiste din grupul ȘOR, așa numitul bloc „Pobeda” (Victorie – n. red.). Și aceste partide care, cel mai probabil, nu vor fi admise la alegeri... dar Șor mai are și alte partide, precum partidul provocator Moldova Mare al Victoriei Furtună, dar nu este exclus să apară și altele. Aceste partide încearcă să tensioneze procesul electoral de aici, de la Chișinău.
Cei de la ȘOR, pe care sondajele îi arată cu în jur de șapte sau zece procente, știindu-se cât de bine e instituționalizat acest electorat, inclusiv prin coruperea politică, acest bloc neapărat sau votanții acestui bloc neapărat vor vota așa cum li se va spune. E de văzut către cine va merge votul lor, nu e exclus că ei vor merge direct către blocul patriotic sau spre Moldova Mare dacă va fi înregistrat, sau un alt partid surpriză. Mai nou, și-a făcut reapariția în viața politică din Republica Moldova Vladimir Plahotniuc, se știe că de mult el uneltea cu anumiți factori de la Moscova implicarea lui și modul de implicare în alegerile parlamentare din Republica Moldova.
Se ascundea în Grecia și, cel mai probabil, se îndrepta spre Rusia, însă el, întâmplător sau nu, a fost capturat de autoritățile din Grecia și urmează să fie extrădat în Republica Moldova, la solicitarea lui.
De ce? Pentru că el înțelege că din interiorul Republicii Moldova, mai bine va putea să influențeze procesul electoral de la Chișinău decât ar putea să o facă dintr-o închisoare în Grecia. Imediat după reținerea lui, deloc întâmplător, anumiți apropiați ai lui, care, între timp au reînregistrat un partid apropiat lui, se numește „Partidul Democrat Modern”, care după acronim este același PDM pe care l-a condus cândva Plahotniuc, și-a anunțat reintrarea în viața politică din Republica Moldova și a cerut la unitatea și la mobilizarea tuturor celor care au fost cândva parte din Partidul Democrat, cum ar fi, de exemplu, partidele Respect Moldova sau chiar fostul partid democrat PSDE, dar au făcut un mic apel și către anumite persoane care erau cândva fidele lui Plahotniuc.
Cu certitudine că acest partid va încerca să exploateze imaginea lui Plahotniuc în rândurile acelui electorat ccare cumva mai este nostalgic după perioada când acesta a condus Republica Moldova. Și aici mai avem o nuanță – nu este exclus ca Șor, știindu-se foarte bine complicitatea dintre Șor și Plahotniuc, să dea comandă ca electoratul lui să voteze acest Partid Democrat Modern, ca să fortifice pozițiile lui Plahotniuc în procesul politic.
Dar, pe lângă acest partid cu conexiuni directe cu Plahotniuc și s-a activat, avem anumite semnale mai degrabă indirecte că Plahotniuc ar avea anumite conexiuni și cu Partidul Nostru sau Rento Usatîi, pentru că, anumite persoane cândva foarte influente, consilieri mai ales pe segmentul media acum sunt în echipa de campanie a lui Renato Usatîi. Ei i-au fost fideli lui Plahotniuc și au menținut relația cu ei.
Astfel, vorbim de aceleași metode dar se încearcă a se amplifica. Nu mai spun că coruperea electorală nicăieri nu a dispărut – ea se face inclusiv prin metode mai puțin vizibile – carduri bancare de la diferite bănci din Rusia, prin care se pun bani din regiunea transnistreană, dar și coruperea pe față pe care a anunțat-o Șor, prin acele proteste plătite cu trei mii de dolari.
„Mâine dacă s-ar face referendum pentru unirea cu Rusia, votanții Șor ar vota da”
Adrian Dumitru: Vedem o scenă politică foarte pestriță, pare că Rusia își pune ouăle în foarte multe coșuri – este o tactică specifică, încearcă să vadă care dintre aceste blocuri, care dintre aceste entități politice are mai mult succes sau este o coalizare a tuturor forțelor pentru a vedea ce se întâmplă la final? Pentru că presupunând că aceste partide pro-ruse ar câștiga, o guvernare formată din zece partid este totuși foarte complicat de făcut.
Ion Tăbârță: Rusia și în trecut, într-adevăr, punea ouăle în mai multe coșuri, dar acum, practic, vrea să vadă sinergia, să vadă care dintre ele sunt mai tari și care va reuși să acumuleze un scor mai bun. Acum, dacă ne uităm la strategie este una de a consolida cât mai mult electoratul pro-rus sau de a aduna cât mai mult, de a evita dispersarea lui, se încearcă să se lărgească eșicherul politic al voturilor pentru partidele pro-ruse cât mai mult posibil.
Pentru că dacă ne uităm la Blocul Patriotic – da, ele sunt patru partide, dar, socialiștii au în jur de 20-25 la sută în sondaje. Comuniștii au două-trei procente, ce le-a mai rămas. Irina Vlah a strâns la alegerile prezidențiale în jur de cinci procente, iar Vasile Tarlev a cumulat vreo 2-3 procente. Vedem un surplus de vreo 7-8 procente pentru acest bloc, dar de fapt avem o singură locomotivă pentru aceste partide ca să poată trece în parlament. Practic, Partidul Socialiștilor este un fel de aspirator pentru restul partidelor politice de pe acest eșicher, pro-ruse și pro-oligarhice, ca să ajungă în parlament.
Pe cont propriu, ele nu ar fi ajuns. Dacă mergeau separat, Rusia ar fi pierdut vreo 7-8 procente. Aici trebuie de menționat că toate aceste partide, care par multe, ele vor fi de fapt vreo 2-3 grupări dirijate de Moscova. Dacă în trecut mai era o anumită concurență între ele, acum de când a fost numit Serghei Kirienko să coordoneze dosarul moldovenesc, disciplina va fi dură, niciun fel de rivalitate, concurență nu se va permite. Toate partidele vor face ce le va spune Moscova.
Asta nu că Dodon și Șor ar fi în relații cordiale, nu, nici pe departe. Dimpotrivă, relațiile dintre ei sunt ostile, inclusiv pentru lupta cine să aibă binecuvântarea Moscovei sau cine să fie favoritul Moscovei, politic, aici în Republica Moldova.
Așa că, pe centru-stânga și pe stânga eșicherului politic avem acest „Bloc Patriotic”. În centru, centrul clasic, avem Blocul Alternativa, format din partide pro-europene sau un partid pro-european, cel puțin așa se declară, Ion Ceban – așa se va încerca să se ocupe sau să se rupă cât mai mult din voturile electoratului pro-european mai moderat, cei mai nemulțumiți de actuala guvernare PAS și se va încerca să se acumuleze acolo 10-15 procente, poate 20, cât la anterior ajunsese PDM-ului Plahotniuc.
De regulă, acest electorat reprezenta 10-15 procente, Plahotniuc prin metodele sale, inclusiv prin pârghiile administrative, a reușit să ridice la vreo 20 și ceva de procente. Asta ar fi a doua grupare, și a treia este cea pro-Șor propriu-zisă care pledează deschis pentru relații apropiate cu Federația Rusă, care mizează pe electoratul nostalgic, dacă Blocul Alternative spune că „noi suntem pro-europeni, dar să ne păstrăm neutralitatea, inclusiv suveranitatea”.
Dacă aceiași socialiști spun că „noi suntem pentru echilibristică geopolitică, nici cu Estul, nici cu Vestul, suntem suveraniști”, dar, de fapt, această echilibristică geopolitică este o reorientare spre Rusia, cei de la Șor, ei vin direct cu mesajul pro-rus. Ei știu că un 10-15 procente din societatea moldoveană sunt pro-ruși.
Mâine dacă am face referendum să ne unim cu Rusia, ar vota ei, acești 10-15% pentru unirea cu Rusia. Spre exemplu, electoratul din regiunea găgăuză cred că vreo 90 de procente ar vota. Pe lângă ei mai sunt și alții. Mulți dintre ei fac parte din minoritățile etnice, așa-zisul vot etnic pro-rus din Republica Moldova.
În aparență sunt mulți, dar sunt doar trei grupări – una nu știm dacă mai ajunge în alegeri pentru că autoritățile și CEC nu au amis Blocul Pobeda ca entitate, acum ei încearcă să se înregistreze pe cont propriu, deja partidul Renaștere a depus actele să se înregistreze la CEC dar e puțin probabil că se va înregistra.
Urmează să vedem ce va fi cu Moldova Mare, un alt proiect politic al lui Ilan Șor, dar nu e exclus să avem și alte proiecte politice surpriză ale lui Șor care vor încerca pe sub masă să se înscrie. Dacă vreun partid va reuși, probabil că acest electorat va vota pentru acest partid, dacă nu, atunci va fi direcționat spre Blocul Patriotic sau, de ce nu, putem să avem surpriza redirecționării spre un partid al lui Vladimir Plahotniuc.
Există, din punct de vedere tehnic sau legislativ șansa ca Vladimir Plahotniuc să fie înregistrat pe vreo listă electorală din Republica Moldova. Unicul impediment ar fi data extrădării lui – dacă el va reuși să fie extrădat într-o perioadă de vreo două săptămâni, cât se mai poate interveni pe lista electorală, legislația îi permite lui să candideze pe lista vreunui partid politic pentru că nu există încă o condamnare definitivă a lui. Dacă în cazul lui Șor este, în cazul lui Plahotniuc nu este. Dar eu nu cred că el va dori să se implice direct în procesul politic din Republica Moldova, dar nu este eclus. El dacă va fi înscris, legislația îi permite lui să iasă din detenție și să ducă activitate politică propriu-zisă.
„Dacă câștigă pro-rușii, ne va aștepta o perioadă instabilă”
Adrian Dumitru: Presupunând că reușesc aceste partide, aceste blocuri multiple de care ați vorbit, să obțină o majoritate după aceste alegeri și reușesc să formeze un guvern pro-rus, în continuare nu vor avea președintele, dar vor avea guvernul. Ce se întâmplă cu Republica Moldova și ce se întâmplă mai ales din punctul de vedere al integrării europene pentru că e de așteptat că, cu un astfel de guvern, lucrurile s-ar bloca.
Ion Tăbârță: Da, noi vom intra într-o perioadă de instabilitate politică pentru că cel puțin la prima etapă, vom asista la o dispută între instituția președinției, condusă de Maia Sandu, și în ultima perioadă sau pe final de mandat parlamentar al PAS-ului, instituția președinției a fost fortificată cu o serie de instituții – spre exemplu, Consiliului Suprem de Securitate i s-a dat mai multă putere, centrul care trebuie să se ocupe de comunicarea strategică și combaterea dezinformării, la fel, a trecut în subordinea președinției. A fost vizibilă încercarea fortificării instituției președinției în perspectiva unei instabilități politice provocată de confruntarea dintre președinție și guvern și parlament dacă vom avea alte majorități și nu o majoritate pro-europeană.
În Republica Moldova, s-a mai trecut prin astfel de confruntări politice, mai degrabă la noi situația în care și președinția și parlamentul și guvernul să fie de aceeași culoare politică sau din același partid a fost mai degrabă excepția decât lege. A fost perioada lui Voronin și una a lui Dodon, dar atunci oricum Dodon era dependent de elementele oligarhice care i-au fost puse la dispoziție pentru ca socialiștii să aibă majoritate. În rest, noi am avut confruntări sau guvernări de coaliție, uneori mai dure alteori mai domoale. Dar dacă vom avea o majoritate controlată de Federația Rusă... ce-și dorește Federația Rusă este să aibă controlul deciziilor politice de la Chișinău. Acesta e planul Rusiei, de aceea mizează atât de mult și, spre deosebire de alte scrutine, Republica Moldova s-a apropiat foarte mult de Uniunea Europeană și dacă un partid pro-european obține o majoritate, există riscul pentru Rusia ca în patru ani, parcursul european al Republicii Moldova să devină ireversibil și așa, noi să ne rupem de sub controlul geopolitic al Federației Ruse.
Ca să revin la întrebarea dumneavoastră, dacă vom avea o altă majoritate decât cea pro-europeană, există riscul să intrăm într-o zonă a confruntărilor politice dintre președinție pe de-oparte și parlament și guvern de cealaltă. Parlamentul va face tot posibilul să diminueze din atribuțiile președintelui Republicii Moldova.
În timpul lui Dodon au avut mecanisme de genul deconectării temporare, dacă Dodon sau președintele statului o dată sau de două ori refuza să semneze un decret al Parlamentului, atunci Parlamentul îl vota repetat și, atunci, președintele era deconectat și considerat că nu-și îndeplinește atribuțiile și președintele Parlamentului care, oficial, este a doua persoană în stat după președinte, semna el și decretul respectiv oricum devenea lege.
Acum, chiar dacă președintele Maia Sandu se va opune unor decizii ale Parlamentului care va încerca să-i ia din atribuții, nu e exclus ca Parlamentul să revină acel mecanism din timpul lui Dodon și în așa mod să voteze o serie de legi.
Aici e nevoie de o precizare – actuala Curte Constituțională este, în linii mari formată din persoane care nu vor dori să facă jocul Rusiei, acestor blocuri. Mai degrabă este o Curte apropiată de Maia Sandu, nu zic că e controlată de ea, dar cu siguranță nu va fi o Curte controlată politic de opoziție. Dar nu exclud ca ei sau Parlamentul să stopeze reforma justiției, să pună mâna iar Plahotniuc pe procuratură și ei să înceapă să pună presiune pe membrii Curții.
Cu certitudine ne va aștepta o perioadă instabilă, noi nu știm exact care vor fi scenariile disputelor politice, dar ne așteaptă o confruntare dură.
Însă, aici avem un plus, și anume partenerii de dezvoltare, în mod special România și Ucraina. Pentru că geografia Republicii Moldova este de un așa specific că Republica Moldova nu are alți vecini în afară de România și Ucraina. Ucraina va vedea într-un guvern pro-rus la Chișinău o amenințare la adresa securității sale naționale și își va schimba abordarea față de Republica Moldova. Republica Moldova va fi văzută ca o sursă de pericol, cum este văzută și regiunea transnistreană. Practic, din perspectiva Ucrainei, R. Moldova se va transforma într-o Transnistrie mai mare și, sigur, întreținerea relațiilor cu Rusia va fi foarte complicată pentru o guvernare pro-rusă la Chișinău și același lucru e valabil și referitor la relația cu România.
Orice guvernare de la Chișinău, oricât de pro-rusă ar fi ea, va trebui cel puțin la nivel formal să aibă o relația corectă cu România și cu Uniunea Europeană pentru că 70% din comerțul Republicii Moldova e îndreptat spre UE și doar 2-3 procente spre Rusia și vreo opt spre spațiul CSI, spre deosebire de Georgia, apropo, pe care geografia mai mult o predispune spre Rusie. Are hotar direct cu Rusia care poate acolo să aibă conexiuni directe. În plus, comerțul lor e îndreptat 70% spre CSI, între care vreo 20% cu Rusia și doar vreo 10 la sută pe piața europeană.
Pe lângă comerț, noi fiind dependenți de comerțul cu UE, ieșirea în exterior a Republicii Moldova se va putea face doar prin intermediul României. Aceleași gaze naturale rusești pe care marșează acum toți acești politicieni și partide pro-ruse, nu vor ajunge în Republica Moldova, dacă România nu va permite.
Și gazoductul transbalcanic, distrus recent de Rusia prin bombardamentele sale sau nici gazoductul Iași-Ungheni, gazul nu va ajunge în Republica Moldova prin aceste gazoducte, știindu-se foarte bine că Ucraina nu mai permite tranzitarea gazelor rusești, pentru că dacă ucraina permitea tranzitarea ar fi fost una. Dar acum, gazele pot ajunge doar prin intermediul României. Aceleași mărfuri ele oricum pot să iasă doar pe teritoriul României pentru că Rusia știm că nu permite. Orice guvernare pro-rusă care va fi la Chișinău va fi obligată să întrețină în cel mai rău caz relații de vecinătate, relații corecte cu România. Or, din această perspectivă, România ar putea să-și apere cetățenii săi, inclusiv să condiționeze această deschidere a Republicii Moldova în exterior, ca guvernarea de la Chișinău să nu-și permită derapaje anti-democratice vizibile, dar să nu aibă o abatere bruscă de la parcursul european. Cel puțin să mențină sau să permită menținerea acestui dialog în zona formalului și să nu renunțe în totalitate Republica Moldova la parcursul european.
Ce se poate întâmpla cu Republica Moldova după summit-ul Trump-Putin
Adrian Dumitru: Pentru că ați vorbit de Ucraina și de relația Republicii Moldova cu Ucraina, mai ales în contextul în care cele două sunt „la pachet”, ca să zic așa, în ce privește aderarea la UE, mâine va avea loc, în Alaska, acel summit între Donald Trump și Vladimir Putin. Și Donald Trump a făcut unele afirmații cel puțin suspecte ca să zic așa, mai ales legat de schimburile de teritorii și întrebarea mea este dacă vă așteptați din acest summit să iasă și ceva legat de Republica Moldova, în sensul în care ar putea să vă afecteze o decizie luată acolo. Adică cum ar putea reverbera în Republica Moldova o decizie care afectează Ucraina în sens negativ.
Ion Tăbârță: Dacă va fi în sens negativ pentru Ucraina, sigur că acest lucru nu ar arăta deloc bine pentru Republica Moldova, pentru că asta ar însemna că Rusia își va spori influența sa geopolitică în bazinul nordic al Mării Negre.
Planul minim al invaziei rusești în Ucrainei a fost să ia sub control total tot litoralul nordi al Mării Negre până la gurile Dunării. Asta ar însemna, practic, că Republica Moldova ar fi ajuns în zona de influență a Federației Ruse. Planul maxim desigur că a fost destructurarea statului ucrainean, să ocupe capitala Kiev să aducă un politician ucrainean pro-rus la cârma statului marionetă ucrainean, să fie în tot teritoriul sau fără părțile de vest ale Ucrainei, dar planul minim acesta a fost – să se creeze așa numita Novorosiia în zona de nord a Mării Negre.
Or, în momentul de acum, principalele câștiguri teritoriale ale Rusiei sunt în estul Ucrainei, în zona Donbas pe care ei o consideră teritoriul lor istoric. Da, este teritoriu în linii mari populat de vorbitori de rusă, dar asta nu înseamnă că ei sunt ruși cum vrea să-i facă Putin. Pe lângă estul Ucrainei, sigur că alte cuceriri teritoriale sunt în nordul Mării Negre. Rusia a reușit să facă conexiune terestră cu peninsula Crimeea pentru că adupă anexarea din 2014, știm bine că Rusia comunica cu ea prin legătură maritimă sau prin acel pod la strâmtoare (Kerci – n. red.).
Federația Rusă, de fapt, spre fericirea noastră, nu și-a atins scopul, nu a reușit să cucerească întreg litoralul nordic al Mării Negre, nu a ajuns la regiunea Odesa, deși a fost în preajmă, a încercat. Chiar aceeași regiune Herson a cucerit-o doar parțial. Dar, oricum, orige legiferare de teritorii pentru Federația Rusă la această întâlnire dintre Trump și Putin, deși sigur că statul ucrainean nu va recunoaște juridic doar așa ca soluție temporară, și Federația Rusă are nevoie de un mic repaos. Acest lucru sigur că va duce la sporirea influenței Rusiei în regiune. Or, anumiți politicieni din Republica Moldova, doar așteaptă asta.
Dodon așa le spunea, direct, la unii alegători că „voi țineți-vă, ai noștri sunt aproape”. Rezistați puțin că acuș venim. Dar Republica Moldova, la prima etapă, nu va fi discutată. Eu cred că acum, la prima etapă, se va dori să se ajungă la înțelegeri principiale, de ansamblu, ca, ulterior, sigur, să fie discutată întreaga arhitectură de securitate în regiune și atunci, neapărat atunci va fi discutată și soarta Republicii Moldova.
Va fi un proces mai lung. Din acest punct de vedere este foarte important ca după alegerile parlamentare să avem o conducere pro-europeană pentru că și aranjamentele privind Republica Moldova sau înțelegerile... unele vor fi dacă vom avea o guvernare pro-europeană și cu totul altele vor fi cu o guvernare pro-rusă.
Dacă facem un exercițiu de imaginație, guvernarea pro-europeană din Republica Moldova a avut o poziție clară față de Ucraina. Dacă am fi avut o guvernare ca-n 2019-2020 cu un Dodon și cu un Șor și cu Plahotniuc, cu certitudine poziția Republicii Moldova ar fi fost alta. Probabil că nici nu am fi ajuns atât de departe în dialogul nostru cu UE și nu am fi atât de avansați în procesul de aderare.
„Fake-urile rușilor nu sunt ceva nou în R. Moldova. Noi încercăm să facem față de ani de zile”
Adrian Dumitru: Un singur lucru vă mai întreb, legat tot de războiul hibrid. La noi, în România, au fost în ultimele săptămâni și în ultima lună au tot apărut fel de fel de lucruri, de exemplu, pe rețelele sociale clipuri fake, generate cu inteligență artificială în care apare Palatul Parlamentului din București în flăcări, cu sirene pe fundal șamd. Apare Vladimir Putin vorbind în românește, promite României teritorii ucrainene, le spune românilor să iasă în stradă împotriva guvernului, să protesteze. Genul ăsta de lucruri se întâmplă și în Republica Moldova, se vede pe rețelele sociale așa ceva sau cumva tactica e specifică pentru fiecare țară.
Ion Tăbârță: În Republica Moldova de mult există astfel de tactici sau instrumente de așa fel. Începând cu 2016 când am avut episodul cu cei 30.000 de sirieni pe care i-ar aduce Maia Sandu în Republica Moldova. Ei bine, atunci mai mult a fost un procedeu poli-tehnologic al celor din preajma lui Plahotniuc sau Dodon dar așa ceva e tradițional pentru noi. Să o vedem pe Maia Sandu prin tehnologiile deepfake să vină cu declarații, e ceva normal. Nu a făcut-o numai Șor și Veaceslav Platon, un alt oligarh fugar din Republica Moldova. Provocările de felul ăsta au fost tot timpul. Șor, la alegerile prezidențiale din 2019 folosit un anumit nume, a găsit o persoană și a spus că ea a făcut un transfer de pe contul PAS, la acel moment acesta fiind partid de opoziție și neavând finanțare de la stat. Șor, printr-un intermediar a transferat o sumă de bani. Ulterior, cei de la PAS s-au prins că e suspect și au returnat acești bani, dar Șor a început o campanie mediatică anti-Maia – eu am fost finanțatorul tău, știi că sunt finanțatorul tău – lucruri de felul ăsta.
La noi mereu au fost. Faptul că apar documente semnate de oficiali ai statului, de miniștri, cu ștampilă ministerului și semnătura ministrului, în care se spune că se cheamă la mobilizare. Procedee și tactici de acest fel s-au folosit și recent.
A fost lansată o știre tot deepfake în care președintele CEC ar fi spus că Franța are dreptul să se implice în alegerile păarlametnare din Republica Moldova pentru că Republica Moldova s-a apropiat de UE și Franța este un stat european și, deci, ar avea dreptul să se implice.
Bine, Franța nu a fost aleasă întâmplător pentru că Franța acum e rivalul european numărul unu al Federației Ruse, s-a văzut și în cazul României cu Durov și cu Telegram și cu toate lucrurile astea.
Dar, inițial, știrea asta s-a rostogolit pe toate canalele lui Șor și pe TikTokuri și Telegramuri și ce mai este, ca până într-un final pe canalele lui Șor să se spună că nu credem că asta e real sau nu e adevărat. Că Angelica Caraman (președinta Comisiei Electorale Centrale din Republica Moldova – n. red.) nu ar fi spus așa ceva. Au lansat deepfake-ul, l-au rostogolit și după au spus că nu credem că e adevărat.
În cazul Republicii Moldova, pentru noi nu e o noutate, poate pentru România mai degrabă este ceva nou, dar pentru noi, de ani buni încercăm să facem față acestor deepfake-uri. Da, e avantajul nostru că avem o experiență, dar dezavantajul e că avem segmente speciale foarte predispuse, sunt un teren fertil pentru manipularea și dezinformarea rusă.
Adrian Dumitru: Vă mulțumesc mult, a fost o plăcare!
Ion Tăbârță: Cu plăcere, asemenea!
Ştiri video recomandate
