Adolf Hitler ar fi suferit de o tulburare genetică ascunsă care i-ar fi afectat dezvoltarea organelor sexuale, potrivit unei noi analize ADN. Dictatorul nazist ar fi avut sindromul Kallmann, o afecțiune care influențează instalarea normală a pubertății și care sugerează că Hitler ar fi avut dificultăți în a forma relații sexuale sau romantice, scrie The Independent.
Rezultatele vor fi prezentate în documentarul „Hitler’s DNA: Blueprint of a Dictator” difuzat de Channel 4, care demontează și miturile potrivit cărora Hitler ar fi avut origini evreiești și oferă indicii că acesta ar fi putut suferi de una sau mai multe tulburări neurodiverse sau de sănătate mintală.
Oamenii de știință au reușit să reconstituie profilul genetic al lui Hitler dintr-o mostră de țesătură pătată cu sânge, tăiată de un colonel al armatei americane de pe canapeaua unde dictatorul s-a sinucis în 1945.
Deși cercetarea este una controversată, geneticianul care a condus proiectul, profesoara Turi King - cea care a identificat rămășițele regelui Richard al III-lea - spune că a decis să o facă pentru a se asigura că procesul este unul „riguros și echilibrat”.
„Am avut multe îndoieli, dar acest lucru oricum urma să fie făcut. Am vrut doar să ne asigurăm că se face în mod responsabil. Să refuzi să o faci înseamnă, într-un fel, să-l pui pe un piedestal”, a spus King.
Ea a adăugat ironic: „Dacă Hitler și-ar fi văzut propriile rezultate genetice, probabil s-ar fi trimis singur în camerele de gazare”.
Povești din Primul Război Mondial sugerează că Hitler fusese batjocorit din cauza dimensiunii organelor genitale, iar geneticienii susțin că sindromul de care suferea îi oferea o șansă de 1 la 10 de a avea micropenis.
Un raport medical din 1923, redescoperit în 2015, confirma că Hitler avea un testicul necoborât, ceea ce dă o bază reală cântecelor satirice din timpul războiului care făceau aluzie la acest aspect.
Istoricul Alex J. Kay, de la Universitatea din Potsdam, specializat în Germania nazistă, spune în documentar că acest detaliu medical ar putea explica devotamentul aproape obsesiv al lui Hitler față de politică: „Alți lideri naziști aveau soții, copii sau chiar aventuri. Hitler era singurul fără viață personală. Cred că doar sub conducerea lui o mișcare ca cea nazistă ar fi putut ajunge la putere”.
Analiza ADN a infirmat, de asemenea, zvonurile vechi potrivit cărora Hitler ar fi avut strămoși evrei sau ar fi fost descendentul nelegitim al unui bunic evreu. Totuși, cercetătorii nu exclud posibilitatea ca Hitler să fi avut una dintre mai multe tulburări neurodiverse sau de sănătate mintală, observând suprapuneri genetice între afecțiuni precum autismul, schizofrenia și tulburarea bipolară.
El s-ar fi aflat „în topul procentelor de risc” pentru aceste afecțiuni, însă nu este clar care dintre ele s-ar fi manifestat efectiv.
Dr. Alex Tsompanidis, cercetător în domeniul autismului la Universitatea Cambridge, a explicat: „Este clar că biologia lui nu l-a ajutat. Nu putem pune un diagnostic retrospectiv, dar e probabil că procesele sale cognitive au fost afectate, atât din cauza comportamentului observat, cât și a predispoziției genetice”.
Cercetătorii subliniază totuși că descoperirile nu trebuie folosite pentru a stigmatiza persoanele care suferă de aceleași afecțiuni.
„Comportamentul nu este niciodată 100% determinat genetic”, a explicat psihologul profesor Sir Simon Baron-Cohen. „A asocia cruzimea extremă a lui Hitler cu aceste tulburări înseamnă a stigmatiza oameni care, în majoritate, nu sunt nici violenți, nici lipsiți de empatie - ba dimpotrivă”.
Ştiri video recomandate
