Antena 3 CNN › Externe › Mapamond › Cum a ajuns un sandviș cu pui de 13 dolari din Beirut un simbol al rupturii sociale din Liban

Cum a ajuns un sandviș cu pui de 13 dolari din Beirut un simbol al rupturii sociale din Liban

Andrei Paraschiv
3 minute de citit Publicat la 16:23 25 Oct 2026 Modificat la 16:23 25 Oct 2026
sandvis cu pui
Imagine cu caracter ilustrativ. Foto: Getty Images

La șapte ani de la criza financiară devastatoare din Liban, o dezbatere pe tema unui sandviș cu pui a scos la iveală o diferență din ce în ce mai adâncă între cei care încă își pot permite să cheltuiască fără restricții și cei care abia reușesc să trăiască. Un restaurant la modă, axat pe sănătate, a dorit să le ofere clienților săi, preocupați de aportul caloric, o variantă mai sănătoasă a îndrăgitului wrap levantin cunoscut sub numele de „shish taouk”. Astfel, The Glow Paradise a lansat „Chic Taouk”, la un preț de aproximativ 13 dolari, aproape dublu față de cât costă de obicei un sandviș cu pui în Beirut, scrie Reuters.

Gluma costisitoare s-a dovedit greu de înghițit, criticii indignați acuzând restaurantul că practică prețuri exagerate într-o țară în care multe familii abia reușesc să-și permită produsele de bază.

Totuși, în timp ce dezbaterea făcea ravagii pe rețelele sociale, clienții au continuat să cumpere. Glow Paradise a vândut peste 20.000 de sandvișuri „Chic Taouk” în doar 11 zile, potrivit partenerului manager Hrag Jeghalian, care a descris situația din online drept „marketing natural”.

Reacțiile contrastante au atins un punct sensibil în Liban, unde ani de tulburări financiare, disfuncții politice și conflicte au remodelat peisajul social al țării, golind o mare parte din clasa de mijloc, lăsând în același timp un grup mai mic de consumatori capabili să susțină un stil de viață prosper.

Sami Nader, economist la Universitatea Saint Joseph din Beirut, a spus că mulțimile de la The Glow Paradise contrazic o altă realitate.

„Deci vezi oameni în restaurant, dar ceea ce nu vezi este că 22 de restaurante s-au închis luna trecută”, a spus Nader.

Comunitatea activă de pe Instagram a Libanului era împărțită între cei care acuzau restaurantul de furt și alții care spuneau că sandvișul era destinat celor care și-l permiteau.

Unii s-au întrebat dacă disputa în sine reflectă priorități greșite într-o țară care se confruntă cu crize urgente, de la ocuparea de către Israel a unor zone întinse din sudul țării până la crizele endemice de electricitate și apă.

Prăbușirea financiară a Libanului din 2019 a fost cauzată de decenii de corupție și cheltuieli risipite ale guvernului, iar mai multe runde de conflicte de atunci au înrăutățit perspectivele economice ale țării.

PIB-ul a scăzut cu aproape 40% față de 2019, iar inflația se preconizează că va crește până la 17,5% din cauza creșterii prețurilor globale la energie și transport maritim, care erodează puterea de cumpărare a populației, potrivit Băncii Mondiale. Această cifră este de peste patru ori mai mare decât rata globală a inflației generale semnalată de Fondul Monetar Internațional în luna iulie.

„Patru din cinci gospodării din Liban se luptă să își permită bunuri de bază”, a declarat agenția ONU pentru copii în septembrie.

„Oamenii nu pot ține pasul”

„Clasa de mijloc a țării a dispărut, fiind dezmembrată de o serie de crize, inclusiv prăbușirea sistemului financiar în 2019, explozia portului Beirut din 2020 și două războaie în mai puțin de doi ani”, a spus Nader.

Facturile lunare de la operatorii privați de generatoare, care furnizează energie electrică multor locuințe și companii în timpul întreruperilor rețelei naționale defectuoase din Liban, au crescut cu aproape 20% numai în august 2026, aducând tarife cu aproape 60% mai mari decât în ​​februarie anul acesta, conform prețurilor kilowatt-oră stabilite de Ministerul Energiei din Liban.

Pentru mulți, asta înseamnă că plata energiei electrice non-stop costă acum câteva sute de dolari pe lună, într-o țară în care salariul minim este stabilit la 400 de dolari.

„Totul s-a scumpit, iar oamenii nu pot ține pasul”, a spus Fouad Fakhreddine, un angajat la un restaurant în vârstă de 53 de ani din apropiere de Hamra.

„Acum suntem plătiți, apoi ne îndatorăm din cauza asta doar ca să ne descurcăm”, spune el.

Anii de instabilitate economică, a spus el, au produs „o clasă care este vie și o clasă care nu este moartă, dar așteaptă să moară din cauza situației insuportabile în care se află”.

×
Fanatik
Antena Sport
Observator News
Longevity Magazine
x close