Impozitul pe avere propus în California vizează bilanțurile miliardarilor, dar ocolește în mare parte modul în care mulți dintre cei extrem de bogați obțin, în realitate, bani de cheltuială: se împrumută pe baza activelor pe care le dețin, fără să plătească impozit, și nu „realizează” venituri impozabile. Atâta timp cât acest model de împrumut rămâne intact, o taxă unică pe avere poate aduce bani o singură dată, dar schimbă prea puțin sistemul care le permite unor miliardari cu puțin numerar disponibil să ducă vieți luxoase, raportând în același timp venituri impozabile foarte mici, scrie Fortune.
California analizează o inițiativă supusă votului, denumită Billionaire Tax Act, care ar introduce o taxă unică de 5% aplicată tuturor activelor rezidenților statului cu o avere de cel puțin un miliard de dolari.
Taxa s-ar aplica persoanelor care au fost rezidente în California la 1 ianuarie 2026, plata urmând să fie făcută în 2027, cu posibilitatea eșalonării pe cinci ani, contra unui cost suplimentar.
Susținătorii măsurii, conduși de un important sindicat din sectorul sanitar, promovează inițiativa ca pe o soluție pentru strângerea a aproximativ 100 de miliarde de dolari, bani care ar acoperi eventuale reduceri federale în domeniul sănătății și ar obliga bogații să plătească ceea ce ei numesc „partea lor echitabilă”.
Guvernatorul Gavin Newsom avertizează însă că taxa s-ar putea întoarce împotriva statului, accelerând plecarea rezidenților cu averi mari, chiar dacă apără în continuare sistemul fiscal progresiv al Californiei.
Pentru a trece de la teorie la practică, pot fi luate ca exemple Elon Musk, cel mai bogat om din lume, și Mr. Beast, cel mai popular YouTuber la nivel global.
Musk nu trăiește dintr-un „salariu” obișnuit, așa cum se întâmplă în cazul majorității oamenilor. Cea mai mare parte a averii sale se află în acțiuni ale unor companii precum Tesla și SpaceX, iar cheltuielile le finanțează, de regulă, prin împrumuturi garantate cu aceste participații și, ocazional, prin vânzări de acțiuni.
În acest sens, el este extrem de bogat în active, dar relativ sărac în venituri curente, folosind linii de credit consistente, garantate cu acțiuni, pentru a plăti locuințe, avioane private și alte cheltuieli, în locul unor salarii regulate.
La rândul său, Mr. Beast a declarat recent pentru The Wall Street Journal că are „bani negativi în acest moment… mă împrumut chiar acum – atât de puțini bani am”. Deși nu conduce o companie listată la bursă, precum mulți dintre miliardarii din California vizați de această taxă, Mr. Beast, pe numele său real Jimmy Donaldson, reinvestește constant în conținutul său, ceea ce lasă foarte puțini bani în conturile sale bancare.
Fondatorul Anduril, Palmer Luckey, a atras atenția asupra acestei tensiuni într-un schimb dur de mesaje pe rețelele sociale cu congresmanul Ro Khanna, susținător al taxei pentru miliardari.
„Vă luptați să îi forțați pe fondatori ca mine să vândă părți mari din companiile noastre pentru a plăti fraudă, risipă și favoruri politice pentru organizațiile care promovează această inițiativă”, a scris Luckey, susținând că taxa ar crea mai multe probleme decât ar rezolva.
Alți executivi au ales pur și simplu să plece: potrivit The New York Times, „băieții de la Google” și-au luat rămas-bun de la California, Larry Page și Sergey Brin rupând legăturile cu statul, Page urmând o strategie de tip Bezos, axată pe proprietăți de lux în Miami.
Toate acestea explică de ce Luckey are un punct valid și de ce această taxă vizează lucrurile greșite, dar și motivul pentru care mulți miliardari nu dețin, de fapt, prea mult numerar.
Realitatea „Cumpără – Împrumută-te – Mori”
Problema de fond ține de modul în care miliardarii moderni transformă averea „pe hârtie” în bani, fără să raporteze venituri impozabile semnificative. În loc să vândă acțiuni sau participații în companii private și să plătească impozit pe câștigurile de capital, ei folosesc aceste active drept garanție, se împrumută și utilizează banii împrumutați pentru orice, de la iahturi și vile, până la noi investiții.
Legea fiscală din Statele Unite nu tratează banii împrumutați ca venit, deoarece aceștia trebuie rambursați. Prin urmare, aceste sume nu sunt impozitate, chiar dacă finanțează stiluri de viață extrem de costisitoare.
Analiștii de politici publice descriu acest mecanism drept strategia „buy, borrow, die” („cumpără, împrumută, mori”): cumperi active care se apreciază, te împrumuți pe baza lor pentru a trăi, iar după deces moștenitorii primesc activele la valoarea de piață actualizată, ștergând mare parte din obligațiile fiscale acumulate.
Funcționarea este simplă:
- Cumpără: achiziționează active cu potențial de creștere (acțiuni de fondator, proprietăți imobiliare, afaceri private) și le păstrează zeci de ani, timp în care câștigurile rămân nerealizate și neimpozitate.
- Împrumută: folosesc aceste active drept garanție pentru linii mari de credit sau împrumuturi și trăiesc ori investesc din banii împrumutați, fără să vândă.
- Mori: la deces, moștenitorii beneficiază de o „actualizare a bazei de impozitare”, care resetează valoarea activelor la prețul de piață, eliminând câștigurile nerealizate din calculul impozitului pe venit.
De ce o taxă unică pe avere ratează ținta
Chiar organismele de supraveghere fiscală din California au remarcat că mulți dintre cei cu venituri foarte mari evită deja plata unor impozite substanțiale pe venit prin împrumuturi garantate cu acțiuni apreciate, în locul vânzării acestora.
O taxă unică de 5% pe averea netă lovește o singură dată această acumulare de bogăție, dar nu afectează fluxul constant de numerar neimpozitat rezultat din împrumuturi.
Așa cum subliniază Luckey, măsura i-ar forța pe miliardari să vândă active pentru a face rost de lichidități, iar mutarea din California devine o alternativă mai ușoară pentru cei care își permit acest lucru – iar miliardarii își permit.
Criticii avertizează că propunerea ar putea încuraja și mai multe plecări, fără să schimbe pe termen lung stimulentele care îi determină pe bogați să evite realizarea de venituri impozabile sau să plătească taxe acolo unde locuiesc.
Investitorul Chamath Palihapitiya estimează că aproximativ un trilion de dolari din averea miliardarilor a părăsit deja California, pe fondul acestei dezbateri fiscale, ceea ce ridică riscul ca statul să piardă venituri viitoare din impozitul pe venit, în schimbul unui câștig unic, excepțional.
Cum poate fi rezolvată problema reală
Experții fiscali susțin că, dacă factorii de decizie vor să ajungă la această clasă de persoane bogate în active, dar sărace în numerar, trebuie impozitate rezultatele averii, nu doar stocul de avere la un moment dat.
Printre soluțiile propuse se află taxe la nivel de stat aplicate mai amplu câștigurilor de capital și veniturilor din investiții, dar și reforme care să reducă avantajul fiscal al împrumutului față de vânzarea activelor.
Edward Fox și Zachary Liscow, profesori de drept la universitățile din Michigan și Yale, propun modificări legislative care ar trata împrumuturile ca venituri impozabile, închizând astfel „portița” de care beneficiază miliardarii.
Fără asemenea schimbări structurale, taxa pe avere propusă de California riscă să rămână un gest spectaculos din punct de vedere politic, dar care lasă intact mecanismul central al evitării impozitelor de către miliardari – împrumuturile neimpozitate care le susțin stilul de viață – și, cel mai probabil, un stat cu mult mai puțini miliardari.
Ştiri video recomandate
