Un italian a construit de la zero un „amfiteatru antic” pe un deal din nordul Italiei și l-a prezentat drept o descoperire arheologică veche de peste 2.000 de ani. A atras turiști, a organizat spectacole și a încasat bani de pe urma vizitatorilor, până când autoritățile au descoperit că situl era în întregime fals. După un proces de aproape 10 ani, proprietarul a fost condamnat la închisoare pentru falsificarea unor opere de artă, lucrări de construcție fără autorizație și distrugerea unui peisaj protejat, potrivit CNN.
Dintre cele opt recenzii de pe TripAdvisor despre amfiteatrul din apropiere de Arcugnano, în regiunea Veneto din nordul Italiei, toate îi acordă laude entuziaste și cinci stele. „Un loc fermecător”, se arată într-una dintre recenzii.
› Vezi galeria foto ‹
„O lume dincolo de spațiu și timp”, exclamă o alta. „Cu siguranță, unul dintre cele mai frumoase locuri în care am fost vreodată”, laudă un alt vizitator.
„Unic pe planetă”, scrie un alt turist. Ultimul s-a dovedit vizionar, pentru că teatrul era într-adevăr unic. Nu era grec, așa cum pretindea că este. Nici măcar roman nu era.
În schimb, „custodele amabil”, care era „mai mult sau mai puțin istoric și un povestitor excelent”, după cum l-a descris un alt vizitator, îl construise singur. Luna aceasta, după o bătălie juridică de 10 ani, proprietarul a fost încarcerat pentru falsificarea unor opere de artă, efectuarea unor lucrări de construcție fără autorizație și distrugerea unui peisaj protejat.
Scandal în Italia din cauza amfiteatrului fals
Cazul a scandalizat Italia, o țară care depășește la limită China în ceea ce privește numărul de situri înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO și care găzduiește numeroase teatre grecești și romane autentice, de la cele din Siracuza și Pompei, unde încă au loc spectacole în fiecare vară, până la amfiteatrul din Verona, aflat la 65 de kilometri vest de Arcugnano, care se transformă în fiecare vară într-o mega-scenă pentru spectacole de operă.
Franco Malosso, proprietarul, creatorul și autoproclamatul descoperitor al sitului „antic” de aproape 5.000 de metri pătrați, le cerea vizitatorilor până la 40 de euro (46 de dolari) pentru a vizita „teatrul” pe care îl construise de la zero.
Pe un versant pitoresc, folosind o firmă locală de construcții, construise gradene și trepte care, potrivit dovezilor prezentate în instanță, fuseseră îmbătrânite artificial, după care adăugase câteva coloane din ciment și statui din ipsos deasupra micului „lac” pe care îl săpase singur.
Gradenele tradiționale, despre care spunea că fuseseră construite manual de grecii antici în urmă cu peste 2.000 de ani, au fost ridicate de constructori din secolul XXI cu ajutorul utilajelor. Aceștia au folosit piatră extrasă recent din Puglia și ciment, în timp ce un zid de susținere a fost acoperit cu polistiren, potrivit documentelor din instanță consultate de CNN.
„Numai ideea în sine este nebunească”, a declarat pentru CNN Darius Arya, arheolog și director al Ancient Rome Live, calificând schema lui Malosso drept „diabolică” și „îngrozitoare”.
Potrivit dovezilor prezentate în instanță, Malosso ar fi organizat concerte și spectacole în interiorul sitului, care purta nu mai puțin de trei denumiri: Anfiteatro Berico, Anfiteatro Marittimo Berico și Anfiteatro Porta degli Angeli. De asemenea, potrivit procurorilor, el organiza vizite ghidate în jurul sitului.
Pentru oricine avea cunoștințe elementare de istorie antică, existau numeroase semnale de alarmă. Construcția lui Malosso era un teatru în formă de evantai, nu un amfiteatru, care are formă ovală. Nu se afla în apropierea mării, așa cum sugerează termenul „Marittimo” - Arcugnano se află la aproximativ 80 de kilometri de coastă. Niciun „Porta degli Angeli” („Poarta Îngerilor”) antic nu exista în acel loc. Și nici nu putea fi grec - în timp ce nordul Italiei este plin de vestigii romane, grecii antici au colonizat doar zonele mai sudice. Nu că vizitatorii, care lăudau coloanele din beton și statuile din ipsos, ar fi părut să le pese.
Nici nu păreau să observe că, acolo unde ar fi trebuit să se afle scena, Malosso - care mai folosea și numele Von Rosenfranz -excavase o piscină de apă fotogenică.
„De ce era acolo o piscină cu apă, dacă nu existau spectacole maritime?”, a spus Arya. „Este ca o construcție fantezistă - ceva nu pare în regulă.”
Teatrul fals, amplasat pe un versant acoperit de pădure protejată, în afara micuțului oraș Arcugnano, la puțin peste cinci kilometri sud de Vicenza, a fost descoperit de autoritățile locale, care l-au sesizat imediat supravegherii pentru patrimoniu cultural în octombrie 2016.
O inspecție a sitului a fost efectuată de un reprezentant al autorității locale pentru patrimoniu și de polițiști din Nucleo Tutela Patrimonio Artistico (TPC) al carabinierilor, divizia cunoscută în limba engleză drept „art squad” („brigada de artă”), datorită activității sale de investigare a furturilor și falsurilor de opere de artă.
Teatrul era atât de evident fals, încât inspecția a fost încheiată într-o singură zi, a declarat pentru CNN locotenent-colonelul Giuseppe Marseglia, comandantul TPC din Monza, care acoperă nordul Italiei. Marseglia l-a descris drept o tentativă de falsificare „cu adevărat obscenă”. „Dintre toți infractorii, falsificatorii sunt cei mai talentați, pentru că sunt capabili să creeze opere de artă”, a spus el. „Apoi sunt escrocii... Nu am niciun respect [pentru Malosso]. Să-l numești falsificator este o insultă adusă falsificatorilor.”
Marseglia a spus că, în cei 25 de ani petrecuți în forțele de ordine, nu a mai văzut și nici nu a auzit vreodată de un întreg sit arheologic falsificat.
Teatrul a fost construit pe un teren care făcea parte din peisajul protejat al Dealurilor Berici, inclus în patrimoniul UNESCO. Malosso - care susținea că este reprezentantul legal al proprietarului terenului, o companie cu sediul în Insulele Virgine Britanice - solicitase inițial autorizație de construire pentru un garaj, potrivit documentelor instanței. În schimb, a angajat constructori locali pentru a ridica teatrul, cerându-le să îl „facă să pară vechi”, potrivit unuia dintre aceștia, care a depus mărturie în instanță.
Ce au descoperit procurorii
Procurorii au spus că le-a povestit vizitatorilor că îl descoperise după o alunecare de teren și l-a promovat public începând din 2014, inclusiv printr-o scrisoare adresată primarului din Arcugnano, în care explica cât de profitabil putea fi situl. Deținătorilor de bilete li se spunea că situl fusese vizitat de Iulius Cezar, Cleopatra și Julieta Capulet, personajul fictiv creat de William Shakespeare.
Dezgroparea teatrului așa cum susținea Malosso că o făcuse nu ar fi fost în mod rezonabil posibilă, spune Mauro Puddu, arheolog specializat în lumea romană și cercetător la Università per Stranieri di Siena. Potrivit lui Puddu, în ritmul standard de excavare, într-un sit cercetat în mod amplu și monitorizat cu atenție, ar fi putut fi scoasă la iveală cel mult o singură linie de scaune pe an.
„Nu ai voie să sapi după antichități în propria curte”, a adăugat Arya. „Trebuie să le declari, se face o investigație, se efectuează excavarea. Este îngrozitor.”
Vizitatorilor din afara localității li se cereau 12 euro (14 dolari), potrivit presei locale, în timp ce localnicii erau descurajați printr-un tarif de 40 de euro (46 de dolari). De asemenea, ar fi fost disponibile tururi private de grup, la un cost de 600 de euro (692 de dolari) pentru 45 de minute. Marseglia a spus că taxele erau prezentate drept o „contribuție minimă pentru întreținerea sitului”. Nu se știe câte victime au căzut în plasă, însă situl a fost raportat autorităților abia în 2016, la doi ani după deschiderea sa.
„Presupun că se naște un fraier în fiecare minut, dar cred că, atunci când ai ceva promovat ca fiind autentic, oamenii cred că este pe bune”, a spus Arya.
„O construcție clar modernă”
Teatrul a fost construit în Arcugnano, un mic oraș aflat în dealurile din apropierea orașului Vicenza.
De ce s-a apucat Malosso de această schemă rămâne un mister, au declarat experții pentru CNN. Pentru început, se pare că nu își făcuse temele. Grecii antici nu au colonizat niciodată un teritoriu atât de nordic precum Vicenza, a spus Marseglia, care a calificat situația drept „nebunie”.
Arya era nedumerit în privința scopului planului. „Îți poți da seama imediat că este fals”, a spus el.
O fotografie de pe pagina de Facebook a sitului arată o coloană evident din ciment, însoțită de o sculptură cu aspect destul de modern a unui bărbat, care s-a dovedit a fi făcută din ipsos.
„Coloanele sunt în mod clar moderne”, a spus Peter Matthaes, directorul Museo di Arte e Scienza din Milano, dedicat în parte artei falsificării.
Matthaes a spus că este posibil ca talentul lui Malosso de povestitor să-i fi atras pe vizitatori. „Din câteva comentarii de pe internet îți dai seama că vizitatorii erau însoțiți de un povestitor care transforma vizita într-o experiență. De câte ori ne aflăm în fața unei astfel de situații? De câte ori ni se spune o poveste - prin reclame, în politică sau în mass-media, care încearcă să ne convingă că ceea ce ni se spune este «adevărul», când, în realitate, adevărul este altul?”
„Respect, chiar dacă fără tragere de inimă”
Dealurile Berici sunt un peisaj protejat. Malosso a fost condamnat pentru deteriorarea acestora.
Teatrul-amfiteatru al lui Malosso nu este nici pe departe primul fals care ajunge în atenția publicului, spune Puddu, care indică Donația lui Constantin, din perioada Renașterii - un decret imperial roman falsificat prin care autoritatea imperială era transferată Papei - drept cel mai cunoscut fals din istoria antică.
Museo di Arte Salvata din Roma, sau Muzeul Artei Salvate, expune atât opere de artă antică furate, cât și falsuri, într-o baie romană antică, în timp ce Museo di Arte e Scienza al lui Matthaes dedică un întreg etaj falsurilor arheologice și artistice.
Marseglia a spus că falsificarea antichităților a început în perioada Renașterii. Astăzi, a spus el, un fals din secolul al XV-lea al unei medalii romane ar valora mai mult decât un artefact roman autentic.
„Este un subiect foarte vast”, a spus Puddu. „Înțeleg de ce arheologii sunt îngroziți, dar înțeleg și de ce ai putea simți un respect, chiar dacă fără tragere de inimă.”
„Falsurile fac parte din civilizația umană - încercăm să ne păcălim unii pe alții tot timpul”, a spus el. „Unul dintre textele fundamentale ale umanității, «Odiseea», dar și «Iliada», se bazează pe o păcăleală - o iluzie, un fals.”
Anfiteatro Marittimo Berico
Situl a fost între timp pus sub sechestru, iar lui Malosso i s-a ordonat să demoleze teatrul, deși soarta acestuia rămâne de văzut. Arya a avertizat că va fi o operațiune costisitoare.
„Mi-ar displăcea să mă gândesc că banii contribuabililor ar fi folosiți pentru a îndepărta așa ceva”, a spus el. Primarul din Arcugnano a declarat recent pentru La Repubblica că nu va cheltui bani publici pentru acest lucru. El nu a răspuns solicitării CNN pentru un interviu. Nici avocatul care l-a reprezentat pe Malosso în apelul de la instanța supremă nu a răspuns. Avocatul său de la procesul inițial a refuzat să comenteze.
Vestigii romane autentice
Anfiteatro del Berico se afla la 65 de kilometri vest de adevăratul amfiteatru roman din Verona. Pentru vestigii romane autentice, Arya recomandă vizitarea Aquileiei, un oraș roman care are și o biserică paleocreștină.
În ceea ce îi privește pe cei interesați să vadă situri autentice, Arya recomandă Verona pentru un amfiteatru sau Aquileia, la două ore și jumătate de mers cu mașina spre nord-est, la granița regiunii Veneto cu Friuli. Orașul roman este însoțit de o biserică ce păstrează mozaicuri paleocreștine.
Zona din jurul Arcugnano este bogată în istorie, spune Andrea Rosignoli, superintendentul Ministerului Culturii pentru Vicenza. Pe teritoriul Arcugnano se află Lago di Fimon, care a găzduit cândva construcții neolitice pe piloni pe malul lacului. Dealurile Berici adăpostesc diverse peșteri preistorice, a spus el, recomandând Grotta di San Bernardino, în timp ce situri romane autentice se află în apropiere, în zonele mai joase. Rosignoli a recomandat, de asemenea, Museo Civico Naturalistico-Archeologico din Vicenza, care găzduiește descoperiri de la Lago di Fimon și Teatro Berga, un teatru roman autentic care se afla cândva în centrul orașului.
Localnicii spun că teatrul putea fi văzut cândva de pe drumul de dedesubt, dar astăzi este acoperit în întregime de vegetație deasă. Dacă planurile de demolare a teatrului vor fi puse în aplicare, procesul va trebui, în mod ironic, să înceapă cu o excavare. Doar că, de această dată, una reală.
