Guvernul italian a introdus în bugetul pentru anul 2027 un „exit tax”, adică o taxă de 26% asupra câștigurilor de capital realizate în Italia de către persoanele fizice care își transferă rezidența fiscală în străinătate. Măsura vizează active în valoare de cel puțin 800.000 de euro, fiind prevăzute totodată şi dispoziții care permit amânarea plății.
Noua „taxă de ieșire” (exit tax) vizează câștigurile financiare acumulate în Italia, chiar și a celor nerealizate încă, a fost introdusă prin Legea bugetului pentru anul 2027 şi este destinată persoanelor fizice care își transferă rezidența fiscală în străinătate, luând cu ele investiții semnificative, relatează Corriere della Sera. Scopul acestei măsuri este de a supune impozitării câștigurile de capital acumulate în perioada în care persoana a avut rezidența fiscală în Italia, înainte ca o eventuală relocare să îngreuneze sau să facă imposibilă colectarea acestor taxe de către autoritățile fiscale italiene.
Impozitarea persoanelor care își schimbă rezidența
Prevederea, inclusă în articolul 17 din proiectul Legii bugetului, introduce articolul 307-bis în Textul unic privind impozitul pe venit (TUIR). Această nouă taxă se va aplica transferurilor de rezidență fiscală care au loc începând cu data de 1 ianuarie 2027. Nu este vorba, totuși, despre un impozit pe întreaga avere netă a unei persoane și nici despre o taxă aplicabilă automat tuturor celor care părăsesc țara. Există condiții specifice referitoare la durata rezidenței fiscale în Italia, valoarea activelor deținute și pierderea dreptului Italiei de a impune taxe asupra veniturilor respective.
Cine este vizat de noua taxă
Reglementările se aplică persoanelor fizice, societăților simple și altor entități echivalente care nu desfășoară activități comerciale, precum și entităților necomerciale vizate de această prevedere. În cazul persoanelor fizice, una dintre condiții este ca acestea să fi fost rezidente fiscale în Italia pentru cel puțin șase din cele zece perioade fiscale anterioare mutării. În plus, există un prag valoric: valoarea totală a activelor și drepturilor relevante trebuie să atingă cel puțin 800.000 de euro. Această sferă de aplicare include participațiile în societăți și activele financiare specificate în reglementare, în timp ce depozitele bancare sunt excluse.
Pragul de 800.000 de euro nu reprezintă câștigul impozabil în sine, ci valoarea activelor relevante utilizate pentru a stabili dacă un contribuabil intră sub incidența acestei măsuri. Un alt factor decisiv este acela că mutarea în străinătate trebuie să aibă drept consecință pierderea dreptului Italiei de a impune taxe asupra veniturilor în cauză. Scopul fundamental al acestei norme este de a preveni situația în care câștigurile de capital, generate în perioada în care o persoană a fost rezidentă în Italia, ar scăpa de impozitarea națională ca urmare a unei schimbări ulterioare a reședinței.
Cum se calculează impozitul pe câștigurile nerealizate
Mecanismul se bazează pe impozitarea așa-numitelor câștiguri de capital latente, adică creșteri ale valorii investițiilor care nu au fost încă transformate în numerar, întrucât titlurile de valoare nu au fost vândute. Pentru a determina baza impozabilă, valoarea activelor relevantă din punct de vedere fiscal, la momentul transferului, se compară cu costul fiscal recunoscut al acestora. O diferență pozitivă constituie un câștig de capital potențial impozabil, în conformitate cu regulile stabilite pentru diversele categorii de active și instrumente financiare.
Un exemplu
Un exemplu ajută la clarificarea modului în care funcționează acest mecanism. Dacă un contribuabil a cumpărat acțiuni în valoare de 100.000 de euro, iar în momentul mutării în străinătate acestea valorează 120.000 de euro, câștigul de capital acumulat este de 20.000 de euro. Prin urmare, taxa nu se aplică întregii valori a investiției, ci creșterii de valoare care s-a acumulat. Aspectul esențial este că impozitarea poate fi declanșată chiar și în absența unei vânzări efective. Astfel, transferul rezidenței fiscale devine momentul în care un câștig acumulat în perioada în care contribuabilul a locuit în Italia este recunoscut în scopuri fiscale.
Cotă de impozitare de 26%, cu o facilitate pentru titlurile de stat
Cota standard de impozitare este de 26%, dar titlurile de stat beneficiază, totuși, de un tratament preferențial: baza impozabilă este redusă la 48,08% din câștigul de capital, în conformitate cu regimul fiscal aplicabil acestor instrumente, ceea ce rezultă într-o cotă efectivă de impozitare de 12,5%. Conform regulilor standard, impozitul trebuie achitat în termen de 180 de zile de la transferul rezidenței fiscale. Legislația permite, însă, amânarea plății pentru persoanele care se mută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-o țară care asigură un nivel adecvat de cooperare fiscală cu Italia, inclusiv schimbul de informații și asistența în colectarea impozitelor.
Pentru a beneficia de această amânare, contribuabilii trebuie să efectueze o plată în avans egală cu 50% din valoarea totală a impozitului datorat și să ofere garanții corespunzătoare. Restul sumei datorate poate fi amânat până la momentul vânzării activelor respective, în limita a cinci perioade fiscale de la data mutării, în cazul țărilor din UE, și a zece perioade fiscale, în cazul altor state eligibile.
Când poate fi anulat impozitul
Amânarea plății este supusă unor anumite condiții care pot duce la anularea completă a impozitului. Dacă investițiile nu sunt vândute în perioada specificată, impozitul nu devine exigibil, iar eventualele sume plătite în avans sunt restituite.
Același principiu se aplică în cazurile de moștenire survenite în urma unui deces sau în cazul mutării definitive a rezidenței fiscale în Italia, cu respectarea condițiilor stabilite prin lege. În schimb, dacă titlurile de valoare sunt vândute pe durata perioadei de amânare, calculul final al impozitului ia în considerare câștigurile de capital efectiv realizate. În cazul în care câștigul se dovedește a fi mai mic decât suma stabilită inițial, impozitul este redus, iar eventualele sume plătite în plus sunt restituite.
Prin urmare, măsura introduce o taxă menită să mențină impunerea, în Italia, a câștigurilor acumulate înainte de expatriere, urmărind totodată să facă o distincție între cei care obțin efectiv câștiguri de capital după relocare și cei care își păstrează investițiile fără a le vinde.
Sumele pe care le va încasa statul italian
Estimările din raportul tehnic indică venituri brute de 3,37 milioane de euro în 2027, primul an de implementare, și de 6,74 milioane de euro anual, în perioada 2028–2031. Începând cu anul 2032, se preconizează o scădere a veniturilor la 3,37 milioane de euro pe an, parțial din cauza restituirilor către contribuabilii care nu reușesc să înstrăineze activele în termenele stabilite.
Numărul potențial al contribuabililor vizați a fost estimat pe baza datelor statistice și a declarațiilor fiscale. Conform analizei tehnice, contribuabilii în cauză fac parte dintr-un segment care deține o pondere semnificativă din averea financiară a țării. Prin urmare, impactul preconizat asupra finanțelor publice este limitat în valoare absolută.
Scopul principal al măsurii este unul fiscal şi anume de a împiedica transferul activelor în străinătate să protejeze câștigurile de capital acumulate în perioada în care contribuabilul era încă rezident în Italia de la impunerea fiscală italiană.
