Pisica aurie africană este atât de greu de observat, încât rareori este văzută în sălbăticie. În urmă cu doar două decenii, conservatoriștii care lucrau în habitatul animalului nici măcar nu știau că acesta există. Acum, există un efort internațional pentru a o readuce din pragul extincției.
Prima dată când Mwezi Mugerwa a văzut pisica aurie africană, nu știa ce este. În timp ce examina filmări de pe camerele-capcană din Parcul Național Pădurea Impenetrabilă Bwindi din Uganda, biologul specializat în conservare a observat o creatură necunoscută, de aproximativ două ori mai mare decât o pisică domestică, în imaginile alb-negru granulare.
Niciunul dintre colegii săi nu o putea identifica; „dar când am vorbit cu vânătorii și comunitățile care trăiau în jurul parcului, ei cunoșteau specia”, își amintește Mugerwa.
› Vezi galeria foto ‹
Cunoscută ca Embaka în limba locală, pisica aurie „criptică” era adesea prinsă accidental în capcanele din pădure.
„Asta m-a îngrijorat foarte tare - că am putea pierde această specie înainte chiar de a apuca să o cunoaștem”, spune Mugerwa.
„Cele mai puțin cunoscute, cel mai puțin înțelese și cel mai puțin studiate feline mari din Africa”.
În ultimii 16 ani, Mugerwa și-a dedicat cariera „celei mai puțin cunoscute, cel mai puțin înțelese și cel mai puțin studiate feline mari din Africa”. Întâlnită în pădurile tropicale dense din Africa Centrală și de Vest, specia este atât de greu de observat încât ultima evaluare IUCN — veche de peste un deceniu — nu include estimări de populație, iar în toți anii săi de muncă pe teren, Mugerwa a reușit să vadă pisica aurie africană doar de trei ori cu ochii lui.
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), cea mai mare rețea de organizații guvernamentale și nonguvernamentale dedicate mediului, monitorizează speciile amenințate.
„Este foarte, foarte greu să o vezi în sălbăticie”, spune Mugerwa, care a câștigat anul acesta Premiul Indianapolis pentru Conservatoriști Emergenti, pentru munca lui asupra speciei.
Dar, realizând că numărarea exactă a acestor feline era primul pas pentru a le proteja, a început să desfășoare primul recensământ al populației pe întreaga arie a speciei, care urmează să fie publicat anul viitor.
Numărarea felinelor aurii - Ajutor de la inteligența artificială
Mugerwa știa că strângerea datelor despre pisica aurie africană nu era ceva ce putea face singur. Așa că, în 2019, a fondat Alianța pentru Conservarea Pisicii Aurii Africane (AGCCA), o rețea de 46 de conservatori din 19 țări.
Împreună, au lansat un studiu standardizat cu camere-capcană în întreaga zonă în care se crede că trăiește pisica, susținut de finanțare din partea National Geographic Society.
Dar revizuirea manuală a miilor de imagini din 30 de situri din 19 țări — cea mai mare rețea de camere-capcană pentru orice specie sălbatică africană, spune Mugerwa — „era extrem de dureroasă”.
În același timp, organizația nonprofit Panthera, cu sediul în SUA, un alt colaborator al lui Mugerwa, dezvolta un algoritm de inteligență artificială capabil să sorteze rapid imaginile și să identifice indivizii pe baza modelului unic al blănii, asemănător modului în care dungile tigrilor sunt folosite ca amprente.
„Asta este foarte important, pentru că acum putem vorbi despre număr și densitate”, spune Mugerwa, adăugând că fără AI ar fi aproape imposibil să distingă indivizii datorită mărimii lor mici și marcajelor subtile.
Datele preliminare sugerează că specia există în densități scăzute — chiar și în habitate protejate. În Uganda și Gabon, de exemplu, studiile au identificat doar 16 indivizi la 100 de kilometri pătrați.
Studiile au evidențiat, de asemenea, impactul real al braconajului: în zonele cu restricții de vânătoare, Mugerwa spune că populațiile de pisici erau cu până la 50% mai mari și aveau o distribuție mai largă. De asemenea, cercetarea a descoperit că, deși pisicile sunt active atât ziua, cât și noaptea, multe sunt strict nocturne — probabil pentru a evita activitatea umană din timpul zilei, adaugă el.
„Ne confruntăm cu o criză a vânatului pentru carne. Specia este împinsă pe pragul extincției”
Stabilirea numărului populațiilor a fost doar primul pas. La începutul cercetării lui, Mugerwa și-a dat seama că vânătoarea era principala amenințare pentru pisică.
În Africa de Est, unde Mugerwa are baza, pisica aurie africană este rareori o țintă directă. Dar capcanele pentru carne de vânat, amplasate pentru porci sălbatici și antilope, sunt nediscriminatorii și prind adesea alte specii accidental. În 2019, Mugerwa a primit rapoarte despre 80 de pisici aurii prinse în capcane în trei păduri ugandeze, dintre care 88% accidental.
„Ne confruntăm cu o criză a vânatului pentru carne: nivelul vânătorii din această pădure este nesustenabil și scăpat de sub control”, spune el, adăugând: „Specia este împinsă pe pragul extincției în multe dintre țările din aria sa.”
Pentru a combate cea mai mare amenințare a speciei, Mugerwa a mers direct la localnici, creând Embaka: primul proiect de conservare anti-braconaj bazat pe comunitate, care se concentrează pe pisica aurie africană.
Lucrând cu peste 8.000 de familii din aria speciei, inclusiv din Gabon, Angola, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud și Uganda, proiectul implică comunitățile locale - multe dintre ele formate din foști braconieri - pentru a instala camere-capcană și a raporta observațiile.
„Am învățat foarte multe de la comunitățile locale; extinderea ariei, de exemplu, o parte din aceste date provin de la vânători”, spune Mugerwa. Embaka oferă stimulente precum îngrijire dentară și sprijin pentru animale domestice, pentru a încuraja comunitățile să „vorbească împotriva vânătorii” și să protejeze ecosistemul forestier.
Implicarea foștilor vânători nu doar reduce amenințarea pe care pisicile o pot întâmpina din cauza vânătorii, dar și „îmbunătățește relația dintre pisica aurie africană și comunități”, spune Mugerwa.
„Le permite, de asemenea, comunităților locale să dețină și să facă parte din rețeaua de camere-capcană, ceea ce este cu adevărat frumos de văzut”, adaugă el.
Ştiri video recomandate
