O femeie din localitatea Monza, Italia, care a murit la 93 de ani, şi-a lăsat toată averea, prin testament, mănăstirii Dumenza din Lombardia. Rudele sale au scos la iveală un nou testament prin care l-au atacat pe cel vechi, însă judecătorii au decis că acesta era fals. „Testamentul lor este apocrif, creat prin imitație”. Documentele au fost depuse la Parchet, iar nepoții ei riscă să fie dezmoşteniţi.
Femeia a murit în 2019, la vârsta de 93 de ani, în orașul ei natal, Lissone, în provincia Monza. Neavând soț sau copii, aceasta a stabilit totul până la cel mai mic detaliu într-un testament pe care l-a redactat cu grijă în 2011 și l-a depus la un notar de încredere. După moartea sa, notarul a făcut publice ultimele dorințe ale femeii, care, pe lângă câteva moșteniri „minore” către două nepoate, copiii unui frate, a decis să lase casa ei din Lissone și cei 570.000 de euro din conturile sale bancare de la acea vreme călugărilor benedictini de la mănăstirea Dumenza, din provincia Varese, releatează Corriere della Sera.
În testamentul său, bătrâna fusese foarte precisă și meticuloasă în descrierea tuturor dorințelor sale și specificase, de asemenea, că tot călugării trebuiau să se ocupe de înmormântarea sa. Nimic nu fusese lăsat la voia întâmplării: proprietățile, moștenirile nepoților ei, mobila și obiectele de mobilier și tot ce avea. Pe scurt, un testament model, așa cum au subliniat ulterior judecătorii de la Monza. Dar cazul a ajuns în instanță după ce nepoții au refuzat sumele pe care notarul dorea să le plătească, conform testamentului, în timpul executării acestuia, deoarece, potrivit acestora, exista un al doilea testament, întocmit în 2017 și care a ieșit la iveală abia în 2022, în care mătușa le lăsase toate bunurile lor și nimănui altcuiva.
Astfel a fost inevitabil să se apeleze la judecători pentru a soluționa disputa juridică și pentru a înțelege pe deplin problema celor două testamente complet diferite. O judecătoare de la Tribunalul Civil din Monza a publicat hotărârea din prima instanță prin care a declarat al doilea testament apocrif, adică un fals . După ce a dispus o evaluare a autenticității, judecătorul a înaintat documentele și Parchetului pentru eventuale anchete penale. Rămâne de văzut cine a falsificat testamentul, iar judecătorul civil nu are instrumentele necesare pentru a stabili acest lucru.
Pe lângă potențiala infracțiune, dacă s-ar descoperi că cei doi nepoți au falsificat documentul, o ipoteză care urmează să fie verificată, s-ar crea condițiile pentru a fi dezmoşteniţi. Prin urmare, chiar și bunurile reglementate de primul testament valid către cei doi nepoți ar putea fi invalidate. Parchetul din Monza trebuie să investigheze aceste aspecte.
Pentru Tribunalul Civil, singura certitudine este că al doilea testament este fals, așa cum se precizează în hotărâre: „Testamentul olograf din 21 noiembrie 2017 este apocrif, în gradul de certitudine tehnică și creat prin imitație directă, pentru transparență, a testamentului comparativ din 2011 ”, singurul testament valid și cert, conform judecătorilor. Comparând prevederile conținute în cele două documente diferite, s-a putut constata că testamentul din 2011 este foarte complet și detaliat, „referindu-se cu precizie la valoarea capitalului femeii la momentul redactării și la destinația acestuia”, chiar dacă ulterior capitalul a fost oarecum erodat de cheltuielile curente ale femeii (și, de fapt, suma rămasă în conturi la momentul decesului său scăzuse de la 570.000 la 430.000 de euro).
Testamentul original, din 2011, oferă, de asemenea, instrucțiuni cu privire la locul de găsire a documentelor referitoare la proprietate, pensie, impozite și tot restul, până la cel mai mic detaliu. Pe de altă parte, testamentul din 2017, cel fals, nu conține instrucțiuni specifice : „În acest document, bunurile mobile și imobile și capitalul sunt transferate în totalitate nepoților, fără a se specifica suma, așa cum s-a procedat în testamentul anterior.”
Ştiri video recomandate
