Un soldat european futurist stând de pază, un laser pregătit de atac, avioane de război europene șuierând prin aer pe ritmuri eurodance, o hartă imaginară pe care apare o Uniune Europeană extinsă, înghițind în calea ei tot, de la Groenlanda și până în Caucaz – pe rețelele sociale, tinerii europeni exprimă un optimism neașteptat și o solidaritate europeană pe care bătrânul și greu-încercatul continent nu a mai văzut-o de decenii, scrie Politico.
Acest tip de conținut, care reimaginează Uniunea Europeană ca pe un super-stat european – o megafederație europeană sau Statele Unite ale Europei, a inundat rețelele sociale de-a lungul ultimilor ani, adunând miliarde de vizualizări pe Twitter, TikTok și Instagram, chiar și în condițiile în care UE încearcă să facă față invadării Ucrainei de căre Rusia, unei Americi tot mai agresive și unui acord comercial cu SUA deplâns drept „umilitor” la Bruxelles și în multe alte părți ale continentului.
În fața atacurilor brutale ale președintelui SUA, Donald Trump, care i-a numit pe liderii europeni „slabi” și construcția europeană o „ruină în descompunere”, dar și ale lui Elon Musk, astfel de meme-uri pro-UE se înmulțesc și apar mai repede ca oricând.
Principalele sale forme sunt postere care aduc aminte de vechile ilustrații de propagandă din vremea sovietică, montaje video cu monumente europene și meme-uri în care sunt prezentate marile calități ale UE – o cultură relaxată a muncii și o moștenire culturală extraordinată, mai ales prin comparație cu alte părți ale lumii – cel mai notabil cu America lui Donald Trump.
Trecând prin aceste postări de pe rețelele sociale, poate fi tentant să le reduci doar la o tendință fără substanță sau la „conținut AI fără viață”. Într-adevăr, Europa puternică și încrezătoare prezentată pe conturile cu nume ca „Propagandistul European” sau „Ave Europa” este departe de a semăna cu adevărata UE – un bloc în care liderii nu se pot înțelege aproape pe niciun subiect, de la cum să fie ajutată Ucraina până la reformele necesare pentru a opri tendința de declin economic din ultimii ani.
Dar pentru oamenii din spatele acestor conturi, scopul nu este să imite realitatea dură de zi cu zi, ci să genereze o pornire vizionară, un simț al acțiunii, toate în fața „bullying-ului” lui Trump, expansionissmului rusesc și competiției SUA-China care i-au lăsat pe tinerii europeni cu o senzație tot mai acută de neputință.
Politico a discutat cu 11 persoane care se află în spatele acestor conturi. Jurnaliștii publicației au aflat că ei sunt oameni reali cu viziuni politice foarte diferite – de la stânga la dreapta radicală, și au folosit diferiți termeni pentru a descrie felul în care văd ei Europa și viitorul ei.
Unii s-au numit pe sine „eurofed”, o combinație a cuvintelor „Europa” și „federalist”, alții s-au descris ca „imperialiști pan-europeni”, accentuând o poziție de dreapta naționalistă și noțiunea de „civilizație” europeană ca motor pentru o construcție politică.
Un singur lucru au toți în comun – vârsta de sub 35 de ani. „Oamenii încearcă să scape de această senzație de neputință, să-și recâștige capacitatea de a acționa și de a fi suveran”, spune Christelle Savall, fostă președinte a Asociației Tinerii Federaliști Europeni, o organizație non-profit care a existat încă din 1972. Recent, a crescut puternic numărul celor care i s-au alăturat.
Timp de ani de zile, narațiunea politică dominantă la nivelul Europei a fost că extrema dreaptă este pe val, cu întrebarea „cât de mult va reuși ea să erodeze proiectul de 80 de ani care a răsărit din ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial și care a devenit, ulterior Uniunea Europeană”.
Acești „luptători online” cred că toată premisa este fundamental greșită și că viitorul este reprezentat de o Europă puternică. La fel cum mișcarea online MAGA a oglindit și a alimentat ascensiunea lui Trump înainte de alegerile prezidențiale din 2016, mișcarea pro-europenilor online se reflectă și ea în sondaje, arătând un sprijin și o susținere mari pentru Uniunea Europeană.
Conform celui mai recent eurobarometru, majoritatea europenilor, în toate segmentele de vârstă, susțin o apărare și securitate integrate ale continentului. Un alt sondaj arată că 69% dintre germani susțin ideea creării unei armate europene, ceva care până nu demult ar fi fost considerat un vis nerealist.
Există și indicii că aceste opinii nu există doar într-un vid online și că ele ar putea fi transformate în voturi și victorii electorale importante pentru proiectul european. Rob Jetten, centristul pro-european de 38 de ani care a câștigat recent alegerile din Olanda face parte din această mișcare a tinerilor federaliști europeni.
Volt Europa, un partid care reprezintă aceste poziții, o formațiune pan-europeană care se descrie de centru sau centru-stânga, a crescut puternic de la lansarea sa în 2017. În prezent, are și membri în Parlamentul European.
„Centrul-dreapta al mișcării Eurofed este și el din ce în ce mai activ și se transformă dintr-un fenomen online într-o mișcare în lumea reală. Ei încearcă să creeze ceva care seamnănă cu o alternativă de centru-dreapta la Volt”, a declarat, sub rezerva anonimatului, deținătorul contului de Twitter „European Challenges”, care se descrie pe sine ca fiind absolvent STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics) în domeniul high-tech.
Pentru Joseph de Weck, analist de politică externă și autor al unei biografii a președintelui Emmanuel Macron, această creștere puternică a patriotismului european printre tineri nu este văzută de lideri și de multe dintre sursele media pentru că acestea sunt concentrate obsesiv pe dreapta extemistă.
„Este o greșeală fundamentală, opinia publică s-a schimbat”, spune el.
O uniune fragilă
Ideea că Europa – kilometrul zero al celor două războaie mondiale – ar trebui să renunțe la granițe și să formeze un stat unificat nu e nouă. În 1849, vorbind la Congresul Internațional de Pace de la Paris, autorul francez Victor Hugo prezicea că „va veni un timp când tu, Franța, tu, Rusia, tu, Italia, tu, Anglia, tu, Germania și voi toți, toate națiunilede pe continent, fără să vă pierdeți calitățile distincte și individualitatea glorioasă vă veți uni în profunzime într-o unitate superioară și veți forma Frăția Europeană”.
Ideea a fost uitată la începutul secolului XX, o perioadă marcată de naționalism sălbatic. După Al Doilea Război Mondial, însă, ea a revenit în prim-plan când un grup mic de țări vest-europene au format prima comunitate economic europeană, în 1957.
Șase ani mai târziu, președintele SUA de atunci, John F. Kennedy, le cerea europenilor să se unească în „Statele Unite ale Europei” și îi îndemna să formeze „o federație politică europeană, nu ca rival pentru SUA, ci ca partener”.
Au mai trecut câteva decenii până ce comunitățile economice europene au fost reformat în Uniune Europeană, în 1992. În 2009 s-a renunțat și la comunități pentru o uniune mai profundă. La apogeul său, UE a avut 28 de țări și peste 500 de milioane de cetățeni.
Astăzi, are 27 de țări și 450 de milioane de cetățeni. Pasul important al eliminării controalelor la graniță s-a făcut începând cu 1995, iar în 1999 s-a introdus moneda unică europeană.
Cam aici s-a oprit progresul extraordinar din prima jumătate a vieții proiectului european – viziunea lui Kennedy pentru „Statele Unite ale Europei” s-a lovit de naționalismul unor lideri precum Charles de Gaulle.
Nici liderii moderni nu par să aibă un apetit pentru un federalism mai profund în UE. Deși susțin extinderea, ei au rezistat cu obstinație să facă noi pași care să transforme Uniunea într-o federație reală – cu o armată integrată și o uniune fiscală profundă.
Chiar și după pandemia de Covid, în urma căreia s-au centralizat unele aspecte ale politicii de sănătate, sau după invadarea Ucrainei de către Rusia, care a dus la o mai mare integrare în domeniul securitar și de apărare, ideea care domină politicile liderilor europeni din prezent este de „euro-realism” – limbaj codat pentru ideea „nu încercați nimic prea deplasat pentru că doar veți ajuta extrema dreaptă”.
Chiar și Emmanuel Macron, care s-a urcat pe un val de nemulțumire folosind o retorică centristă și pro-europeană în 2017, pare să fi capitulat în fața „consensului” actual.
Mario Draghi, fost prim-ministru italian și fost șefal Băncii Centrale Europene, pe care mulți federaliști îl văd ca pe o „mascotă”, a recunoscut și el acest „consens”.
El a spus că Europa ar trebui să îmbrățișeze un „federalism pragmatic”, adică mai multe țări care susțin un anumit proiect ar trebui se adune și să-l facă împreună, lăsându-le pe celelalte în afara lui.
Jan Lipvasky, fost ministru de externe ceh a descris atitudinea actuală a liderilor UE ca fiind „non-idealkistă”. Câteva zile mai târziu, ministrul belgian al apărării respingea direct ideea unei armate europene – „Oricine mai crede în armata europeană vinde castele în nori”.
„Războiul” de pe Reddit
Și totuși, tinerii europenii vor chiar să „vândă castele din nori”. Adică își doresc o evoluție rapidă și s-au săturat să audă că sunt „prea idealiști”. „Alegerea directă a președintelui Comisiei este absolut necesară. Atâta timp cât acest lucru nu se întâmplă, UE nu va câștiga mai multă încredere”, declara posesorul contului „European Challenges”, într-un mesaj privat adresa Politico.
Christelle Savall spune că tinerii europeni își doresc să aibă politicieni capabili și curajoși care să articuleze o viziune strategică despre direcția în care se îndreaptă Europa, mai degrabă decât să se lupte zilnic în bătălii politice interne.
„Există o viziune pe termen lung, dar nimeni nu vrea să o susțină”, a declarat ea, menționând că numărul membrilor organizației sale a crescut cu 6% în 2024, ajungând la 10.000. În octombrie, alături de alte organizații pro-federaliste, a relansat Comitetul de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei, care fusese inactiv timp de decenii.
Un factor-cheie pentru noii aderenți a fost acordul comercial UE–SUA semnat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Turnberry, în Scoția, acord care a fost puternic criticat și descris ca o „umilință” pentru blocul european. „A fost dezamăgitor, pentru că puterea Europei era mandatul său comercial. Puterea soft era comerțul”, a spus Savall.
Alte organizații pro-federaliste sau pan-europene raportează o creștere similară a numărului de membri. Ave Europa, un grup federalist fondat în martie anul acesta și care se descrie ca având o poziție politică de „centru-dreapta”, a câștigat între 400 și 500 de membri de la lansare. Un membru al consiliului de conducere, Nikodem Skrobisz, a scris că întâlnirea tensionată din Biroul Oval din februarie, dintre președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și Trump — în care Trump și vicepreședintele JD Vance l-au certat pe invitatul lor — a impulsionat lansarea grupului.
„Un val de europatriotism a măturat continentul, în sfidarea încercărilor trumpiste de a ne umili. Disputele comerciale și tarifare care au urmat au demonstrat și mai clar că Europa nu se mai poate baza pe alții pentru a-și apăra interesele; iar cu fiecare atac MAGA împotriva Europei, am văzut un nou val de recruți care ne-a întărit rândurile”.
Nu toți pro-europenii împărtășesc, însă, aceeași viziune. „Cred că termenul «federalism european» este pur și simplu nepotrivit pentru epoca actuală. Europa se va îndrepta probabil spre o centralizare mai mare și va ajunge să semene mai degrabă cu un fel de confederație”, spune Alex Asgari, un lobbyist ceho-american în vârstă de 25 de ani, stabilit la Washington, D.C., care a lucrat anterior ca asistent republican în Camera Reprezentanților a SUA.
Într-adevăr, federaliștii sunt departe de a fi un grup politic omogen. Mai mulți „războinici online” au declarat pentru Politico că în sub-grupurile Reddit federaliste și în chatroom-urile lor se desfășoară o bătălie ideologică între, pe de o parte, aderenți ai centrismului, care cred în consolidarea puterii organizațiilor existente de la Bruxelles, și, pe de altă parte, persoane de extremă dreaptă, care urăsc Comisia Europeană, dar care totuși vor ca Europa să se afirme pe scena globală. Clivajul este reprezentat de politicile identitare și de migrație: grupurile de extremă dreaptă tind să își imagineze Europa ca un „imperiu” cultural și etnic omogen — adică alb și creștin, de preferință catolic — care ține străinii la distanță.
„Eu aș limita statutul de membru potențial. Doar țările cu un model latin-european de viață socială. Doar un stat omogen civilizațional are dreptul să funcționeze stabil”, spune utilizatorul care deține un cont intitual „Sacrum Imperium”, un student la drept de 30 de ani, anonim, citat de Politico.
„Diviziunea optimă a competențelor (între nivelul național și supranațional” ar trebui să dea nivelului european doar acele sarcini care sunt necesare și nu pot fi realizate la nivel național, a adăugat el.
Europa sau nimic
Pentru de Weck, ideea nu este că acești tineri europeni nu sunt de acord între ei, ci că punctul lor de referință este Europa — nu dezbaterea politică internă din Franța, Germania sau orice alt stat membru al UE. Acest lucru marchează o schimbare profundă față de 2016, când votul Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană era văzut pe scară largă ca vestind alte ieșiri din UE, iar politicieni eurosceptici, de la Marine Le Pen în Franța la Sebastian Kurz în Austria și Geert Wilders în Olanda, dominau titlurile.
De fapt, un factor important care îi leagă pe susținătorii Europei din mediul online este tinerețea lor. Toți declară că au sub 35 de ani, iar acești europeni pot să fi prins sau nu ultimul mare val de euro-idealism de la începutul anilor 2000, când moneda euro a fost introdusă în mai multe țări și filmul explicit pro-UE L’Auberge Espagnole (The Spanish Apartment) promova programul Erasmus ca modalitatea ideală de a-ți găsi dragostea. Însă, toți au trecut prin ceea ce a urmat după această perioadă de optimism: terorism, un val de migrație, ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în Europa și, mai recent, expansionismul agresiv al Rusiei și prăbușirea ordinii postbelice conduse de SUA.
Astfel de convulsii, combinate cu alte probleme — precum declinul economic lent și îmbătrânirea populației — au conturat imaginea Europei ca victimă sau cel puțin ca perdant în mintea multor tineri. Este un sentiment împotriva căruia acești oameni se revoltă — și unul care ar putea alimenta ascensiunea unei noi generații de politicieni mult mai orientați spre Europa, chiar dacă nu explicit federaliști, în anii care vin.
Deocamdată, tot populiștii de dreapta radicală și rivalii lor centriști domină titlurile. În ultimul deceniu, lideri de extremă dreaptă au câștigat alegeri, devenind prim-miniștri în Austria și Italia sau „kingmakers”, așa cum s-a întâmplat cu liderul olandez de extremă dreaptă Geert Wilders, în 2023. Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, se află la putere din 2010, poziționându-se ca un adversar de prim rang al organizațiilor UE de la Bruxelles.
Însă, realitatea este că, spre deosebire de 2016, când Europa se temea de un val de „-exituri” de tip Brexit, niciunul dintre acești lideri nu mai pledează acum pentru scoaterea țării sale din bloc. Într-o discuție recentă cu POLITICO, directorul politic al lui Orban a spus că, în ciuda criticilor virulente la adresa UE în forma sa actuală, Ungaria își vede în continuare locul ferm în interiorul Uniunii. „Vrem să fim înăuntru. Suntem parte din club”.
În mod similar, Andrej Babis, deși nu este un fan al Comisiei, a mers până la a exclude un referendum privind apartenența țării sale la UE sau NATO în manifestul său de guvernare.
Ar putea fi acesta primul indiciu al unei schimbări tectonice în politica europeană? Ave Europa, grupul fondat în martie, plănuiește să prezinte candidați la următoarele alegeri europene. Volt Europa, un partid pan-european federalist, a câștigat cinci locuri la cele mai recente alegeri pentru Parlamentul European și are acum 30 de filiale naționale atât în interiorul, cât și în afara UE. Pentru a crește semnificativ, astfel de partide ar avea de câștigat de pe urma unei modificări a regulilor Parlamentului European, care să permită candidaților să concureze pentru un număr de mandate la nivelul întregii UE, prin campanii transnaționale, în locul sistemului actual, în care campaniile sunt legate de statele naționale — o schimbare pe care Savall, de la Tinerii Federaliști, o indică drept prioritatea politică „numărul unu” a organizației sale.
Însă pentru ca acest lucru să devină realitate, ar fi nevoie de susținerea liderilor actuali ai UE, care nu au arătat prea mult interes în ultimii ani. Statele Unite ale Europei s-ar putea să nu devină realitate în următoarele luni sau chiar în următorii ani. Dar tinerii săi susținători sunt determinați să aducă mai aproape acest deziderat.
Ştiri video recomandate
