De-a lungul deceniilor, Arabia Saudită a investit sute de miliarde de dolari în construirea unei armate moderne, ceea ce a plasat regatul printre primele zece țări din lume în ceea ce privește cheltuielile cu armamentul. Cu toate acestea, țara s-a poticnit în fața atacurilor mortale ale miliției houthi, susținută de Iran, iar luptele din ultimele luni au reaprins un război pe care regatul l-a început în 2015, scrie The New York Times.
O parte din problemă vine din faptul că Arabia Saudită a investit masiv în arme care au ceea ce unii analiști militari numesc „factorul strălucire”, adică avioane de luptă de înaltă tehnologie și cele mai noi rachete interceptoare. Gherilele houthi folosesc însă adesea drone ieftine sau rachete de croazieră care zboară la joasă altitudine și pe care forțele saudite le detectează cu greu.
În plus, apărarea saudită a fost construită pornind de la premisa că cea mai mare amenințare va veni din est sau nord-est, din Iran sau Irak, nu din Yemen, aflat la sud-vest. Astfel, țara a rămas într-o anumită măsură vulnerabilă, spun analiștii.
Nu în ultimul rând, regatul a început abia recent să se ocupe de problemele sistemice vechi. Pentru a proteja dinastia Saud de loviturile de stat militare care au afectat majoritatea statelor arabe, armata a fost construită sub forma a două ramuri concurente. Fiecare dintre ele suferă de un proces decizional foarte centralizat, care limitează flexibilitatea, potrivit analiștilor.
„Este un moment extrem de zguduitor pentru Riad, umilitor pe mai multe planuri”, a declarat Burcu Ozcelik, expertă în securitatea din Orientul Mijlociu la Royal United Services Institute, un institut de cercetare în domeniul apărării din Londra.
„A existat o investiție foarte substanțială, de lungă durată, în construirea unor capacități militare solide”, a adăugat ea. „Problema este însă pregătirea. Cât de pregătiți erau saudiții pentru acest tip de ofensivă fulger, cum o numesc houthiții?”
De câteva zile, houthiții lansează atacuri repetate asupra infrastructurii, a obiectivelor energetice și a țintelor militare aflate adânc în interiorul Arabiei Saudite. Săptămâna aceasta, au lovit gigantul energetic saudit Aramco, provocând un incendiu într-o clădire din Dhahran, în estul țării.
Joi, autoritățile saudite au anunțat că o dronă a fost interceptată și distrusă în provincia de est, la fel ca o rachetă de croazieră în regiunea Medina, deși houthiții au negat că ar fi vizat Medina.
Sâmbătă, o rachetă de croazieră a lovit un terminal pentru zboruri interne al unui aeroport din capitala Riad, ucigând cel puțin 13 oameni și rănind peste 300. A fost cel mai grav atac asupra regatului din ultimul deceniu.
Purtătorul de cuvânt militar al houthiților a publicat duminică, pe rețelele sociale, un comunicat în care detalia mai multe obiective vizate de drone și rachete.
„Forțele armate yemenite își vor continua operațiunile, într-un mod tot mai intens, către interiorul Arabiei Saudite”, a declarat purtătorul de cuvânt al houthiților, Yahya Saree, adăugând că atacurile vor continua până când regatul va înceta să atace Yemenul.
Forțele houthi blochează, de asemenea, transporturile de petrol saudit către Asia prin strâmtoarea Bab al-Mandab, dintre Yemen și Africa.
Arabia Saudită a promis să riposteze.
„Evenimentele din ultimele săptămâni sunt grave”, a declarat prințul Abdulaziz bin Salman, ministrul energiei, la o conferință internațională organizată la Riad la scurt timp după atacul asupra aeroportului. „Răspunsul nostru trebuie să fie la fel de grav”.
În 2015, prințul Mohammed bin Salman, pe atunci ministru al apărării, a declanșat războiul împotriva houthiților, o sectă milenaristă de musulmani șiiți care încerca să răstoarne guvernul yemenit.
Înfrângerea lor ar fi durat câteva săptămâni, spunea atunci prințul Mohammed, care a devenit prinț moștenitor în 2017 și este acum conducătorul de facto al Arabiei Saudite.
În schimb, războiul s-a transformat într-o mlaștină. Organizația Națiunilor Unite a intermediat un armistițiu în 2022, însă conflictul s-a reaprins pe fondul tensiunilor provocate de atacurile Statelor Unite și ale Israelului asupra Iranului.
Pentru că houthiții au lansat sute de rachete asupra Arabiei Saudite în timpul primului război, început în 2015, Forța Regală Saudită de Apărare Aeriană, ramura militară separată care protejează spațiul aerian al regatului, a câștigat o experiență unică în folosirea rachetelor Patriot, spune David Des Roches, profesor și fost director pentru politici privind Golful Persic în cadrul Pentagonului.
Patriot sunt sisteme mobile de apărare sol-aer, scumpe, vândute de Statele Unite și formate dintr-un radar avansat și rachete interceptoare.
Din 2020, Washingtonul a vândut Arabiei Saudite cel puțin 730 de interceptoare Patriot, potrivit datelor Departamentului de Stat american.
Însă rachetele Patriot sunt concepute pentru a doborî rachete balistice, care urmează o traiectorie înaltă și fixă, ce poate fi urmărită. Interceptoarele THAAD, pe care Arabia Saudită le-a cumpărat tot din Statele Unite, sunt destinate să lovească rachete care zboară la altitudini și mai mari.
Așadar, lupta împotriva houthiților este una asimetrică. Folosirea unei rachete Patriot cumpărate cu peste 3 milioane de dolari pentru a doborî o dronă care costă între 15.000 și 25.000 de dolari este ca și cum ai încerca să omori un țânțar cu ciocanul, spun analiștii.
În plus, din cauza războaielor din Ucraina și din Orientul Mijlociu, la nivel mondial există o penurie de rachete interceptoare.
De când au început luptele, arsenalul houthiților a devenit tot mai puternic, miliția producând acum o parte dintre arme și diversificându-și sursele de aprovizionare, astfel încât să nu mai depindă doar de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran, potrivit unui raport al Consiliului de Securitate al ONU.
Radarul este o altă problemă importantă pentru Arabia Saudită. Dronele și rachetele de croazieră folosite de houthiți, cu o încărcătură mai ușoară, dar capabilă totuși să devasteze ținte civile, zboară la altitudini joase și își pot schimba direcția.
„Poate fi dificil să le găsești de la distanță mare dacă nu ai acoperire radar”, a spus Kenneth M. Pollack, autorul cărții „Armies of Sand”, despre eficiența armatelor arabe.
Arabia Saudită este imensă și greu de apărat. Pentru că regatul se teme de mult timp de atacuri asupra Provinciei de Est, inima resurselor sale petroliere de pe malul Golfului Persic, a concentrat acolo cele mai sofisticate sisteme de apărare aeriană, inclusiv mai multe straturi de instalații radar și rachete interceptoare, spun analiștii.
Instalațiile radar complexe nu sunt mobile și, deși unele sunt orientate spre Yemen, ele se află la sol. Pentru că nu pot vedea dincolo de orizont, adesea nu detectează proiectilele care zboară la joasă altitudine peste terenul muntos al Yemenului decât atunci când acestea se află deja deasupra Arabiei Saudite, ceea ce duce la avertizări haotice pentru civili. Regatul are nevoie de mai multe radare aeropurtate pentru a le identifica mai devreme.
Deși avioanele de luptă sunt concepute pentru a înfrunta alte avioane de luptă, ele pot fi folosite și împotriva dronelor și a rachetelor. Însă trebuie să fie alertate cu privire la traiectoria acestora, spun analiștii. (Ucraina folosește senzori acustici pentru a detecta dronele.)
Arabia Saudită are câteva sute de avioane de luptă, în mare parte F-15 americane, la care se adaugă avioane Eurofighter Typhoon.
În aprilie 2024, când Iranul a lansat simultan peste 300 de proiectile asupra Israelului, Israelul și Statele Unite, împreună cu Marea Britanie, Franța și Iordania, au interceptat cea mai mare parte dintre ele.
O acoperire radar largă și suprapusă a localizat proiectilele, iar avioanele de luptă au doborât amenințările mai mici, inclusiv dronele, în timp ce interceptoarele israeliene de la sol s-au ocupat de rachetele aflate la altitudini mai mari. Chiar și așa, nu toate proiectilele au fost interceptate.
Dincolo de războiul cu drone, armata saudită se confruntă cu probleme structurale.
Bugetul său militar anual depășește în prezent 82 de miliarde de dolari, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), o organizație independentă, însă forța militară rămâne împărțită în două structuri separate.
Armata regulată are aproximativ 250.000 de militari, în timp ce Garda Națională a Arabiei Saudite numără circa 125.000. Garda Națională recrutează de mult timp din triburile loiale dinastiei Saud și se pregătește pentru o posibilă insurgență internă.
Prinții domină ambele forțe, spun analiștii, iar structura de comandă rigidă, de sus în jos, descurajează inițiativa pe teren.
Prințul Mohammed a inclus eficientizarea armatei în planul său Vision 2030 pentru dezvoltarea regatului, care a presupus și demiterea mai multor comandanți de rang înalt în 2018. El a înființat, de asemenea, un comandament operațional comun la Riad pentru coordonarea deciziilor militare, însă analiștii spun că, per ansamblu, schimbările au fost lente.
De exemplu, armata încă are dificultăți în întreținerea armelor de înaltă tehnologie, o sarcină de care se ocupă adesea contractori occidentali.
În confruntarea cu houthiții, nu este de așteptat ca Arabia Saudită să lanseze o invazie terestră, care ar presupune o luptă sângeroasă și de durată pentru a-i scoate pe gherilele din fortărețele lor din munți. În Yemen, coaliția anti-houthi susținută de saudiți este măcinată de divizări și dezorganizare.
Cum președintele Trump a refuzat recentele cereri de ajutor ale Riadului, Arabia Saudită a invocat un pact de apărare reciprocă semnat în august anul trecut cu Pakistanul și Turcia. Se așteaptă ca aceste țări să ajute în domenii precum informațiile și comunicațiile, spun analiștii.
O nouă campanie aeriană nu ar fi, cel mai probabil, suficientă pentru a-i învinge pe houthiți.
„Nu există nimic ce saudiții nu au încercat deja”, a spus Jean-Loup Samaan, expert în Orientul Mijlociu la Universitatea Națională din Singapore. Mai ales, a adăugat el, nu există în Yemen o alternativă viabilă la houthiți.
O soluție politică negociată pare puțin probabilă în viitorul apropiat. În plin război împotriva Iranului, declanșat de Trump, iranienii vor ca houthiții să crească prețul conflictului atât pentru Washington, cât și pentru Riad, un aliat crucial al Statelor Unite.
Houthiții, care urmăresc să câștige mai multă putere, devin cea mai puternică forță din regiune dintre grupările susținute de Iran, pe care Teheranul le numește „axa rezistenței”.
Statele Unite au luptat cu houthiții timp de patru luni în 2025, fără ca vreuna dintre părți să câștige, iar Trump nu a arătat prea mult interes să reia confruntarea. Cu toate acestea, houthiții reprezintă o dilemă strategică.
„Poziția tot mai dificilă a Arabiei Saudite nu poate fi pur și simplu ignorată”, a scris pe rețelele de socializare Danny Citrinowicz, analist militar israelian. „Riadul este un partener american esențial, iar o victorie a houthiților sau o înțelegere politică impusă Arabiei Saudite sub presiune militară și în mare parte pe termenii houthiților ar reprezenta o realizare strategică enormă pentru Iran și pentru întreaga Axă a Rezistenței”.
