E bine să fii preşedintele Statelor Unite. Ai 400.000 de dolari pe an. Ai transportul gratuit, atât pe uscat cât şi prin aer. Ai unde să stai, dar şi alte avantaje, precum propriul bucătar.
Dar nici foştii preşedinţi nu o duc mai rău. Majoritatea au pensii anuale de aproape 200.000 de dolari, asigurare medicală, iar statul le plăteşte transportul şi chiria biroului personal. Şi dacă nu este de ajuns, unii dintre foştii lideri americani caută să câştige bani şi pe alte căi.
Timpul liber de după încheierea mandatului, dar şi obişnuinţa de a avea un trai îmbelşugat îi determină pe unii să-şi publice memoriile. Iar câştigul este pe măsura celebrităţii lor.
Dar pentru unii dintre foştii preşedinţi, să publice o carte este prea mare bătaie de cap. Aşa că aleg să ţină discursuri pentru marile corporaţii internaţionale. Câştigurile obţinute astfel sunt, de cele mai multe ori, de ordinul milioanelor de dolari.
Pe de altă parte, analiştii politici sunt de părere că aceste practici strică imaginea politicienilor americani.Totuşi, în istoria Americii există şi preşedinţi care au avut parte de un trai mai modest. După mandatul de preşedinte, Harry Truman nu avea bani nici de timbre poştale.
