Bruxelles, capitala Uniunii Europene, este capitala spionajului. Nu o spune oricine, ci chiar şeful serviciului securităţii de stat din Belgia (VSSE), Alain Winants, într-un interviu acordat mediei internaţionale şi citat de Agerpres.
„Vorbim nu de zeci, ci de sute, de câteva sute” de agenţi şi ofiţeri de informaţii străini aflaţi la Bruxelles, a dezvăluit Winants, care a continuat: „În Belgia, spionajul, spionajul rus şi cel din alte ţări, precum China, este la acelaşi nivel ca în timpul Războiului Rece”.
Nici nu este greu de explicat motivul pentru care se întâmplă acest lucru: „Suntem o ţară cu o enormă concentraţie de diplomaţi, oameni de afaceri şi instituţii internaţionale. Pentru un ofiţer de informaţii, acesta este locul în care trebuie să fie”.
Pe lista ţărilor care spionează la Bruxelles se află nu doar Rusia sau China, ci şi ţări prietene ale UE, precum Israel şi Statele Unite, dar şi Iran.
„Ar fi o naivitate să crezi că doar ţări ca Rusia, China şi Iran au spioni aici. Aici este un teren pe care diferenţele dintre neutri, prieteni sau duşmani tind să dispară. Toată lumea este în competiţie cu ceilalţi”, explică şeful VSSE.
Pentru Rusia şi China, cele mai importante informaţii sunt cele cu valoare economică şi politică, fără a uita de secretele militare. În condiţiile în care Uniunea Europeană a început recent o anchetă în privinţa preţurilor Gazprom, Winants notează că „unul din aspectele de care sunt interesate serviciile de informaţii ale altor ţări îl reprezintă politica energetică a instituţiilor europene”.
Spionii se dau drept diplomaţi, jurnalişti, oameni de afaceri sau studenţi şi, în afară de tradiţionala goană după secrete, ei încearcă şi să influenţeze deciziile importante luate de liderii NATO şi UE.
Se împrietenesc cu diferite oficialităţi la seminarii şi evenimente sociale în capitala europeană, dar nu încearcă să recruteze chiar în clădirile UE.
Ţintele lor sunt de regulă ceea ce responsabilii cu securitatea din cadrul Uniunii numesc "Mice" (money, ideology, compromise, ego /bani, ideologie, compromis, ego), adică persoane motivate de bani, care au idei radicale, care ascund secrete vinovate sau care se visează James Bond.
VSSE este principala responsabilă şi pentru acţiunile de contra-terorism, însă în treaba sa se află şi protecţia instituţiilor internaţionale din Bruxelles.
Cu toate acestea, Winants spune că servicul pe care îl conduce „este relativ mic raportat la gama largă de ameninţări cu care ne confruntăm”, adăugând că nici serviciile de securitate ale UE şi NATO nu dispun de suficient personal şi că Serviciul european de acţiune externă (SEAE) este o ţintă importantă pentru spioni.
Creat de circa un an şi jumătate, SEAE are delegaţii pe plan internaţional care lucrează adesea în locuri cu servicii de informaţii interne agresive, cum ar fi la Beijing, Damasc, Kiev, Moscova sau Tel Aviv, şi care sunt considerate un punct vulnerabil al serviciului diplomatic european.
Nu puteau lipsi zvonurile despre membri ai Consiliului Uniunii Europene, ai Comisiei Europene ori ai IntCen - departament al SEAE pentru care analişti din serviciile de informaţii ale ţărilor UE scriu rapoarte despre terorism şi situaţii de criză - care au fost supuşi unor proceduri disciplinare interne pentru scurgeri de informaţii.
Însă Winants, un fost procuror, care a preluat şefia VSSE în 2006, a dat asigurări că a existat un singur caz de acest fel, cel al al lui Herman Simm, un oficial din Ministerul eston al Apărării responsabil cu schimbul de informaţii clasificate cu UE şi NATO, acesta fiind arestat în 2009 pentru spionaj în favoarea Rusiei.
Potrivit serviciului eston de securitate Kapo, Simm a livrat serviciului rus de informaţii externe SVR aproape 3.300 de documente interne estone, între care 386 despre sistemele de comunicaţie, de contrainformaţii ori politica de apărare ale UE şi NATO, unele dintre ele purtând menţiunea "Confidenţial - UE" sau "Secret - UE".
Aleksander Toots, şeful Kapo, consideră că acest fiasco a reprezentat o lecţie pentru spionajul rus, dar îi dă dreptate lui Winants, spunând că, în materie de spionaj, Războiul Rece nu s-a încheiat încă.
„Suntem foarte siguri că nu există ţară din UE în care spionajul rus să nu aibă efective direct proporţionale cu mărimea acesteia. Cea mai mare greşeală pe care o putem face este să-i subestimăm pe cei care lucrează împotriva noastră”, a declarat Toots.
Vladimir Chizhov, ambasadorul rus la UE, a răspuns: „Este o parte a prejudecăţilor despre Rusia. Dar şi despre China. Unele dintre noile state membre ale Uniunii nu au reuşit încă să scape de fobiile trecutului”.
În schimb, un diplomat chinez a declinat să comenteze declaraţiile lui Winants, spunând că acuzaţiile vagi făcute de şeful VSSE au cauzat „indignare” la Beijing.
