Problemele de la barajul de la Paltinu, care au lăsat fără apă potabilă 100.000 de oameni și au dus la închiderea centralei de la Brazi, au arătat încă o dată situația dezastruasă a infrastructurii critice din țara noastră.
Situația nu este deloc nouă și a ieșit în evidență la fiecare inundație majoră. Deși autoritățile vorbesc despre un accident, o eroare umană sau despre lipsa coordonării între instituții, Curtea de Conturi atrăgea atenția încă din anul 2023 despre lipsa investițiilor critice în barajele și digurile care se șubrezesc pe zi ce trece.
Un raport publicat acum doi ani avertiza autoritățile competente că sute de baraje sunt fără avize și chiar fără un proprietar legal, digurile se află într-o stare avansată de degradare, iar echipamentele vechi de peste 100 ani fac ca instalațiile să reprezinte mai degrabă un pericol pentru populație în loc să protejeze cu adevărat comunitățile.
În cazul digurilor de apărare împotriva inundațiilor nu există nicio autorizație de funcționare în condiții de siguranță, una dintre cauze fiind lipsa atestării experților care să evalueze starea de siguranță în exploatare a acestora.
Avertismente privind pericolul de accidente la baraje
În document se precizează explicit despre riscul unor accidente grave la baraje, cu efecte negative asupra siguranței populației și a bunurilor din zonă. Toate aceste avertismente au rămas până astăzi ignorate de autorități, așa cum a arătat dezastrul de la barajul Paltinu.
Raportul Curții de Conturi precizează că în România, capacitatea infrastructurii de protecție împotriva inundațiilor este afectată semnificativ.
Mai exact, din totalul de 2.013 baraje care existau în România în anul 2021, mai puțin de jumătate, adică doar 983, aveau autorizație de funcționare în condiții de siguranță.
Un număr șocant de 221 de baraje aveau autorizația de funcționare expirată, în timp ce 809 dintre baraje nu au fost niciodată autorizate.
Baraje lăsate în paragină
Gravitatea situației este dată și de faptul că în România există un număr uriaș de baraje care au fost lăsate în paragină, fără ca autoritățile să mai știe cine este proprietarul sau administratorul instalațiilor. Un număr de 121 de baraje care prezintă risc de accidente se aflau în 2023 în această situație.
“În cazul barajelor, care nu numai că nu au autorizație de funcționare în condiții de siguranță, dar nici nu întreprind lucrări de întreținere și reparații, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidromecanice, majoritatea în administrarea altor deținători, acestea pot reprezenta pericol la viituri, în funcție de starea acestora”, se precizează în raportul Curții de Conturi.
Nu se cunoște starea barajelor din cauza lipsei experților autorizați
Ministerul Mediului nici măcar nu putea evalua starea barajelor și a digurilor, având în vedere că nu existau experți atestați. Astfel, apare o altă problemă critică: autoritățile nu cunosc care este starea barajelor pentru a prioritiza lucrările de consolidare.
“Trebuie menționat faptul că procesul de autorizare/reautorizare a barajelor este un proces continuu, autorizațiile de funcționare în siguranță expiră la momente diferite fiind urmate de demersuri pentru obținerea noilor autorizații (inspecții tehnice, elaborarea documentației de evaluare a stării de siguranță în exploatare a barajelor și avizare în Comisiile Teritoriale). Astfel, inexistența unei autorizații de funcționare în condiții de siguranță nu implică și avarierea implicită a acestor lucrări în cazul producerii viiturilor. În cazul barajelor, care nu numai că nu au autorizație de funcționare în condiții de siguranță, dar nici nu întreprind lucrări de întreținere și reparații, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidromecanice, majoritatea în administrarea altor deținători, acestea pot reprezenta pericol la viituri, în funcție de starea acestora”.
Așa se ajunge la situția în care Administrația Națională Apele Române (ANAR) administrează 9.391 kilometri de diguri, fără ca acestea să dețină autorizație de funcționare de la Ministerul Mediului, pentru că nu are cine să le evalueze.
“Până în prezent nu au fost atestați experți pentru evaluarea stării de siguranță în exploatare a digurilor de apărare împotriva inundațiilor, indiferent de categoria de importanță. Atestarea experților trebuie să fie efectuată de către o Comisie de atestare a cărei componență nominală se aprobă prin decizie a Comisiei Naționale pentru Siguranța Digurilor (CONSIDIG), comisie care nu a fost constituită în perioada auditată. În lipsa unei atestări a experților care să evalueze starea de siguranță în exploatare a digurilor de apărare împotriva inundațiilor, nu au fost întrunite condițiile de eliberare a acordurilor și autorizațiilor de funcționare a digurilor în condiții de siguranță”, se mai arată în raportul Curții de Conturi.
“La Apele Române nu există diguri sau baraje trecute în conservare sau marcate ca fiind dezafectare, deși sunt semnalate că unele sectoare sunt în stare avansată de degradare, dezafectate și propuse a fi trecute în domeniul privat în vederea casării, din cauză că nu există o Procedură de trecere în conservare, postutilizare sau dezafectare a digurilor de apărare împotriva inundațiilor, elaborată și aprobată de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, conform art. 15 din Legea nr. 259/2010”, se mai arată în raport.
Capitala, expusă riscurilor
Curtea de Conturi a găsit nereguli grave și în ceea ce privește mai multe dintre lacurile de acumulare care ar trebui să protejeze Capitala de inundații. Se atrage atenția că pe râul Dâmbovița, podurile Operă și Hașdeu au fost construite necorespunzător.
Dacă Lacul Morii și acumularea Dragomirești s-ar umple, albia orășenească a râului Dâmbovița nu ar putea prelua viitura, la capacitatea pe care o are în prezent.
La barajul acumulării Lacul Morii nu au mai fost realizate lucrări importante de întreținere/reparații capitale după anul 2008, deși a fost semnalată încă din anul 2018 funcționarea necorespunzătoare a sistemului de drenaj perimetral, care poate conduce la incidente de ridicare a nivelului freatic.
Pe lacul Pantelimon nu a fost finalizat sistemul de drenaj pe malul drept, nu a fost finalizată și echipată nici ecluza, existând proprietăți și locuințe particulare în cuveta lacului. Situația este asemănătoare și în cazul lacului Fundeni. Acolo este cunoscută situația cartierului Ostrov, unde există locuințe construite sub cota maximă de exploatare.
Pentru Barajul Buftea, în cei 85 ani de funcționare continuă, nu au fost realizate decât lucrări de reparații curente, chiar dacă de la data punerii în funcțiune și până în prezent, construcția hidrotehnică a fost supusă unor fenomene hidro-meteorologice și seismice importante, de genul seismelor importante din anii 1940, 1977, 1986 și 1990 sau viiturilor importante din anii 1941, 1970, 1975, 1979 și 2005.
Toate aceste date fac un ecou puternic astăzi, când situația de la barajul Paltinu a lăsat peste 100.000 de cetățeni din 15 localități din Prahova și Dâmbovița fără apă potabilă și semnalează că alte calamități pot avea loc în continuare în lipsa implicării autorităților.
Ştiri video recomandate
