Oamenii de ştiinţă de la Agenţia Spaţială Europeană (ESA) au demonstrat că este posibilă cultivarea plantelor pe Lună.
O echipă de cercetători afiliată ESA a arătat faptul că
plante precum gălbenelele pot creşte pe suprafaţa pietroasă a
Lunii fără a avea nevoie de fertilizatori. Creşterea plantelor
este privită ca primul pas spre apariţia coloniilor umane pe Lună.
Conceptul nu este însă scopul oficial al acestei demonstraţii
a oamenilor de ştiinţă, conform ESA. Unul dintre oficialii
agenţiei a calificat ideea de colonizare ca fiind una ce ţine de
science ? fiction. Cercetările au fost prezentate la o conferinţă
de la Viena, a Uniunii Europene de Geoştiinţe, conform BBC.
Creşterea plantelor pe Lună este considerată a fi foarte utilă
pentru studierea modului în care viaţa se adaptează la
condiţiile lunare. "Am aduce (pe Lună, n.r.) un sistem de
circulare şi recuperare a apei, care este acelaşi tip de sistem pe
care vrei să-l dezvolţi atunci când creezi un sistem de
sprijin al vieţii primitive", a declarat Bernard Foing,
cercetător la Centrul european de tehnologie şi cercetare a
spaţiului (Estec) din Olanda.
În principiu, seminţele şi
nutrienţii aduse pe Lună împreună cu o rezervă de apă şi
asigurarea unei atmosferă artificiale ar fi totuşi diferită faţă
de creşterea plantelor pe staţiile spaţiale. Plantele ar fi
supuse unor doze mari de radiaţii făra câmpul magnetic
protector al Pământului.
Următoarea etapă, după
experimentele raportate la conferinţa EGU, este eliminarea
necesităţii de a aduce nutrienţi şi sol de pe Pământ. O echipă de cercetători, coordonată de Natasha Kozirovska şi
Irina Zaetz, de la Academia de ştiinţe naţională din Kiev, au
plantat gălbenele în anorthosit fărâmiţat, un tip de
rocă care se găseşte pe Pământ şi care este similar
solului lunar. Plantele, însă, nu s-au dezvoltat în
anorthositul steril, dar au înflorit după ce s-au
adăugat în sol diferite tipuri de bacterii.
Se pare că
bacteriile au extras din rocă elementele de care aveau nevoie
plantele, precum potasiul. Foing, care a prezentat studiul la
conferinţă, susţine că nu există motive pentru care acelaşi
principiu să nu poată fi aplicat şi pe Lună. Dar, a adăugat
acesta, cercetătorii ar putea merge mai departe, selectând
plante şi bacterii special adaptate la solul lunar sau modificând
genetic noi tulpini.
Interesul pentru explorarea Lunii a renăscut în ultimii
zece ani. Prima sondă selenară a Europei, Smart-1, s-a prăbuşit
controlat, în septembrie 2006, pe suprafaţa Lunii, la finalul
unei misiuni ştiinţifice reuşite cu durata de 16 luni, care a
permis observarea polilor satelitului natural al Terrei.
Antena3.ro
