O cititoare Libertatea povesteşte cum l-a convins pe bărbatul cu care a avut o aventură de o noapte să îşi salveze căsnicia.
''Pe Vlad l-am cunoscut în tren și nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că între noi s-ar putea înfiripa ceva. Eu eram divorțată, el…în prag de despărțire. Pare ciudat, dar, după o noapte de amor, a realizat că nu vrea să-și piardă familia.
Mă urcasem în ultimul moment îi acceleratul spre Brașov, unde mă duceam într-o delegație. Ni era aglomerat, așa cum credeam. în compartiment, se afla o singură persoană, un bărbat pe al cărui chip am citit de 1; început o tristețe fără margini. Avea multe bagaje, de parcă voia să părăsească definitiv Capitala. Părea tot timpu adâncit în gânduri, iar din când în când ieșea pe culoar ca să se mai dezmorțească. Am intrat în vorbă cu el, dii curiozitate, dar și ca să treacă timpul ma ușor:
— Cred că nu mergi în delegație, ca mine, după câte bagaje ai… Mai degrabă, în vacanță, nu-i așa?
— Mă duc la părinți, la Făgăraș, mi-a zis el, scurt.
Era clar, tipului îi lipsea cu desăvârșire buna dispoziție. Nu am mai zis nimic și am început să-l studiez. Era destul de chipeș, doar că supărarea prin care trecea îl întuneca la față. Purta și verighetă pe inelarul stâng, semn că era căsătorit. „Probabil s-o fi certat cu nevastă-sa și de aia se duce la părinți. Are și mult bagaj, poate chiar a plecat definitiv de acasă…”, mi-am spus eu în gând.
Plictisită deja, am încercat să reînnod discuția:
— E vreme frumoasă pentru călătorie, avem noroc! Eu mă duc în delegație la Brașov, stau vreo săptămână acolo, și m-am interesat din timp, ca să nu mă prindă iama pe nepregătite. 0 să fie cald, chiar soare în unele zile!
— Eu nu știu cum e timpul la Făgăraș. Nu știu nici ce mai fac părinții mei, fiindcă nu am avut timp să-i vizitez. Familia mea nu prea trage într-acolo, și atunci plec uneori singur. Nici nu am su-nat-o pe mama, dar sunt sigur că va fi fericită să mă vadă…
— și mie îmi plac sur-prizele, sunt sigură că ai tăi se vor bucura. Dar… de ce pleci fără familie?
— Așa trebuie. S-au întâmplat niște lucruri urâte și soția mea nu vrea să-și vadă socrii, dimpotrivă…
— Să înțeleg că sunteți în prag de divorț? am îndrăznit.
— Nu tocmai, dar nici nu mai avem mult până acolo.''
Continuare, pe libertatea.ro.
