Charlize Theron a făcut dezvăluiri emoționante despre unul dintre cele mai traumatizante momente din viața sa: noaptea în care mama ei și-a împușcat mortal tatăl, în legitimă apărare. Actrița avea doar 15 ani și a fost martoră la întreaga scenă.
Într-un interviu acordat publicației The New York Times, actrița a povestit că tatăl ei, alcoolic și violent, s-a întors acasă în stare de ebrietate și a început să le amenințe cu moartea.
Cele două s-au baricadat într-o cameră, încercând să țină ușa închisă, în timp ce bărbatul a tras mai multe focuri de armă în direcția lor. „Era foarte clar că avea de gând să ne omoare”, a spus Theron, rememorând momentele de groază.
În acel moment critic, mama actriței, Gerda, a luat o armă și a tras asupra agresorului, ucigându-l pe acesta și rănindu-l pe fratele lui (n.r. cumnatul ei). Ulterior, cazul a fost considerat legitimă apărare de către autorități.
„A început să tragă prin ușă. Și partea incredibilă este că niciun glonț nu ne-a atins”
„Aveam 15 ani. Eu și mama mea fuseserăm la film, iar tata luase cheia de la ușa metalică de la intrare. Fiecare cameră din casa noastră avea o ușă metalică. Așa că, dacă intrai pe ușa principală, bucătăria avea o ușă metalică pe care trebuia să o descui — acesta era nivelul de violență în care trăiam. Țara noastră era în pragul unui război civil. Așa că mama nu a putut deschide prima ușă. Noi știam mereu unde este tata. Fratele lui locuia la câteva străzi distanță și, dacă nu era acasă, era acolo, bând. Nimic neobișnuit. Ne-am dus acolo, erau destul de beți, iar eu aveam nevoie urgent la toaletă. Așa că am fugit în casă, fără să salut pe nimeni, iar el a interpretat asta ca pe o lipsă de respect. În Africa de Sud, respectul față de cei mai în vârstă este foarte important. Și el era într-o stare în care a escaladat imediat: „De ce nu te-ai oprit? Cine te crezi?”
Am plecat, dar se simțea că ceva era diferit. Când am ajuns acasă, m-am așezat lângă mama și i-am spus: „Cred că ai dreptate. Cred că ar trebui să te separi de el.” Nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi spune asta. Când am plecat din casa aceea, știam că ceva este diferit. Și ea știa. Știam că este supărat pe mine. Așa că i-am spus: „Când va decide să vină acasă, te rog să-i spui că dorm.” Am intrat în camera mea, am stins lumina și mi-a fost frică. Fereastra mea dădea spre alee, iar eu îmi dădeam seama cât de furios sau frustrat era după felul în care conducea când intra în curte. Modul în care a intrat în acea noapte nu pot să-l explic. Am știut doar că ceva rău urma să se întâmple.
Pe scurt: în cele din urmă a pătruns în casă. A tras prin ușile metalice ca să intre, făcând foarte clar că avea de gând să ne omoare. Fratele lui era cu el. Știam că situația este gravă, așa că, în momentul în care a trecut de prima poartă, mama a fugit la seif să ia arma. A venit în dormitorul meu. Amândouă țineam ușa cu corpurile noastre, pentru că nu avea încuietoare. Apoi el s-a dat înapoi și a început să tragă prin ușă. Și partea incredibilă este că niciun glonț nu ne-a atins.
E greu de crezut, dar mesajul era foarte clar: „În seara asta vă omor.” „Credeți că nu pot intra? Priviți-mă.” „Mă duc la seif, iau pușca.” Fratele îl încuraja. S-a dus spre seif, iar mama a deschis ușa în timp ce fratele lui încă era acolo. Acesta a fugit pe hol, iar ea a tras un glonț pe hol, care a ricoșat de șapte ori și l-a rănit la mână. Sunt lucruri greu de explicat. Apoi l-a urmărit pe tatăl meu, care între timp deschidea seiful ca să scoată alte arme, și l-a împușcat.
Din păcate, aceasta nu este o poveste izolată. Astfel de lucruri se întâmplă în foarte multe familii. Femeile sunt tratate extrem de nedrept, chiar și în această țară. Nimeni nu ia în serios situațiile în care se află. Și nu cred că cineva a luat-o în serios nici pe mama mea.”, a povestit actrița.
Mama ei a trimis-o la școală a doua zi
Deși trauma a marcat-o profund, Charlize Theron spune că nu mai este „bântuită” de acea noapte. Actrița a explicat că a ales să vorbească deschis despre experiența sa pentru a ajuta alte persoane care trec prin situații similare și pentru a atrage atenția asupra violenței domestice.
Un detaliu care a rămas întipărit în memoria sa este reacția mamei după incident: pentru a menține aparența de normalitate, aceasta a trimis-o la școală chiar a doua zi.
Astăzi, actrița își descrie mama drept persoana care i-a salvat viața, iar experiența dramatică le-a apropiat și mai mult.
„Pentru mine, cel mai greu era când se ignorau complet”
„Am amintiri din copilărie, de când eram foarte mică, în care vedeam oameni extrem de beți, iar asta mă speria. De exemplu, oameni care se târau pe jos de beți. Dar lucrul acesta a devenit atât de constant încât se întâmpla în fiecare vineri, sâmbătă, poate chiar și miercuri. Tatăl meu construise un bar mare în interiorul casei. Nu era ceva neobișnuit — mulți sud-africani își amenajează un spațiu în casă unde pot bea. Dar pentru el devenise locul în care trăia.
Era un alcoolic funcțional în toată regula, dar avea momente în care dispărea, nu știam unde este, iar când se întorcea, de obicei era într-o stare foarte gravă. Totul devenea haotic și zgomotos, iar mama mea nu era genul care să stea pasivă. Nu stătea pur și simplu să suporte. Își făcea clar cunoscut faptul că nu era deloc mulțumită de stilul lui de viață. Asta a dus la foarte mult abuz verbal.
Pentru mine, personal, cel mai greu era când se ignorau complet. Aveau o ceartă mare, apoi nu vorbeau timp de trei săptămâni. Nu aveam frați sau surori, iar casa devenea complet tăcută.”, a mai povestit actrița, despre copilăria ei.
„Ea știa și încerca să găsească modalități de a mă scoate din acea casă”
„Era înfricoșător. Nu m-a lovit, nu m-a aruncat de pereți, dar făcea lucruri precum să conducă beat. Era mult abuz verbal, mult limbaj amenințător, care ajunsese să pară normal. Când aveam cam 12 sau 13 ani, îmi amintesc că mama a folosit pentru prima dată cuvântul „divorț”. Nu cunoșteam oameni divorțați.
Părinții mei nu erau religioși, dar cultural era unul dintre acele lucruri pe care nu le făceai. Erau căsătoriți de 25 de ani. Așa că atunci când ea a spus: „Cred că cel mai bine pentru noi este să mă separ de el”, a fost înfricoșător, pentru că nu știam cum ar arăta asta. Aproape că o convingeam să rămână, pentru că alternativa mi se părea complet străină. Dar cred că ea știa și încerca să găsească modalități de a mă scoate din acea casă.
M-a trimis la un internat tocmai pentru că voia să plec de acasă. Era foarte conștientă de efectul pe care situația îl avea asupra mea.”, a mai mărturisit aceasta.
Dacă sunteți victima violenței domestice sau martor la astfel de abuzuri, puteți cere ajutor la numărul de telefon 0800 500 333, disponibil 24 de ore din 24.
În cazul în care aveți cunoștință despre un caz de abuz asupra unui minor, puteți anunța acest lucru la Telefonul Copilului 116111, linia europeană de asistență pentru Copii.
Ştiri video recomandate
