Mako Nishimura este considerată a fi singura femeie care a devenit membru cu drepturi depline al organizației yakuza, lumea interlopă tradițională a Japoniei. Mică de statură, dar temută pentru violența și duritatea ei, Nishimura și-a petrecut aproape 40 de ani în lumea crimei organizate, trecând prin bătăi, trafic de droguri, prostituție, închisoare și dependență, înainte de a încerca să-și reconstruiască viața.
Totul a început în 1986, când Nishimura avea 19 ani și trăia în Gifu, lângă Nagoya. După ce și-a apărat o prietenă însărcinată atacată de cinci bărbați, folosind o bâtă de baseball, reputația ei de dură a atras atenția membrilor yakuza. La acea vreme făcea deja parte dintr-o bandă de motocicliști numită Worst și era implicată în infracțiuni precum șantajul, prostituția și traficul de metamfetamină, relatează The Guardian.
› Vezi galeria foto ‹
Curând l-a cunoscut pe Ryochi Sugino, liderul unei filiale yakuza din Gifu. Deși era criminal condamnat, Sugino avea o aură paternală care a impresionat-o. La 20 de ani, Nishimura a participat la ritualul sakazuki, ceremonia tradițională prin care devenea oficial membră yakuza și jura loialitatea față de clan până la moarte.
Viața în yakuza îi oferea bani, respect și apartenență. Într-o Japonie a anilor ’80 aflată în plin boom economic, yakuza nu însemna doar bande criminale: controlau afaceri, cazinouri, piața imobiliară și chiar aveau legături politice. Nishimura administra rețele de prostituție, trafica droguri și strângea bani pentru clan. A devenit cunoscută pentru duritatea ei, iar rivalii îi spuneau „omulețul”.
Copilăria ei explică în parte această transformare. Crescută de un tată autoritar și violent, Nishimura a fugit de acasă încă din adolescență. Și-a luat numele „Mako” („copilul diavolului”), și-a făcut tatuaje și a început să trăiască pe străzi. După o perioadă într-un centru de detenție pentru minori, intrarea în lumea interlopă a venit aproape natural.
În cadrul clanului Sugino-gumi, Nishimura a învățat cum funcționează șantajul, corupția și exploatarea femeilor. Una dintre cele mai profitabile activități era trimiterea fetelor pe insula Watakano, cunoscută drept „insula prostituatelor”. Nishimura recunoaște că a distrus viețile multor femei pentru a urca în ierarhia clanului.
În același timp, devenise dependentă de metamfetamină. Clanul interzicea consumul de droguri, iar când problema a fost descoperită, Nishimura a fost obligată să își taie vârful degetului mic, un gest tradițional de penitență yakuza. A făcut-o fără ezitare, ceea ce i-a consolidat reputația în organizație.
La 21 de ani a fost arestată pentru posesie de droguri și condamnată la doi ani și jumătate de închisoare. După eliberare, a fost întâmpinată ca un erou de clanul ei. Totuși, dependența și paranoia îi distrugeau viața. În același timp, și statutul yakuza începea să se prăbușească. După spargerea bulei economice japoneze și adoptarea unor legi anti-yakuza la începutul anilor ’90, organizațiile mafiote au început să piardă putere și influență.
La 29 de ani, Nishimura a rămas însărcinată cu un membru al unui clan rival. Maternitatea a schimbat-o profund. A încercat să renunțe la droguri și să se rupă de lumea interlopă. Pentru o vreme a dus o viață aproape normală alături de mama ei, Hiroko, și de primul copil. Însă după ce relația cu tatăl copilului s-a destrămat, Nishimura s-a întors la infracționalitate, pentru că tatuajele și trecutul ei îi făceau imposibilă găsirea unui loc de muncă obișnuit.
A continuat să vândă metamfetamină și să lucreze în afaceri ilegale, deși încerca să fie o mamă mai bună decât fusese tatăl ei. Relațiile ei au rămas violente și toxice, iar dependența s-a mutat de la droguri la tranchilizante. În 2014 a ajuns în spital după o supradoză severă.
Între timp, lumea yakuza se schimbase complet. Bandele tradiționale pierdeau teren în fața grupurilor criminale moderne, digitale și internaționale. Yakuza, odinioară puternici și influenți, ajunseseră marginalizați, fără acces la conturi bancare sau afaceri legale. Mulți se implicau acum în escrocherii online și fraude împotriva bătrânilor, lucru pe care Nishimura îl considera degradant.
În această perioadă l-a întâlnit pe Satoru Takegaki, fost lider yakuza care fondase organizația Gojinkai pentru reintegrarea foștilor membri ai mafiei. Inspirată de exemplul lui, Nishimura a decis să își schimbe viața. A început să ajute foști yakuza să găsească locuințe, tratament pentru dependențe și locuri de muncă.
Totuși, trecutul continua să o urmărească. Din cauza dependenței și a vieții criminale, pierduse custodia celor doi fii ai săi și rupsese legătura cu familia. Ani întregi a trăit singură și săracă, fără să știe dacă își va mai revedea vreodată copiii sau mama.
Treptat, însă, familia a început să se reconstruiască. Mama ei, Hiroko, și fratele mai mic au reluat legătura cu ea după zeci de ani. Întâlnirile au fost emoționante, marcate de lacrimi și regrete. Nishimura și-a cerut iertare pentru suferința provocată, iar mama ei a mărturisit că nu încetase niciodată să se gândească la fiica ei.
Astăzi, Nishimura trăiește modest într-un apartament mic din Gifu, înconjurată de fotografii ale fiilor ei și de simboluri religioase șintoiste. Nu caută să devină un simbol feminist și nici să își romantizeze trecutul. Vorbește deschis despre violență, dependență și răul pe care l-a făcut. Dar încearcă să ofere un sens ultimilor ani ai vieții sale, ajutându-i pe alții să iasă din lumea care aproape a distrus-o.
„Dacă aș fi fost bărbat”, spune ea, „aș fi fost deja ucisă”.
Ştiri video recomandate
