Antena 3 CNN Life Familie Copilul în relaţie cu autoritatea

Copilul în relaţie cu autoritatea

Copilul în relaţie cu autoritatea
22 Oct 2014   •   11:24
Întâlnesc adulţi părinţi, educatori, profesori, oameni care se ocupă de copii care adesea mărturisesc că întâmpină dificultăţi legate de disciplinarea copiilor şi de relaţia lor cu autoritatea. Autoritatea, aşa cum este ea percepută de cele mai multe ori, reprezintă o relaţie inegală dintre un adult şi un copil în care copilul trebuie să-l asculte şi să efectueze cerinţele celui aflat în poziţie de autoritate. Aud de multe ori “pe X nu îl ascultă copiii pentru că nu are autoritate asupra lor!”. Deoarece acest tip de relaţionare se întâlneşte în mediul şcolar, vă propun să luăm această situaţie educaţională drept exemplu.

În primul rând, autoritatea este ceva ce se dobândeşte treptat. Este imposibil să fii investit cu autoritate de către copil de la o primă întâlnire. Să ne gândim la un copil aflat în jurul vârstei de 3 ani care începe să respecte regulile şi interdicţiile puse de părinţi. El va fi capabil să respecte ceea ce îi spun părinţii doar dacă relaţia dintre ei este bazată pe iubire. Copilul învaţă să respecte reguli doar în măsura în care îşi iubeşte suficient de mult părintele aşa încât să reuşească să-l investească pe acesta cu autoritate.

Autoritatea nu implică pedepse şi nici metode de disciplinare severe. Ea se construieşte plecând de la înţelegere, empatie şi tandreţe. A fi autoritar nu înseamnă să foloseşti ţipătul ca mijloc de comunicare, ci să vorbeşti cu căldură şi fermitate. Autoritatea nu implică o luptă de putere între adult şi copil, ci promovează o relaţie bazată pe respect reciproc. Copilul va fi capabil să asculte numai dacă şi el a fost ascultat la rândul lui.

Autoritatea este greşit înţeleasă atunci când ea se sprijină pe frică. Un copil poate deveni docil dacă îi este teamă de adult dar, dacă acest lucru se întâmplă, copilul va fi pus în dificultate să dobândească achiziţiile legate de şcoală pentru că va fi prea ocupat cu frica lui. Această teamă covârşitoare poate fi mascată de aparenta neobrăzare a copilului, de încălcarea în mod frecvent a interdicţiilor, de afişarea unui sentiment de superioritate sfidător care să-l deranjeze pe adult. De fiecare dată când un copil se comportă provocator e nevoie să ne gândim dacă nu cumva în spatele acestui comportament se află o mare teamă.

Adulţii care vor să-I înveţe pe copii ce înseamnă autoritatea trebuie să aibă mereu în minte faptul că relaţia dintre un adult şi un copil este una inegală: copilul este dependent de adult şi se simte, de cele mai multe ori, neputincios faţă de acesta. Copilul tratat ca un copil, cu grijă, cu atenţie şi cu tandreţe va învăţa în mod natural să îl respecte pe adultul care îl tratează astfel, să-i asculte cerinţele şi să-l investească cu autoritate.

 

Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii în Bucuresti vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]

×
Parteneri
Sondaj INSCOP pentru alegerile locale. Topul partidelor
x close