„Geamănul digital” al Titanicului a dezvăluit violența cu care nava s-a rupt în două. „Este ca scena unei crime”

O analiză detaliată a unei scanări digitale de dimensiuni reale a Titanicului a oferit noi perspective asupra ultimelor ore ale celebrei nave  scufundate. O replică 3D exactă dezvăluie violența cu care nava s-a rupt în două în timp ce se scufunda, după ce a lovit un aisberg în 1912 – tragedie în urma căreia și-au pierdut viața 1.500 de oameni, scrie BBC.

Scanarea oferă o perspectivă nouă asupra unei săli cazanelor, confirmând relatările martorilor oculari potrivit cărora inginerii au lucrat până în ultima clipă pentru a menține luminile aprinse la bord.

‹ ›

De asemenea, o simulare pe calculator sugerează că găuri în carenă de dimensiunea unei coli A4 au fost suficiente pentru a provoca scufundarea Titanicului.

„Titanicul este ultimul martor ocular rămas al dezastrului și încă mai are povești de spus”, a declarat Parks Stephenson, analist specializat în Titanic.

Scanarea a fost analizată în cadrul unui nou documentar realizat de National Geographic și Atlantic Productions, intitulat Titanic: The Digital Resurrection.

Epava, aflată la o adâncime de 3.800 de metri în apele înghețate ale Atlanticului, a fost cartografiată cu ajutorul unor roboți subacvatici.

Peste 700.000 de imagini, captate din toate unghiurile, au fost folosite pentru a crea acest „geamăn digital”, prezentat în premieră mondială de BBC News în 2023. Pentru că epava este atât de mare și se află într-un întuneric profund, explorarea cu submersibile a oferit până acum doar imagini fragmentare. Scanarea, în schimb, oferă prima vedere completă asupra Titanicului.

Imensul prova se află în poziție verticală pe fundul oceanului, de parcă nava și-ar continua voiajul.

Însă, la 600 de metri distanță, pupa este o grămadă de metal contorsionat – avariile fiind provocate în momentul în care partea din spate a navei s-a izbit violent de fundul oceanului, după ce vasul s-a rupt în două.

Noua tehnologie de cartografiere oferă o modalitate diferită de a studia nava.

„Este ca o scenă a unei crime: trebuie să vezi toate dovezile în contextul în care se află”, a spus Parks Stephenson. „Și a avea o viziune completă asupra întregii epave este esențial pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat aici.”

Scanarea relevă și detalii noi, apropiate, inclusiv un hublou care cel mai probabil a fost spart de aisberg. Acest lucru corespunde cu relatările supraviețuitorilor care au spus că gheața a pătruns în cabine în momentul coliziunii.

Experții au analizat una dintre uriașele săli de cazane ale Titanicului – ușor de identificat pe scanare, deoarece se află în spatele provii, exact la punctul în care nava s-a rupt. Pasagerii au spus că luminile au rămas aprinse în timp ce nava se scufunda sub valuri. Replica digitală arată că unele dintre cazane sunt concave, ceea ce sugerează că încă funcționau când au fost scufundate.

Pe puntea părții din spate a epavei a fost descoperit și un robinet de abur aflat în poziție deschisă, ceea ce indică faptul că aburul încă circula către sistemul de generare a electricității. Acest lucru s-a datorat echipei de ingineri condusă de Joseph Bell, care a rămas la post pentru a alimenta cazanele cu cărbune și a menține luminile aprinse.

Toți au murit în dezastru, însă acțiunile lor eroice au salvat multe vieți, a subliniat Parks Stephenson.

„Au ținut luminile și curentul pornite până în ultima clipă, pentru a le da timp membrilor echipajului să lanseze bărcile de salvare cu un minim de vizibilitate, nu în întuneric total,” a spus el pentru BBC. „Au ținut haosul la distanță cât au putut, iar tot acest sacrificiu este, într-un fel, simbolizat de acel robinet de abur deschis, rămas acolo pe pupa.”

O nouă simulare oferă și mai multe perspective asupra scufundării

Aceasta folosește un model structural detaliat al navei, bazat pe planurile originale ale Titanicului, precum și informații despre viteză, direcție și poziție, pentru a estima avariile provocate de impactul cu aisbergul.

„Am folosit algoritmi numerici avansați, modelare computațională și capacități de supercomputing pentru a reconstrui scufundarea Titanicului”, a explicat profesorul Jeom-Kee Paik, de la University College London, care a condus cercetarea.

Simularea arată că, deși coliziunea a fost una oblică, aceasta a provocat o serie de perforații într-o zonă îngustă a carenei.

Titanicul era considerat imposibil de scufundat, fiind proiectat să plutească chiar dacă patru dintre compartimentele etanșe erau inundate. Însă simularea arată că daunele provocate de aisberg s-au extins pe șase compartimente.

„Diferența dintre scufundarea Titanicului și supraviețuirea sa constă în niște margini fine – găuri de dimensiunea unei coli de hârtie,” a spus Simon Benson, lector asociat în arhitectură navală la Universitatea din Newcastle. „Problema este că aceste găuri mici se întind pe o lungime mare a navei, iar apa se infiltrează lent dar sigur prin fiecare dintre ele, inundând compartimentele până când acestea se revarsă și întreaga navă se scufundă.”

Din păcate, aceste daune nu pot fi observate în scanare, deoarece partea inferioară a provii este acoperită de sediment.

Tragedia umană a Titanicului este încă vizibilă.Pe fundul oceanului sunt împrăștiate obiecte personale ale pasagerilor. Scanarea oferă indicii noi despre acea noapte rece din 1912, dar va fi nevoie de ani de zile pentru ca experții să analizeze fiecare detaliu al replicii 3D.

„Ea ne spune poveștile doar puțin câte puțin,” a spus Parks Stephenson. „De fiecare dată ne lasă dornici de mai mult.”