Pentru cei mai mulți dintre noi, viespile sunt niște insecte enervante, ba chiar înfricoșătoare. Însă o cercetătoare britanică vrea să schimbe radical această percepție.
O ură străveche le urmărește: Aristotel le-a considerat „lipsite de trăsăturile extraordinare” ale albinelor, iar până și Charles Darwin mărturisea, la șase luni după publicarea Originii speciilor, că era tulburat de familia Ichneumonidae, viespi parazite care își depun ouăle în corpul altor insecte.
„Nu mă pot convinge că un Dumnezeu binefăcător și atotputernic ar fi creat intenționat Ichneumonidae,” scria el prietenului său Asa Gray.
Astăzi, Seirian Sumner, profesor de ecologie comportamentală la University College London, vrea să arate că viespile sunt mai mult decât niște insecte enervante la un picnic.
Și-a dedicat cariera studierii lor, a scris o carte, iar pe Instagram e cunoscută simplu drept „waspprof”. Recent, a participat la inaugurarea expoziției World of Wasps la Grant Museum of Zoology din Londra, care își propune să „dezvăluie viețile ascunse ale viespilor”.
Sumner a enumerat, pentru CNN, cinci motive pentru care ar trebui să iubim viespile la fel de mult ca ea.
Controlori naturali ai dăunătorilor
„Viespile sunt controlorii naturali ai dăunătorilor. O lume fără viespi ar însemna că am fi tentați să folosim mai multe substanțe chimice pentru a controla populațiile altor insecte și vietăți care nu ne plac: omizi, afide, păianjeni, gândaci – spuneți-le cum vreți – există o specie de viespe care le vânează. Așadar, viespile sunt prădători de vârf extrem de importanți în reglarea acestor populații de insecte din ecosistem”, explică cercetătoarea.
La fel de bune polenizatoare ca albinele
„Albinele înțeapă și totuși le tolerăm pentru că știm ce fac. Înțelegem că sunt importante pentru ecosisteme ca polenizatori. Viespile sunt la fel de importante. La fel ca albinele, ele vizitează florile pentru a obține nectar. Deși vânează, prada este pentru puii lor, nu pentru adulți. Ele trebuie să obțină nutrienți de undeva, iar aceștia vin din nectar, exact ca în cazul albinelor”, adaugă Seirian Sumner.
Potențiale medicamente
Unele veninuri de viespe ar putea fi, potențial, un remediu împotriva cancerului. De altfel, un studiu a arătat că o viespe braziliană poate ucide celulele canceroase fără a afecta celulele sănătoase din jur.
„Viespile au, de asemenea, multe antibiotice în veninul și pe corpul lor, pe care le folosesc pentru a menține prada lipsită de boli. Ar trebui să începem să explorăm mecanismele microbiene de apărare pe care le au viespile”, mai spune ea.
Surse de hrană surprinzătoare
Totodată, viespile sunt o sursă populară de hrană pentru oameni în întreaga lume.
„În special în Asia, oamenii adoră să mănânce viespi. Fierb larvele sau usucă pupele prin congelare, le amestecă cu puțin chili – nimic nu e mai bun. Sunt foarte bogate în proteine, sărace în grăsimi și există chiar comunități care cresc viespi pentru a produce suficient din aceste larve suculente și uimitoare, pentru că reprezintă o sursă de hrană extrem de importantă”, adaugă cercetătoarea.
Maeștri în fabricarea hârtiei
De la ea mai aflăm că viespile sunt adevărați maeștri în fabricarea hârtiei, și există ideea că noi am învățat să facem hârtie urmărindu-le pe ele.
„Cei mai mulți oameni au văzut o viespe cum adună puțină scoarță de copac de pe un ciot sau un stâlp de gard. O amestecă cu saliva și o netezesc, transformând-o într-o hârtie subțire și frumoasă, cu care construiesc colonii uriașe, de mărimea unei mingi de fotbal.
Hârtia din interiorul acestor cuiburi este cu adevărat remarcabilă. Există trei tipuri diferite. La exterior, ai un înveliș construit rapid și simplu. În interior, se află fagurii, rezistenți dar ușori, ca etajele unui zgârie-nori. Iar fagurii sunt susținuți de un al treilea tip de hârtie, foarte puternică și elastică. Dacă încerci să o rupi cu mâna, pur și simplu nu poți. Toate acestea, în interiorul unui singur cuib de viespi”, explică Seirian Sumner.
Bonus: Lecții de altruism
„(Viespea de hârtie Polistes) este ca versiunea insectă a suricatului. Spre deosebire de viespile galbene și de albinele melifere, unde indivizii sunt predestinați din dezvoltare să devină regine sau lucrătoare, aceste viespi, când eclozează ca adulți, au toate opțiunile deschise.
Pot fi regine, pot fi lucrătoare, pot începe viața ca lucrătoare și apoi să devină regine. Este exact ca într-o colonie de suricate, unde există indivizi reproducători și alții nerereproducători, care stau de pază sau ies la hrănit. Toată lumea ajută, și exact asta fac și aceste viespi.
Ne ajută să înțelegem evoluția altruismului, de ce un individ ar renunța la propria șansă de reproducere pentru a ajuta altul să se reproducă. Aceste viespi au fost extrem de importante pentru a înțelege de ce animalele aleg să trăiască în grupuri”, mai spune cercetătoarea.
Ştiri video recomandate
