O mănăstire creștină din secolele IV-VI a fost descoperită în Egipt. Are 2000 de metri pătrați, iar pereții sunt groși de un metru

Ministerul Turismului și Arheologiei din Egipt a anunțat că a descoperit ruinele unei clădiri monahale datând din primele secole ale creștinismului, în zona Wadi El-Natrun, unul dintre cele mai importante centre ale monahismului timpuriu din Egipt și din lume.

Descoperirea a fost realizată de o misiune arheologică egipteană comună, formată din specialiști ai Consiliului Suprem al Antichităților și ai Facultății de Arheologie din cadrul Universității din Cairo. Potrivit comunicatului oficial, edificiul datează din perioada cuprinsă între secolele al IV-lea și al VI-lea d.Hr.

Oficialii egipteni spun că această descoperire reprezintă un moment important pentru înțelegerea evoluției vieții monahale timpurii, oferind noi informații despre organizarea arhitecturală a uneia dintre primele mănăstiri ridicate în această regiune cu valoare religioasă și istorică excepțională.

‹ ›

Clădirea descoperită are o suprafață de aproximativ 2.000 de metri pătrați și este construită din cărămidă de lut.

Pereții exteriori au o grosime de până la un metru, în timp ce pereții interiori măsoară între 60 și 70 de centimetri. Înălțimea zidurilor păstrate este cuprinsă între 1,80 și 2,20 metri.

Potrivit arheologilor, edificiul are o curte centrală deschisă, în jurul căreia sunt dispuse mai multe unități arhitecturale. Printre acestea sunt camerele călugărilor, de forme pătrate și dreptunghiulare, precum și o serie de spații de serviciu în partea de vest a clădirii, inclusiv bucătării, cuptoare și zone pentru depozitare.

Săpăturile au dus și la descoperirea mai multor morminte în interiorul clădirii. Acestea conțin oseminte umane care ar putea aparține călugărilor mănăstirii, sugerând legătura strânsă dintre viața monahală și practicile funerare din acea perioadă.

Studiile arhitecturale au arătat că în construcție au fost folosite mai multe tipuri de acoperișuri, inclusiv bolți și cupole din cărămidă de lut. Pereții erau acoperiți cu un strat de tencuială albă și decorați cu picturi murale reprezentând cruci, palmieri și motive botanice și geometrice.

Arheologii au găsit și mai multe inscripții copte, inclusiv nume ale călugărilor care au locuit în mănăstire, dar și texte religioase care invocă mila și iertarea. Aceste descoperiri contribuie atât la datarea clădirii, cât și la înțelegerea vieții cotidiene a comunității monahale.

Ministrul egiptean al Turismului și Arheologiei, Sherif Fathy, a salutat descoperirea și a declarat că aceasta aduce o contribuție importantă la înțelegerea originilor monahismului în Egipt, de unde această tradiție s-a răspândit ulterior în alte părți ale lumii. El a subliniat că Wadi El-Natrun rămâne unul dintre cele mai importante centre spirituale și istorice ale Egiptului, iar noua descoperire îi consolidează poziția pe harta turismului religios și cultural internațional.

Ministrul a mai arătat că autoritățile egiptene doresc să includă siturile arheologice copte în circuite turistice integrate, în special în cadrul traseului dedicat Pelerinajului Sfintei Familii, pentru a diversifica oferta turistică și a pune mai bine în valoare patrimoniul egiptean.

La rândul său, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, Hisham Laithi, a declarat că această descoperire face parte din eforturile continue ale ministerului de a scoate la lumină și de a conserva patrimoniul îngropat, subliniind că siturile copte au primit o atenție tot mai mare în ultimii ani.

Președintele Universității din Cairo, Mohamed Sami Abdel Sadiq, a afirmat că descoperirea a fost realizată exclusiv de specialiști egipteni, cu ajutorul celor mai moderne metode științifice de excavare, în cadrul unei cooperări strânse cu Ministerul Turismului și Arheologiei. Decanul Facultății de Arheologie, Mohsen Saleh, a precizat că echipa a pregătit un plan complet pentru documentarea și conservarea clădirii, în conformitate cu cele mai noi standarde științifice și cu specificul materialelor de construcție din lut.

Șeful sectorului pentru antichități islamice și copte, Zia Zahran, a explicat că edificiul reprezintă un model aproape complet al construcțiilor monahale timpurii, păstrând majoritatea elementelor sale arhitecturale.