Nemţii poartă pe umeri blestemul greu al Holocaustului. Însă nu au fost singurii care şi-au murdărit mâinile cu sângele nevinovat al evreilor şi minorităţilor etnice.
Şi în România, zeci de mii de evrei şi-au găsit sfârşitul în gropile comune, găsind moartea ca pe o eliberare de sub mâna de fier a atacatorilor lor. Astfel, pe paginile istoriei noastre stă scris sângerosul eveniment de la Iaşi, în care au murit peste 13.000 de evrei sub comanda dură a unui conducător nemilos.
Pogromul de la Iaşi din 27 iunie 1941 şi până pe 29 iunie 1941 a fost unul din cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, iniţiat de generalul Ion Antonescu.
Încă înainte de 22 iunie 1941, în cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnică, sub numele de cod Antisemitismul activ și „Curățirea terenului” au fost luate în România o serie de măsuri cu caracter antisemit. În ședinţa din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian, viceprim-ministrul și ministrul de externe Mihai Antonescu s-a adresat miniștrilor: „Așa că vă rog să fiți implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici... Cu riscul de a nu fi înțeles de unii tradiţionalişti care mai pot fi printre dv., eu sunt pentru migrarea forţată a întregului element evreu din Basarabia și Bucovina, care trebue zvârlit peste graniţă... Veţi fi fără milă cu ei. Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuire națională... Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari... Îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că nu există lege... Deci, fără forme, cu libertate completă”.
Jandarmeria a primit ordinul de curățire a terenului cu trei-patru zile înainte de 21 iunie 1941, în trei locuri diferite din Moldova: Roman, Fălticeni și Galați. Inspectorul general al jandarmeriei, generalul Constantin (Piki) Vasiliu, a declarat în fața subofițerilor și ofițerilor de jandarmi la Roman că „prima măsură pe care sunt datori s-o aducă la îndeplinire va fi aceea de curățire a terenului, prin care se înțelege: exterminarea pe loc a tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecților...”, etc.
Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenția jandarmilor săi că „trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși pentru nația română".
Autoritățile române (poliție, jandarmi, membri ai serviciului român de siguranță), cu concursul unei părți a locuitorilor orașului, au comis crime și jafuri asupra evreilor din Iași. Mii dintre aceștia au fost uciși în casele lor și pe stradă, alte mii au fost arestați și duși la sediile poliției.
"Au intrat în casa noastră, urlând și jefuindu-ne toate bunurile. Ne-au poruncit să ieșim cu toții din casă, inclusiv mama și surorile mele. Am ajuns la secția de poliție și pe drum am văzut cum oamenii erau bătuți și cadavre de evrei erau înșirate pe străzi. (...) Ne-au îngrămădit în trenuri (...) nu știam ce avea să se întâmple (...) credeam că ar fi și dat foc vagoanelor dacă nu le-ar fi fost teamă să distrugă locomotiva. ..Timp de cinci zile ne-am sufocat în trenul supraaglomerat. Majoritatea oamenilor au murit în vagon (...) dormeam pe cadavre(...) ” —Mărturia lui Lazăr Rozin (14 ani), arhivele de la Yad Vashem, grupul de înregistrări 0,33, dosarul 7211.
