O tânără scriitoare din SUA și-a propus ca, timp de o săptămână, indiferent ce i s-ar întâmpla, să nu se plângă și să nu spună absolut nimic negativ.
„Mă consider o persoană optimistă. Lucrurile nu merg întotdauna așa cum mi-aș dori eu, dar încerc mereu să văd partea plină a paharului. Însă în ciuda eforturilor mele, problemele cu care mă confrunt mi-au afectat calitatea vieții și m-au făcut să nu văd întotdeauna lucrurile bune care se întâmplă în jurul meu.
Când sunt acasă, fac ce îmi place, adică scriu pentru website-uri și reviste. Îmi doresc să public un roman și sunt deseori frustrată de „marile provocări” ale vieții. Adică mi-e frică că nu voi reuși niciodată ceea ce mi-am propus, îmi displace instabilitatea financiară generată de faptul că nu am un salariu stabil și că trebuie să-mi găsesc mereu joburi noi. Dar și provocările mai mici ale vieții îmi dau mari bătăi de cap. De exemplu, sunt nevoită să locuiesc într-un apartament infestat cu gândaci și furnici, fără aer condiționat. Și vara asta a fost foarte călduroasă... (...)
Da, e super enervant, când stau pe canapea și încerc să scriu, să simt cum mi se urcă furnicile pe picioare. Dar săptămâna asta, am decis să nu las aceste problemuțe să-mi afecteze atitudinea față de viață. Am jurat că nu o să spun nimic negativ timp de șapte zile. (...)
Am început într-o vineri dimineață. În timp ce lucram la corectarea unui manuscris, am primit un mail de la agentul meu. Mi-am terminat cafeaua și am intrat la duș. Am simțit cum mi se urcă ceva pe picioare. Furnici. Erau peste tot. Am dat coșul de gunoi la o parte și am le-am stropit cu lichid de curățat.
Am reușit în cele din urmă să fac duș și m-am îmbrăcat. Trebuia să ies la cumpărături. Dar apoi am simțit ceva pe spate – ÎNCĂ O FURNICĂ. M-am scuturat bine și mi-am luat laptopul. Schimbare de planuri. Astăzi voi lucra de la cafenea.
Nu mi-am sunat soțul să mă plâng, așa cum fac de obicei.
La finalul zilei, am realizat că am reușit să fac mai multă treabă decât aș fi făcut dacă stăteam acasă. Am fost mai productivă. Am lucrat fără oprire timp de 4 ore, lucru care rar se întâmplă acasă, unde sunt distrată de diverse treburi pe care trebuie să le fac. (...)
Pe măsură ce experimentul meu continua, m-am intrebat ce m-a determinat să fiu o persoană optimistă. Și nu mă refer aici la experiențele mele din ultimele luni.
Nu am copilărit alături de familia mea, ci am fost crescută de asistenți maternali. Am avut multe probleme înainte să fiu luată în grijă de o profesoră care ulterior m-a și adoptat. (...)
Timp de șapte zile, am încercat să transform sentimentele și situațiile negative în unele pozitive. Asta m-a făcut să am o dispoziție mai bună, să fiu mai productivă, mai motivată, să fac mai multă mișcare. Și, cel mai important, m-a făcut să fiu recunoscătoare pentru toate lucrurile bune din viața mea”, a concluzionat scriitoarea.
Sursă: hellogiggles.com
