Mulți oameni ezită să mănânce ton din cauza mercurului. Miguel Ángel Lurueña, expert în siguranță alimentară, a explicat cât de reală este această problemă, scrie telecinco.es.
Trebuie să ne îngrijoreze mercurul?
Tonul este „regele” conservelor de pește. În Spania, de exemplu, se consumă anual aproximativ 100 de milioane de kilograme. Spre comparație, următoarea cea mai populară conservă, cea de midii, ajunge la doar 14 milioane de kilograme. Totuși, îngrijorările legate de mercur devin tot mai frecvente.
Ce este mercurul și cum ajunge în pește?
Mercurul este un metal greu prezent în sol și apă. El poate proveni din surse naturale (erupții vulcanice, eroziunea rocilor) sau din activități umane (arderea combustibililor fosili, minerit, industrie).
Forma cea mai periculoasă este metilmercurul, care se acumulează în țesuturile grase și urcă pe lanțul trofic. Astfel, peștii mari și grași — aflați în vârful piramidei alimentare — ajung să aibă cele mai mari concentrații.
De ce este periculos?
Metilmercurul afectează în special sistemul nervos central în dezvoltare, fiind riscant pentru fetuşi și copiii mici. Poate influența și greutatea corporală, motricitatea, auzul și chiar sistemul imunitar.
Mercurul nu poate fi eliminat complet din mediu, așa că autoritățile stabilesc limite legale pentru a garanta că nivelul său în pește rămâne sigur. Peștele capturat este analizat, iar produsele care depășesc aceste limite nu pot ajunge pe piață.
Recomandările oficiale
Concluzia Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) este clară: beneficiile consumului de pește depășesc riscurile, datorită aportului nutritiv. Totuși, există recomandări speciale:
-
Copiii sub 10 ani, femeile însărcinate, cele care pot rămâne însărcinate și mamele care alăptează: trebuie să evite speciile cu cel mai mare conținut de mercur (rechin, pește-spadă, știucă, ton roșu).
-
Copiii între 10 și 14 ani: pot consuma aceste specii doar ocazional, maxim 120 g pe lună.
Ce se întâmplă cu tonul la conservă?
Restricțiile privesc doar tonul roșu (Thunnus thynnus) — o specie scumpă, de mari dimensiuni, care acumulează mult mercur.
În conserve, în schimb, se folosește ton galben (Thunnus albacares) sau ton alb/bonito (Thunnus alalunga), specii mai mici, care acumulează mult mai puțin mercur.
-
Nivel mediu de mercur detectat: 0,3 mg/kg, adică de peste 3 ori mai mic decât limita legală europeană de 1 mg/kg.
-
O conservă obișnuită (52 g) aduce aproximativ 15,6 micrograme de mercur.
-
Limita săptămânală tolerată pentru un adult de 70 kg este de 112 micrograme.
Cu alte cuvinte, un adult ar trebui să mănânce aproximativ 7 conserve de ton pe săptămână pentru a depăși pragul de siguranță. Totuși, nutriționiștii recomandă moderație și, mai ales, precauție pentru categoriile vulnerabile.
Ştiri video recomandate
