O nouă analiză asupra fosilelor unui exemplar de Archaeopteryx de dimensiunea unui porumbel, din colecţia Field Museum din Chicago, dezvăluie o serie de caracteristici necunoscute anterior ale celei mai vechi păsări cunoscute, printre care noi informaţii despre penaj, membrele superioare, membrele inferioare şi capul acestei păsări, transmite miercuri Reuters, potrivit Agerpres.
Fosila păsării primitive, examinată prin scanări la computerul tomograf
Specimenul, descoperit în sudul Germaniei, este una dintre cele mai complete şi mai bine conservate fosile de Archaeopteryx dintre cele 14 astfel de exemplare descoperite din 1861 şi până în prezent. Descoperirea primei fosile de Archaeopteryx, un animal care îmbină caracteristicile de reptilă cu cele de pasăre, a provocat senzaţie în epocă, oferind susţinere teoriei naturalistului britanic Charles Darwin cu privire la evoluţie şi arătând că păsările se trag din dinozauri.
Noul studiu, realizat prin examinarea fosilei de la muzeul din Chicago folosind lumină UV pentru a evidenţia urmele de ţesuturi moi şi respectiv prin scanări la computerul tomograf pentru a observa detalii minuscule rămase imprimate în patul de rocă, arată că 164 de ani mai târziu încă sunt multe lucruri ce pot fi aflate despre această pasăre primitivă care zbura pe cerul Jurassicului în urmă cu 150 de milioane de ani.
Cercetătorii au identificat trăsături anatomice care indică faptul că, deşi Archaeopteryx era capabilă să zboare, aceste animale îşi petreceau probabil cea mai mare parte a timpului la sol şi puteau să se caţere în copaci.
Oamenii de ştiinţă: păsările ar fi evoluat din mici dinozauri cu pene
Paleontologii au identificat pentru prima oară pe o fosilă de Archaeopteryx prezenţa unui penaj terţial specializat pe ambele aripi. Acest penaj aflat sub primele două straturi de pene ale aripilor era ataşat de osul alungit al humerusului, pe partea superioară a membrelor superioare. Păsările ar fi evoluat din mici dinozauri cu pene, care nu aveau însă penaj terţial. Descoperirea acestor pene pe o fosilă de Archaeopteryx, conform cercetătorilor, sugerează că acest tip de penaj, prezent la numeroase păsări din prezent, a evoluat special pentru adaptarea la zbor.
"Pentru a genera portanţă, suprafaţa aerodinamică trebuie să fie continuă cu corpul. Astfel, pentru ca zborul bazat pe aripi acoperite cu penaj să poată evolua, dinozaurii au trebuit să acopere partea superioară a membrelor superioare cu acest tip de penaj, aşa cum vedem la Archaeopteryx", a declarat paleontologul Jingmai O'Connor de la Field Museum, coordonatorul studiului publicat miercuri în jurnalul Nature.
Archaeopteryx, cercetat de oamenii de ştiinţă de aproape două secole
"Deşi am studiat Archaeopteryx de peste 160 de ani, foaret multe informaţii de bază sunt încă neclare. Era o pasăre? Putea zbura? Prezenţa terţialelor sprijină interpretarea că răspunsul la aceste două întrebări este «Da»", a dezvăluit Jingmai O'Connor.
Specimenul delicat, conservat în trei dimensiuni, nu aplatizat, precum multe fosile, a fost pregătit cu meticulozitate pentru a proteja rămăşiţele de ţesut moale, care strălucesc sub lumina ultravioletă.
Păsările sunt singurii membri ai liniei dinozaurilor care au supravieţuit unei extincţii în masă de acum 66 de milioane de ani, cauzată de un asteroid care a lovit Pământul. Archaeopteryx se lăuda cu trăsături reptiliene, cum ar fi dinţi, o coadă lungă şi osoasă şi gheare pe membrele superioare, alături de trăsături asemănătoare păsărilor, cum ar fi aripi acoperite cu pene mari, asimetrice.
Ţesutul moale al degetelor de la membrele inferioare pare să fi fost adaptat pentru a petrece o mare parte din viaţă pe sol, în concordanţă cu capacităţile limitate de zbor pe care se crede că le avea Archaeopteryx.
"Asta nu înseamnă că nu se putea urca în copaci. Încă putea face asta destul de bine. Dar ideea este că, probabil imediat după momentul apariţiei zborului, Archaeopteryx îşi petrecea încă cea mai mare parte a timpului pe sol", a declarat co-autorul studiului, Alex Clark, doctorand în biologie evolutivă la Universitatea din Chicago şi la Field Museum.
Ţesutul moale de pe membrele superioare sugerează că primul deget şi cel de-al treilea erau mobile şi puteau fi folosite pentru căţărat.
Archaeopteryx avea craniul imobil, susţin experţii
O examinare a gurii lui Archaeopteryx a confirmat că această pasăre arhaică avea craniul imobil, spre deosebire de multe păsări din prezent. Chiar şi aşa, existau dovezi scheletice ale primelor etape ale evoluţiei unei caracteristici care permite ciocului să se mişte independent de cutia cerebrală, aşa cum se vede la păsările moderne.
Fosila de la Chicago posedă singura coloană vertebrală completă de Archaeopteryx, inclusiv două vertebre minuscule la vârful cozii, care arată că avea 24 de vertebre, cu una mai mult decât se credea anterior.
Muzeul a anunţat anul trecut achiziţia fosilei, despre care a spus că s-a aflat în posesia unor colecţionari privaţi din momentul descoperirii sale, cândva la sfârşitul anilor 1980.
"Acest specimen este, fără îndoială, cel mai bun Archaeopteryx găsit vreodată şi învăţăm o mulţime de lucruri noi de la el", a mai explicat paleontologul Jingmai O'Connor.
"Consider că Archaeopteryx este cea mai importantă specie fosilă din toate timpurile. La urma urmei, este icoana evoluţiei, iar evoluţia este conceptul unificator al ştiinţelor biologice. Archaeopteryx nu este doar cea mai veche pasăre fosilă cunoscută, păsările fiind astăzi cea mai de succes linie de vertebrate terestre, ci este şi specia care demonstrează că păsările sunt dinozauri vii", a mai susţinut O'Connor.
Ştiri video recomandate
