
Fragmente osoase descoperite într-o peșteră antică din Spania ar putea aparține celui mai vechi chip uman cunoscut din vestul Europei, susțin cercetătorii. Rămășițele fosilizate includ partea stângă a obrazului și maxilarul superior al unui adult dintr-o specie umană dispărută, care a trăit și a murit pe peninsula Iberică acum între 1,1 și 1,4 milioane de ani, relatează The Guardian.
Această descoperire sugerează că în perioada Pleistocenului timpuriu cel puțin două specii timpurii de oameni populau regiunea, când peștera era înconjurată de păduri umede, bogate în faună și traversate de râuri și pâraie.
„Acest studiu introduce un nou personaj în povestea evoluției umane în Europa”, a declarat Dr. Rosa Huguet de la Universitatea Rovira i Virgili din sudul Cataloniei, care a contribuit la descoperirea fosilelor în peștera Sima del Elefante („Groapa Elefantului”), situată în apropierea sitului Atapuerca, din Burgos.
Primele populații umane au ajuns în Eurasia din Africa acum cel puțin 1,8 milioane de ani, dovadă fiind cinci cranii descoperite în Dmanisi, Georgia, datând din acea perioadă. Acestea sunt atribuite speciei Homo erectus, prima specie umană timpurie care a părăsit continentul african.
Cum arăta „Pink”
Până acum, cele mai vechi rămășițe umane din vestul Europei erau fragmente de maxilar și dinți descoperite tot la Sima del Elefante, datând între 1,1 și 1,2 milioane de ani. Alte fosile umane, mai recente, de aproximativ 800.000 de ani, au fost găsite în apropiere, în peștera Gran Dolina („Groapa Uriașului”). Acestea au prezentat trăsături distincte, ceea ce i-a determinat pe cercetători să le clasifice drept o specie separată, denumită Homo antecessor, adică „omul pionier”.
Într-un studiu publicat în revista Nature, echipa spaniolă de cercetători afirmă că noile fosile sunt mai primitive decât Homo antecessor, dar seamănă cu Homo erectus. Din cauza incertitudinii privind clasificarea exactă, cercetătorii au propus denumirea provizorie Homo affinis erectus, indicând astfel relația apropiată dintre acest specimen și omul timpuriu.
Pe lângă denumirea științifică, cercetătorii au botezat informal fosila „Pink”, inspirându-se din trupa Pink Floyd. Albumul trupei The Dark Side of the Moon se traduce în spaniolă ca „La cara oculta de la luna” („Fața ascunsă a lunii”), iar „cara oculta” poate fi interpretat și ca „față ascunsă” – o referire la cel mai vechi chip uman descoperit în vestul Europei.
Dr. María Martinón-Torres, directorul Centrului Național de Cercetare a Evoluției Umane din Burgos, a explicat că, spre deosebire de Homo antecessor, „Pink” avea o structură nazală mai plată, în timp ce Homo antecessor prezenta trăsături mai moderne, inclusiv oase nazale proeminente, similare cu cele ale Homo sapiens.
Chris Stringer, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a descris fosila drept „o descoperire extrem de importantă”. Într-un studiu din 2023, Stringer și colegii săi au identificat o perioadă de răcire extremă a climei, acum aproximativ 1,1 milioane de ani, care ar fi putut determina migrarea timpurie a populațiilor umane din vestul Europei. Acest lucru ar putea explica de ce, ulterior, în Sima del Elefante a fost descoperită o altă populație umană.
Excavațiile din peșteră oferă o imagine detaliată a mediului de acum peste 1,1 milioane de ani: pășuni și păduri bogate în stejari, pini, ienupăr și aluni, străbătute de râuri. Regiunea era populată de șoareci de apă, hipopotami, bizoni și cerbi. De asemenea, arheologii au descoperit unelte din cuarț și silex, alături de oase de animale cu urme de tăiere, indicând practici de măcelărit.
Un detaliu fascinant despre stilul de viață al locuitorilor din Sima del Elefante este vizibil pe un dinte din fosila „Pink”, unde cercetătorii au identificat un șanț transversal, probabil cauzat de utilizarea unui scobitor rudimentar.
„Aceasta este încă o piesă a puzzle-ului care ne ajută să înțelegem primii europeni”, a declarat Dr. José María Bermúdez de Castro, co-director al Proiectului Atapuerca. „Acum știm că această primă specie avea trăsături asemănătoare cu Homo erectus, însă rămășițele descoperite la Sima del Elefante prezintă o combinație unică de caracteristici. Este necesar să găsim mai multe fosile în alte situri contemporane pentru a trage concluzii mai solide despre identitatea acestei specii.”