Fosile unor anaconda, descoperite în regiunea Urumaco, aflată în nord-vestul Venezuelei, rescriu istoria şerpilor. Testele făcute de oamenii de ştiinţă au arătat că oasele acestei uriaşe reptile datează de aproape 12,4 milioane de ani, a relatat Greek Reporter. Descoperirea oferă cele mai vechi dovezi cunoscute ale acestor șerpi masivi și îi ajută pe cercetători să înțeleagă momentul în care au atins dimensiunile lor impresionante. Specialiştii susţin că ei nu s-au micșorat niciodată.
Conform sursei citate, o echipă de cercetători condusă de Universitatea din Cambridge a studiat 183 de vertebre fosilizate aparținând a cel puțin 32 de anaconde diferite. Cercetarea a arătat că acești șerpi își dezvoltaseră deja dimensiunea corporală mare în perioada Miocenului Mijlociu și au rămas aproximativ la aceeași mărime de atunci.
Andrés Alfonso-Rojas, cercetător doctorand în zoologie la Universitatea Cambridge și autorul principal al studiului, a declarat că descoperirile au fost neașteptate.
? Fossil discovery alert: Giant anaconda bones found in Venezuela date back 12.4 million years! ? Researchers say these prehistoric snakes reached massive sizes early—and never shrank.#Anaconda #Fossils #Venezuela #Paleontology #ScienceNews #Miocene #SnakeFacts pic.twitter.com/XniDrJ0Cdt
— Tom Marvolo Riddle (@tom_riddle2025) December 2, 2025
Jurnaliştii de la Greek Reporter au mai scris că în studiu a fost inclusă şi actuala anacondă verde, una dintre cele mai apropiate rude în viață, care rămâne și astăzi cea mai grea specie de șarpe existentă.
Anacondele uriașe antice măsurau peste 5 metri
Oamenii de știință au folosit o combinație de măsurători ale fosilelor și o metodă cunoscută sub numele de "reconstrucție a stării ancestrale" pentru a estima dimensiunea acestor șerpi preistorici. Această tehnică compară trăsăturile animalelor vii pentru a proiecta caracteristicile rudelor lor străvechi. Pe baza analizei, anacondele timpurii măsurau aproximativ 5,2 metri în lungime.
Oasele au fost excavate dintr-un sit bogat în fosile din Urumaco, o regiune cunoscută pentru conservarea faunei sălbatice antice, în ciuda provocărilor pe care le implică formarea fosilelor în climate tropicale.
Majoritatea șerpilor, inclusiv anacondele, trăiesc în medii în care căldura, umiditatea și solurile acide distrug rapid rămășițele. Acest lucru face ca exemplarele bine conservate, precum cele din Venezuela, să fie deosebit de valoroase pentru studiul științific.
Oasele de anacondă din Venezuela oferă indicii rare despre evoluție
Cercetătorul Andrés Alfonso-Rojas și echipa lui anticipaseră că anacondele timpurii ar fi fost semnificativ mai mari din cauza temperaturilor globale mai ridicate din timpul Miocenului, posibil ajungând până la opt metri.
Totuși, nu a fost găsită nicio astfel de dovadă, iar înregistrările fosile sugerează că dimensiunea maximă fusese deja atinsă la acea vreme.
Studiul evidențiază, de asemenea, că anacondele au dezvoltat gigantism în aceeași perioadă ca și alte reptile mari din regiune, inclusiv caimanul Purussaurus, de 12 metri lungime, și țestoasa gigantică de apă dulce Stupendemys.
În timp ce aceste specii au dispărut în cele din urmă și au fost înlocuite de rude mai mici, anacondele au continuat să supraviețuiască la dimensiunile lor mari.
Spre deosebire de alte animale din zonele umede din nordul Americii de Sud, anacondele nu s-au micșorat pe măsură ce clima s-a răcit după Miocen. Alfonso-Rojas consideră că dimensiunea lor inițială ar fi putut fi determinată de condițiile calde și de prada abundentă din ecosistemele umede răspândite. Cu toate acestea, motivul pentru care au rămas atât de mari rămâne neclar.
Oamenii de știință consideră că noi descoperiri de fosile, provenite din epoci ulterioare, ar putea explica de ce anacondele și-au păstrat dimensiunea, spre deosebire de alte reptile gigantice care au dispărut.