Pentru mulți, ideea de a lucra zilnic într-un cimitir este una greu de dus. Pentru Jonny Yaxley, este locul în care a învățat cel mai mult despre viață. De peste 20 de ani, sapă morminte și participă la înmormântări, iar experiența l-a convins de un singur lucru. Simplu, de altfel, dar de care ne uităm când ne luăm cu viața: moartea nu te face morbid, ci te obligă să nu mai amâni lucrurile importante. Anul trecut, el a primit premiul pentru „cel mai bun gropar al anului”.
› Vezi galeria foto ‹
Nu multă lume poate spune că locul în care se simte cel mai bine este un cimitir. Pentru Jonny Yaxley, însă, acesta chiar este „locul fericit”. Nu pentru că moartea i-ar fi devenit banală, ci pentru că, paradoxal, lucrând zilnic cu ea, a învățat cât de fragilă și de prețioasă este viața, scrie The Guardian.
Jonny nu și-a dorit niciodată să devină gropar. „Nu e visul nimănui din copilărie”, spune el. Lucra ca grădinar contractual pentru autoritățile locale din Oxfordshire, iar printre sarcinile lui se număra și îngrijirea cimitirelor. De acolo, lucrurile au curs firesc: a primit oferta de a săpa morminte.
La început, a fost greu.
„Mi s-a părut copleșitor. Eram responsabil de săparea gropii, trebuia să fiu prezent la slujba de înmormântare și apoi să astup mormântul. Era o responsabilitate uriașă”, își amintește el.
Tocmai își pierduse bunica și, la primele înmormântări, stătea cu un nod în gât. De atunci, spune că a tratat fiecare mormânt ca și cum ar fi fost pentru cineva din familia lui: „Pentru prima dată, am simțit că munca mea chiar contează.”
„Mulți oameni cred că meseria mea trebuie să mă facă morbid. Eu cred exact opusul: mă face să apreciez viața cu adevărat” – Jonny Yaxley
În timp, și-a deschis propria afacere și a început să lucreze pentru un cimitir natural numit Leedam – 40 de hectare de pajiște și pădure, unde nu există pietre funerare. În locul lor, sunt plantați copaci.
„Este incredibil de liniștit și de frumos în orice anotimp. Înțeleg perfect de ce oamenii vor să-și petreacă eternitatea acolo”, crede el.
Jonny spune că se simte norocos că are un rol atât de important la finalul vieții cuiva. Uneori, îi cunoaște pe membrii familiei înainte de înmormântare și află cine a fost persoana care urmează să fie îngropată.
„Îmi place să mă gândesc la ei în timp ce le sap locul de odihnă. Sună poate siropos, dar eu o văd ca pe ultima dată când îi așez la somn” – Jonny Yaxley, gropar
O mare parte din groapă este săpată cu utilaje, pentru că pământul este dur, dar ultimele detalii le face mereu manual.
„Pun pe fundul gropii iarbă proaspăt tăiată sau frunze, în funcție de anotimp, ca să nu arate prea rece, prea dur”, explică el.
De-a lungul a 20 de ani, Jonny a îngropat peste 1.000 de oameni. Unele înmormântări i-au rămas adânc în memorie. Una a fost a unui fan Star Wars, al cărui cortegiu funerar a fost condus de actori costumați în stormtrooperi, soldații de elită ai Imperiului Galactic din universul Star Wars.
Alta, mult mai grea, a fost a unei femei care a vrut să ajute la astuparea mormântului fiului ei de trei ani, mort subit.
„Nu credeam că va putea face asta. Dar mi-a spus: «Am avut grijă de copilul ăsta timp de trei ani. Nu pot pleca acum». Am vorbit despre băiețel în timp ce aruncam pământul împreună. Probabil e cea mai curajoasă persoană pe care am întâlnit-o vreodată” – Jonny Yaxley, gropar
A îngropat și un prieten. Știe că într-o zi o va îngropa și pe mama lui – „deși sper să nu fie prea curând”.
Mama glumește spunând că vrea să fie îngropată la Leedam, „ca să poată avea grijă de mine la muncă, de acolo”. Jonny spune că se mai gândește la acel moment și că va fi devastator, dar nu ar lăsa pe nimeni altcineva să facă asta în locul lui: „Este o treabă pe care trebuie să o fac eu.”
În septembrie anul trecut, a fost desemnat „groparul anului” la Good Funeral Awards – pentru a doua oară, după 2014. De ambele dăți, a plâns puțin: „E copleșitor să știi că ai făcut o diferență într-o meserie ca asta”.
Contrar aparențelor, spune că atmosfera la astfel de gale este surprinzător de veselă.
„Cei care lucrează în industria funerară au, de obicei, un simț al umorului foarte bun. Dar ținem enorm la ceea ce facem, așa că devine și competitiv”, mai spune el.
Când va veni momentul, Jonny vrea să fie îngropat tot la Leedam: „Sună ca vacanța supremă a unui om care și-a petrecut viața la muncă, dar simt că fac parte din istoria locului”.
Îi place ideea ca trupul lui să hrănească un copac.
„Nu vreau ca cineva să se simtă obligat să vină să îngrijească o placă de beton și să lase flori învelite în celofan” – Jonny Yaxley, gropar.
Când le spune oamenilor cu ce se ocupă, reacția este aproape mereu aceeași: că meseria lui trebuie să îl fi făcut morbid.
„Eu cred exact opusul. Am stat la suficiente înmormântări ca să știu că sunt oameni care se culcă seara și nu se mai trezesc dimineața” – Jonny Yaxley, gropar.
Timpul, spune el, ne este limitat. De aceea le spune celor dragi că îi iubește în fiecare zi și încearcă să trăiască din plin. A făcut bungee jumping, a sărit cu parașuta.
„Așa văd eu lucrurile: suntem pe planeta asta frumoasă doar într-o vizită scurtă. Și sunt hotărât să profit de ea”, mai precizează Jonny.
Ştiri video recomandate
