Arheologii au descoperit, în Maroc, ziduri defensive vechi de 4.000 de ani, care sunt cele mai vechi structuri de acest fel din Africa de Nord, în afara Văii Nilului, notează Live Science.
Descoperirea extinde ceea ce se știe despre dezvoltarea umană a acestei regiuni din nord-vestul Africii mediteraneene, cunoscută sub numele de Maghreb, în special despre adoptarea agriculturii.
„Timp de peste un secol, Maghrebul a fost tratat ca un spațiu gol în preistoria târzie a Mediteranei”, a declarat Giulio Lucarini, arheolog în cadrul Consiliului Național de Cercetare din Italia.
Însă noile cercetări arată că această lacună a apărut din cauza lipsei de cunoștințe științifice despre regiune. („Maghreb” este un termen arab care înseamnă „Vestul” și se referă la Maroc, Mauritania, Algeria, Tunisia și Libia.) De exemplu, abia recent, studiile asupra ADN-ului antic au dezvăluit că grupuri de vânători-culegători din Europa ar fi traversat Marea Mediterană către Maghreb în urmă cu aproximativ 8.500 de ani.
„În urmă cu patru mii de ani, comunitățile de aici își remodelau peisajul și construiau fortificații la o scară fără precedent în regiune, într-o perioadă în care și societățile de peste Strâmtoarea Gibraltar treceau prin schimbări”, a spus el. „Abia începem să înțelegem modul în care aceste evoluții de pe cele două țărmuri, Maghreb și Europa, se corelează între ele.”
Lucarini este autorul principal al noii cercetări care descrie cele mai recente descoperiri de la Oued Beht, în Maroc, într-o vale fluvială situată la aproximativ 80 de kilometri (50 de mile) est de capitala Rabat.
"O astfel de lucrare nu este improvizată"
Studiul descrie descoperirea unui sistem defensiv antic format din șanțuri și valuri de pământ la Oued Beht, realizată de arheologi din Italia, Maroc și Anglia.
Elementele cheie ale sistemului sunt câteva ziduri de apărare — în special un zid puternic fortificat situat în partea de sud a sitului. Arheologii estimează că baza zidului a fost construită în urmă cu 3.500 – 4.000 de ani din argilă, cenușă, nămol și piatră, având rolul de a proteja așezarea de atacuri.
Caracterul fortificațiilor sugerează că așezarea avea o importanță care justifica apărarea; arheologii presupun că aceasta a fost un centru agricol timpuriu, unde se practicau creșterea animalelor și cultivarea plantelor și unde existau spații vaste de depozitare. Printre descoperirile făcute la fața locului se numără zeci de gropi în formă de clopot, despre care echipa crede că erau folosite pentru depozitarea cerealelor.
„O astfel de lucrare nu se improvizează”, a spus Lucarini. „Necesită planificare, alegerea locului potrivit în cadrul configurației terenului, precum și mobilizarea și coordonarea forței de muncă pe parcursul unei perioade de timp.”
Numărul gropilor indică faptul că, la acest sit, capacitatea de stocare era mult mai mare decât necesitățile populației locale. „Este posibil ca aceste facilități să fi deservit o comunitate mult mai vastă, provenind, poate, din întregul teritoriu înconjurător”, a afirmat acesta.
Rămâne însă neclar cine ar fi putut ataca situl. „Nu știm exact împotriva cui se protejau”, a spus Lucarini. „Mai degrabă decât o invazie, situația ar putea reflecta o competiție tot mai acerbă pentru terenuri și resurse, controlul asupra deplasării prin teritoriu și, poate, o formă de conducere mai bine structurată.”
Legături între Africa de Nord și Europa
Descoperirile de la Oued Beht sunt importante pentru reconstituirea preistoriei în această parte a lumii, au declarat reprezentanți ai Consiliului Național de Cercetare din Italia.
Acestea demonstrează că „comunitățile din nord-vestul Maghrebului, în mileniul al II-lea î.Hr., erau... capabile să conceapă și să realizeze lucrări de construcție majore, la o scară care nu mai fusese documentată anterior”, a precizat Lucarini în comunicat.
Descoperirile arheologice recente din Maroc oglindesc vestigii din Iberia preistorică, situată de cealaltă parte a Strâmtorii Gibraltar: „Acolo, fildeșul african și cojile de ou de struț au indicat de multă vreme existența unor contacte cu Africa de Nord, iar acum începem să vedem și latura africană a acestei relații”, a declarat Lucarini pentru Live Science.
Cu toate acestea, existau diferențe. Siturile contemporane din Peninsula Iberică sunt așezări fortificate de mari dimensiuni, situate pe înălțimi, cu o arhitectură planificată, numeroase obiecte din bronz și morminte bogate care trădează ierarhii sociale pronunțate. Însă sistemul defensiv de la Oued Beht pare să fi fost mult mai mici.
„Ceea ce arată descoperirea nu este că cele două țărmuri arătau la fel”, a spus Lucarini. „Arată că comunitățile din nord-vestul Maghrebului investeau, de asemenea, în lucrări colective de amploare și în controlul locurilor strategice într-o perioadă în care Mediterana de Vest se schimba.”
Descoperirile de la Oued Beht sunt importante deoarece demonstrează complexitățile și capacitățile popoarelor nord-africane timpurii, a declarat Iman Nagy, o arheolog peisagist din nord-estul Africii de la UCLA, care nu a fost implicată în cercetare.
„Oued Beht este deosebit de interesant deoarece ne provoacă să regândim locul Maghrebului în preistoria mediteraneană”, a declarat Nagy pentru Live Science într-un e-mail. „Descoperiri precum aceasta pun la îndoială modelele difuzioniste, care pornesc de la premisa că arhitectura substanțială sau complexitatea socială trebuie să fi provenit din altă parte.”
