Cursa globală pentru avioane spațiale se încinge, iar Europa nu mai vrea să stea pe margine. Agenția Spațială Europeană (ESA) finanțează dezvoltarea unui avion spațial hipersonic reutilizabil, printr-un proiect numit Invictus, care ar urma să zboare până în 2031.
Cu un buget de aproximativ 7 milioane de lire sterline, Invictus nu este cel mai costisitor program spațial, dar ambițiile sunt mari: un vehicul capabil să decoleze și să aterizeze ca un avion, dar să ajungă pe orbită ca o rachetă, notează space.com.
„Zborul hipersonic nu este doar următoarea frontieră în aeronautică, ci reprezintă poarta către un nou mod de a concepe mobilitatea, apărarea și accesul în spațiu”, a declarat Tommaso Ghidini, șeful Departamentului Mecanic al ESA.
Tehnologie inspirată dintr-un vis falimentar
Invictus nu pornește de la zero. Proiectul folosește tehnologie dezvoltată de compania britanică Reaction Engines Ltd., care își propusese să construiască avionul spațial Skylon. Skylon nu a mai apucat să zboare, pentru că firma a intrat în faliment anul trecut, dar unul dintre elementele-cheie a rămas: pre-răcitorul (pre-cooler) testat pentru motorul SABRE.
SABRE era gândit să combine motorul cu reacție cu cel de rachetă, folosind oxigen din atmosferă în timpul zborului la altitudini mai joase, ca să nu mai fie nevoie să care atât de mult combustibil. Problema era însă alta.
„Avioanele care zboară cu viteze hipersonice — de peste 5 ori viteza sunetului — se confruntă cu temperaturi extrem de ridicate din cauza șocului termic și a frecării cu aerul. Motoarele clasice nu pot funcționa în aceste condiții, aerul fiind prea fierbinte”, explică reprezentanții Frazer-Nash, firma de consultanță care coordonează proiectul Invictus.
Soluția? Răcirea aerului înainte ca acesta să ajungă în motor.
„Acest pre-răcitor răcește aerul înainte ca acesta să ajungă în motor, permițând astfel motoarelor convenționale să atingă viteze hipersonice,” adaugă cei de la Frazer-Nash.
Obiective
Pe lângă Frazer-Nash, în echipa Invictus intră și Spirit AeroSystems, Universitatea Cranfield și alți parteneri. În următoarele 12 luni, consorțiul trebuie să livreze „conceptul și elementele de design preliminar ale întregului sistem de zbor”.
Vehiculul complet va fi unul reutilizabil, capabil să decoleze și să aterizeze pe pistă, ca un avion comercial, cu obiectivul clar de a fi funcțional până la începutul anului 2031.
„Cu Invictus, Europa își asumă rolul de lider în tehnologii care vor redefini modul în care ne deplasăm pe planetă și dincolo de ea. Prin stăpânirea propulsiei reutilizabile, cu absorbție de aer, punem bazele unor vehicule care decolează ca avioanele și ajung pe orbită ca rachetele - o revoluție atât pentru transportul terestru, cât și pentru cel orbital”- a mai spus Tommaso Ghidini.
O miză economică și de securitate
Pentru Europa, Invictus nu înseamnă doar tehnologie spațială - ci și oportunitate economică și de securitate.
„Așteptăm cu interes să vedem cum evoluează proiectul și ce oportunități aduce pentru creșterea economică și securitatea națională”, a declarat Tony Forsythe, șeful departamentului de tehnologie spațială din cadrul Agenției Spațiale Britanice.
Invictus nu e singurul
Franța pregătește și ea un avion spațial demonstrator, numit VORTEX, în colaborare cu Dassault Aviation.
Iar la nivel global, avioanele spațiale sunt din nou în centrul atenției după retragerea navetei spațiale NASA în 2011. SUA operează X-37B, un avion spațial militar, iar China are propriul său vehicul, Shenlong. Virgin Galactic zboară deja cu un avion spațial suborbital pentru turism și cercetare.
Pe listă mai sunt și companii private precum Sierra Nevada Corp., Dawn Aerospace sau Radian Aerospace, toate lucrând la propriile modele de avioane spațiale.
Pentru Europa, Invictus ar putea fi biletul de intrare într-un club foarte select. Cu o miză mai mare decât pare la prima vedere: nu doar despre spațiu, ci despre cum va arăta mobilitatea globală în următoarele decenii.
Ştiri video recomandate
